Sa lamurim un aspect: jobul perfect nu exista. Se prea poate sa ai impresia ca este un job perfect in momentul in care vezi anuntul de angajare. Incepe sa-ti bata inima de emotie la gandul ca ar putea fi al tau. Este unicul moment in care jobul respectiv ti se pare perfect. Daca experienta, atitudinea si prestanta ta au facut ca jobul sa fie al tau, din momentul acela, jobul inceteaza sa mai fie un ideal, este deja o realitate. Si, dupa cum bine stiti, realitatea este nuantata.
de Alexandrina Satnoianu

Asadar, daca v-ati dorit o provocare, atunci provocarea are suisurile si coborasurile ei. Nu numai ca inveti lucruri noi, dar te confrunti cu situatii noi, totul este exaltant, dar si stresant in egala masura. Fiecare job are luna lui de miere, dupa care entuziasmul se mai potoleste, deja incepi sa percepi si aspectele mai putin placute, obstacolele, iti pui intrebari. Normal, esti inca la inceput, poate chiar in perioada de proba, asa ca nu iti propui sa dai bir cu fugitii, ci te ambitionezi sa treci cu bine peste neajunsuri. Preiei atributii care nu sunt ale tale, nu mai pleci spre casa la sfarsitul programului, ci doua ore mai tarziu, totul de dragul proiectului, al echipei, al succesului, totul ca sa te faci remarcat/a.

 

Nu e rau, e clar ca poti mai mult decat scria in anuntul de angajare, ai onorat votul de incredere primit, dar acum o ora peste program se transforma in trei si asta in fiecare zi. Vrei sa duci toata institutia pe umerii tai, esti stresat/a, nu te mai poti relaxa, ti-e mintea numai la proiecte, task-uri si deadline-uri si ajungi sa ii invidiezi pe colegii care se imbolnavesc si stau acasa. Asta daca nu cumva ii banuiesti ca nu sunt bolnavi, ci doar vor sa scape de munca.

Jobul tau este, in momentul asta, departe de a fi perfect. Adu-ti aminte de ce te-ai angajat in acea institutie/organizatie/companie in primul rand. Adu-ti aminte ca viata ta e una singura, nu stii cat de lunga, motiv pentru care este important sa te simti bine la job ACUM. Sa iti placa. Sa muncesti cu drag. Sa simti ca progresezi, ca iti dezvolti sau diversifici cunostintele, te specializezi.

Nu esti sigura ca ai raspunsul la toate intrebarile, continua sa lucrezi, sa muncesti si sa te intrebi daca asta te face fericita, daca e o parte importanta din tine, daca te reprezinta. E ok sa nu iti oferi un raspuns pe loc, sa descosi subiectul cu grija, sa cugeti asupra lui. E ok si daca simti ca nu te reprezinta, ca ai vrea sa faci altceva, dar asta e situatia. Criza este asa cum este si nu iti permiti sa traiesti din ajutorul de somaj.