Vin sarbatorile de iarna si peste burta noastra care danseaza in ritm de Hrusca, singurul CD de colinde pe care il tot rotim de cand am decorat casa. Am facut si smotrul de Craciun, mai bine zis, sotul s-a spetit sa primeneasca casa, eu fiind responsabila de dulapuri si sters praful fix ca o balerina, usor, cu cat mai putine aplecari si de cele mai multe ori din varful patului.
de Delia Grigoroiu

Nu m-am bucurat foarte tare de acest regim special datorat burtii si nervului sciatic care s-a intepenit fix cand ma pregateam sa intorc niste sarmale, sa mai coc inca 4 cozonaci si sa ornez tortul, asa ca le-am abondonat pe toate asa cum ramasesera si am planificat cat mai multe vizite de Craciun, in speranta ca nu vom ramane nemancati, mai ales eu si copilul.

N-am vrut sa intru in noul an cu gandul ca acum, in trimestrul 3, lucrurile se complica, picioarele se umfla si diafragma urca pana in gat asa de tare incat nu voi reusi sa savurez mai nimic de pe masa de Craciun. Stim ca mai avem 12 saptamani pana la marea intalnire, ca mai avem de lucrat la geanta de maternitate, la platit dari la stat ca sa intru in concediu prenatal si cate analize peste cate ecografii. Drumul e greu, iar eu dau semne ca de acum si pana la sfarsit ma voi misca precum precum Mos Craciun: leganat, pedant si fara suflu.

 

Intamplarile din ultima saptamana m-au facut sa apreciez, cat se poate, ca o burta de 7 luni face cat alte 10 abdomene plate la pachet cu niste silicoane. Caci, am reusit sa ma fac vazuta si ajutata in mai multe imprejurari. La coada imensa la CSAMB am starnit, fara sa vreau, mila platitorilor si pe baza de 'e mica si e gravida', am fost lasata sa trec in fata, iar domnul de la securitate mi-a dat niste ponturi tare pretioase, numa' numa' sa intru cat mai repede in concediu prenatal.

In autobuze, si mai ales in metrou, starnesc mila cetatenilor care imi cedeaza politicos locul dansilor si par de-a dreptul ingrijorati pentru 'fetita asta mica, care e si gravida'.

La banca sunt rugata sa iau loc si sa nu astept in picioare, la coada, ba chiar sunt ajutata sa depun niste acte mai repede decat mi-as fi imaginat pentru ca 'e gravida si nu poate sa stea in picioare'.

La paine, la piata (caci inca ma incapatanez sa le fac pe toate) sunt alintata si ajutata sa car plase, sa mi se deschida usile, dar trebuie sa recunosc ca asta se intampla doar cand imi deschei haina si las burta sa isi faca efectul.

Incep sa ma obisnuiesc cu un astfel de tratament preferential, daca asta inseamna ca trebuie sa ma obisnuiesc si cu durerile de spate care sunt din ce in ce mai dese, adica la doua aplecari scurte.

Dar sa nu dramatizam acum, in prag de Craciun, si sa il asteptam pe Mosu' cuminti si fara contractii.

Avem 28 de saptamani si e primul Craciun pe care il petrecem cu cel putin o burta asumata :) !

Sarbatori frumoase si linistite si de la baby G, care in curand va primi de la Mosu si un nume care il va calauzi toata viata.