Suntem in 26 de saptamani, pentru cei lenesi sa faca repede o socoteala, adica in 6 luni jumate, ceea ce nu ne impiedica sa ma apuce ganduri peste frici si viceversa. Inca nu am intrat in trimestrul 3 si nu ma gandesc la nastere si la momentul acela, nu imi e frica (inca) de durere, travaliu, ace, perfuzii, ci stau si ma gandesc sa trec repede peste 7 luni.
de Delia Grigoroiu

Cu cat stiu ca se poate naste si la 28 de saptamani, si la 29, si mai mereu de acum incolo, cu atat mi-e teama sa nu-l aduc prea repede pe lume pe baby G. Nu am motive medicale sa ma gandesc asa de prapastios, ci sunt gandurile ametitoare ale unei foste ipohondre. Ma gandesc in fiecare saptamana sa creasca copilul, sa aiba greutatea buna, sa aiba toate organele functionale, sa fie sanatos si sa nu trebuiasca sa stau cu el la incubator. Suna nebuneste, stiu, cumva chiar maladiv, dar cand ii simt piciorusele mici in coastele-mi si ele mici, cand ii simt funduletul cum impunge a deranj, ma gandesc numai la el cat e de mic, costeliv si nedezvoltat inca si cum n-as vrea sa il aduc pe lume la 7 luni.

Se spune ca semne de travaliu timpuriu ar cam fi: simti in sfarsit ca poti sa respiri dintr-odata, burta se lasa in jos si se intareste, dar de unde sa stii cu siguranta, daca nu stii cum e cu nenea asta, numit travaliu? Am intrebat si eu mai departe ce poti face in caz ca simti ca e ceva in neregula si am aflat ca primul lucru e sa te iei de-o parte si sa te relaxezi, sa iei un No-spa, suni medicul, dupa care el te ghideaza. Si cam gata, cu asta te linistesti olecuta.

 

Buuun, sa zicem ca treci de 7 luni, totul merge bine si ajungi la 37 de saptamani, moment in care esti sub avertizare meteo de rupere de apa si declansari de nastere in orice moment. O alta frica legata de acest moment este sa stiu sa identific o contractie de travaliu. De unde stii cum se simte o contractie daca tu, femeie nenascanda pana acu', n-ai trecut prin asa ceva? Cum te doare? Unde te doare? Cat de tare? Daca confunzi o contractie cu o durere abdominala? E la fel, oare, cu durerile de menstruatie? Nu stii pana nu treci si nu consemnezi si intri in joc; probabil ca in momentul in care ti se rupe si apa devine si mai clar, nu?

Un alt pitic pe creier, care creste odata cu baby G si se transforma in groaza este piticul numit 'frica de inanitie'. Cumva, apetitul meu de mancare a scazut considerabil si am senzatia ca mananc ca sa subzist eu, daramite copilasul?! Daca inainte de sarcina muream de foame din 4 in 4 ore, acum ma fortez sa imbuc jumate de mic dejun, un fruct peste 5 ore si pranzul peste alte 5. Nu pot sa ajung la o disciplina alimentara de gravida, putin dar des, cateodata si uit, si risc de multe ori sa iau doar 2 mese frugale pe zi. Nici cand ma fortez sa mananc, asta in week-end, sub atenta supraveghere a sotului, nu simt ca am mancat pe saturatelea. Si atunci incep sa ma auto-acuz ca voi aduce pe lume un copil subnutrit, nepregatit pentru reprize mari de plans, slab si vai de el. Desi iau si vitamine prenatale, pofta de mancare e sub nivelul marii, impreuna cu fricile mele de a neglija copilul. O fi normal, oi fi eu iesita din tiparele gravidelor mici si prea alergate de proiecte si proiectele? O fi vreun pericol sa nasc cel mai mic si costeliv baietel din neam? 'Nalt ca tac-su sa fie, macar!

Pana una alta, pana ajungem si la medic unde ii vom expune toate teoriile de mama isterica, nebuna si ipohondra (dupa care vom sti daca ne va mai primi drept pacienti), incercam sa ne calmam si sa nu iasa valori ridicate sau aiurite la analizele de trimestrul 2, ne punem pe desenat liste despre ce zestre trebuie pregatita pentru printisor, ne mai gandim la numele pe care il va primi in curand si invatam colinde noi, in mai multe limbi, ca sa-i fie mai usor mai incolo.

Mai avem impreuna cu burtica inca 14 saptamani, 3 luni jumate si multe lucruri de bifat!