Saptamana trecuta am decis sa fac un experiment, anume sa gatesc de cel putin patru ori in cinci zile lucratoare. Decizia mea a venit dupa inca un experiment esuat, anume mancatul in oras pentru o saptamana. Spun ca este esuat pentru ca am cheltuit cu siguranta mai multi bani decat as fi facut-o daca mancam acasa, si nici macar nu pot spune ca am mancat ceva delicios, ce nu as fi putut face eu acasa.
de Silvia Marinescu

Dat fiind ca am facut acest experiment, m-am decis sa si impart rezultatele cu voi. Am sa va spun in detaliu ce si cum am gatit, fara sa omit lucrurile jenante sau nereusite. Am sa va arat ca da, se poate sa-ti gatesti aproape in fiecare zi, chiar daca lucrezi de la 9 la cine stie cat seara, te duci la sala si mai vrei si o viata sociala.

Luni
Luni seara, cand m-am decis sa incep acest experiment, totul a mers usor pentru ca eram foarte pregatita pentru acest lucru. Mi-am cumparat legume congelate. Am ales un mix de legume asiatic, cu ceapa, morcov si bambus. Le-am pregatit in wok, astfel: am incins bine de tot putin ulei de palmier si apoi am adaugat legumele. Cand s-au inmuiat, am adaugat piper si sos de soia dark, astfel incat sa se caramelizeze. Le-am servit alaturi de muschi de porc la tava – aici nu am inventat nimic, doar am adaugat chimen, tarhon si cimbru, iar cand era aproape gata, putina sare. Rezultatul? Fara indoiala, peste asteptarile mele.

 

Marti
Marti am vrut sa incerc ceva ce mie imi place foarte mult, dar nu am pregatit niciodata pana acum: spaghete carbonara. Dupa ce m-am documentat peste tot pentru a gasi reteta originala, m-am decis sa fac o combinatie intre toate retetele si sa vad la final... ce iese. Din start, va spun sa nu faceti ca mine si sa cautati pancetta si parmezan pe care sa-l radeti voi, acasa. Eu, in graba, nu am mai avut cand sa ma duc in magazinele specializate pentru a gasi ingredientele si am facut varianta est-europeana a retetei (cum ii spun eu), cu parmezan in punga (da, stiu, si mie mi-e rusine...) si kaiser.

Se prepara astfel: spaghetele se fierb cat scrie pe pachet. Intr-o tigaie se incinge ulei de masline, se caleste putin usturoi, apoi se adauga sunca. Unele retete spun sa scoti usturoiul dupa ce il calesti, eu am preferat sa-l las acolo. Intre timp, intr-un vas se bat niste oua (eu am pus 4 la 500 de grame de paste) ca pentru omleta, cu sare si (mai mult) piper (eu am pus alb).

Partea interesanta este ca ouale batute se pun, crude, peste pastele abia scurse, fierbinti, Se amesteca bine si fii fara frica – datorita temperaturii mari a pastelor, oul se va coace. In acelasi timp adauga si smantana (ar fi ideal daca ai gasi dulce si grasa). Cu cat pui mai multa smantana, cu atat mai gros va fi sosul. Adauga si sunca si serveste cu parmezan ras pe deasupra. Delicios.

Aici trebuie sa marturisesc un esec: am incercat sa fac acelasi lucru si cu penne. Insa, cred ca din cauza formei lor, oul nu s-a mai copt ca in cazul spaghetelor si a ramas crud. Trebuie sa caut si o reteta pentru penne, sa vad daca difera ceva si am gresit eu ceva.