Aproape 7 luni de sarcina: vine greul!
de Delia Grigoroiu
16/12/2010
La 7 luni fara o saptamana pot deja prezice ca se anunta o iarna grea. Las la o parte ca s-a scumpit intretinerea, ca utilitatile sunt din ce in ce mai mari si ca banii pentru cadourile de Mos Craciun s-au cam dus pe darile la stat, insa pentru cuplul nostru vin zile cu burti mari si grele. N-as prea insista pe burta sotului, care se va imbuiba din pomana porcului si care va acuza dureri stomacale dupa Ignat, si m-as concentra mai mult pe ce se intampla in jurul burtii de mamica in care se joaca un baietel de 1 kg si lung de nu stim cati centimentri, ca nu mai sta la masuratori.
de Delia Grigoroiu
Constat de cateva zile ca abia acum incepe adevarata sarcina cu icneli, horcaieli si dificultatile ei, de toate felurile. Ceea ce m-a facut sa pregatesc o listuca cu lucruri pe care nu le mai pot face deloc sau foarte putin de acum inainte, pentru 3 luni de zile.
Ce nu mai pot face cu o burta de 27 de saptamani:
Odata cu burta care pare a creste precum vrejul de fasole, s-a terminat cu aplecarile casnice de genul, vai, un fir de praf sau firmituri, ia sa ma aplec sa le sterg; sau, ce-ar fi sa dau cu matura un pic? Ce-ar fi sa nu? Pentru ca nu mai reusesc sa fiu la fel de elastica si sa execut extensii de toate felurile fara sa raman intepenita.
Credeti ca ma pot apleca sa ma incalt singura, nu? Desi ma chinui si imi zic ca e cam devreme sa cer ajutorul, fie la vreun siret neastamparat, fie la incaltatul cizmelor, nu mai reusesc aproape deloc si profit de ajutorul sotului, atunci cand e prin preajma. Cand nu e, nu, nu plec cu papucii de casa, nici in balerini, ci imi iau mereu o marja de 10 minute pe care le pierd pentru aplecat usor, ferit burta, flexat usor pe genunchi, sa nu paraie, ca mai avem nevoie de ei, sa imping usor piciorul in incaltaminte, sa mai trag un pic de aer pentru a ma pregati pentru etapa 'incheiat sireturi' si sa imi trag sufletul pana ma ridic usor. Toata operatiunea se incheie cu o pauza de 5 minute pe fotoliu, timp in care sunt deja uda leoarca si trebuie sa ma schimb.
Imbracatul este si el o operatiune care va deveni din ce in ce mai grea, mai ales la temperaturile care se anunta, de minus zeci de grade. Pe langa faptul ca se zice ca ar fi intelept sa ma imbrac in straturi ca sa imi fie cald, cald care se transforma intr-un frig nebun de la transpiratie, am o mare problema cu hainele groase de iarna. De fapt, nu prea mai am haine de iarna si sunt acum nevoita sa port o haina de ski care pocneste deja pe mine si care isi va da duhul in maximum 2 saptamani. Ce ma fac atunci? Sa port haina sotului ar fi o varianta, dar la cei 30 de cm diferenta de inaltime dintre noi 2, as fi noua versiune a lui Gavroche cu burta. O solutie ar fi sa imi cumpar o pilota din care sa imi fac o haina mare, larga si lunga pe care sa o port din ianuarie pana in martie, iar la primavara s-o descos si s-o folosesc drept paturica de picnic.
Nu cred ca v-am povestit ca noi locuim intr-o garsoniera foarte draguta, dar si mica, care odata cu cresterea burtii a devenit de-a dreptul micuta. Mai ales bucataria, in care in vremurile ante-gravidie, incapeam amandoi pe latul ei, fara sa ne atingem. Mai nou, am constatat ca eu, burta si sotul suntem un trio imposibil in bucatarioara noastra, mai ales cand sotul uita de copil si trece razant pe langa mine, turtindu-ma si impingandu-ma in oale, blide ori sertare.
Urcatul scarilor, dormitul pe o parte, ridicatul brusc in toiul noptii sunt deja povesti vechi de cateva luni si n-are sens sa le mai mentionez pentru ca se stie ca rezultatul e acelasi: raman fara suflu ori cateodata intepenita.
N-as vrea, totusi, sa devin pesimista, acum, in prag de Sarabatori, si as putea sa gasesc cateva solutii practice de utilizare a burtii in stadiul asta. Daca ma chinui un pic, as putea sa ii servesc sotului micul dejun chiar pe ea ori sa ii tin berea sprijinita. Sau as putea sa imi sprijin cartea ca sa nu mai amortesc, ori chiar sa imi fac manichiura direct pe burta: mana stanga ar sta chiar comod pe burta in timp ce mana dreapta ar trasa un contur de oja aproape perfect. Promit sa ma mai gandesc la alte intrebuintari de burta de 7 luni, poate chiar sa exersez acum de Craciun, cat fac bradul.
Pana una alta, il crestem pe baietel cum stim noi mai bine. Ii cantam, ii punem muzica, vorbim cu el, il certam cand devine insistent cu piciorutele direct in coastele mamei si, mai ales, ii gasim si nume.

