Ma refer azi la sfaturile binevoitoare ori necerute, pe care oricum le primeste gravida in cele 10 luni de stare de gravidie. La capitolul mituri ma voi referi la cele din literatura populara ori parinteasca, care vor insoti gravida, fara voia ei, in marea aventura. Sa spargem mituri, dara!
de Delia Grigoroiu

Nu-i asa ca e 'placut' sa intri intr-o incapere, tu si burta ta, si in mai putin de 5 minute sa fii intrebata cate luni ai, cat mai ai pana nasti (nu, aceste doua intrebari nu sunt niciodata legate prin cauza si efect, cum ati fi crezut), ce sex are copilul, si pana sa reusesti sa deschizi gura incepe tirada de sfaturi. Am facut si cateva categorii de persoane sfatoase, fara a fi solicitate:

Pe primul loc as situa femeile care nu au avut niciodata copii si nici macar vreo sarcina (mai sunt si cazuri cu sarcini pierdute, doamne fereste). Ele STIU de la mamele lor cum e cu sarcina, ce ai voie sa mananci, cand trebuie sa stai jos si ca trebuie musai sa te odihnesti. Asta cu odihna mi se pare chiar dulce, pentru ca inteleg grija si delicatetea pentru o gravida, dar cand se exagereaza la modul 'nu stai in pat toata ziua? Pai eu la 8 luni cred ca nu ma mai misc din casa!', nu mai pot intelege. La aceasta categorie ma mira pana la stupefactie cum de aceste femei inca asculta povestile de nastere ale mamelor lor, care au avut loc acum 30 de ani, si care au pareri medicale despre nasterile din ziua de azi, cum sa iti educi copilul, ca deh, asa ne-au educat si ele si uite ce bine am iesit, si cate si mai cate. Revin la capitolul mituri :).

 

Al doilea loc este ocupat cu mareeee succes de barbati. Aici nu prea am reusit sa fac diferente intre cei deja parinti, pe cale sa devina parinti - deci gravizi - ori burlaci fara intentii de a procrea. Barbatii sunt cei mai putin simpatici, credeti-ma, nu e nicio placere sa fii mereu intrebata daca pot sa iti pupe burta, daca chiar ai voie sa bei vin rosu ori bere ca nu se stie ce se poate intampla cu copilul, daca ai voie ceapa ori condimentat, daca si de ce bei cafea???? Imediat dupa ce te simti prost si incerci cumva sa te scuzi, ca de fapt nu bei o sticla de vin rosu pe zi, ci o gura, doua ocazional, ca mori de pofta, ei incep cu exemplele din viata lor: colega de la contabilitate nu a baut deloc in sarcina si a facut o mandrete de baiat; verisoara din Italia a renuntat de tot la cafea si a i-a prins tare bine cand a alaptat; matusa de 50 de ani... si cat de usor l-a nascut ea acu' 30 de ani pe varu-su si e foarte sanatos baiatul. Exemplele pot continua, dar n-as vrea sa acaparez spatiul de emisie.

Al treilea loc este ocupat de mamicile care te sfatuiesc fara sa le ceri ajutorul. Sa ne intelegem: am multe prietene mamici, gravide, cu experiente diferite si cu povesti foarte frumoase despre nastere ori cum sa-ti cresti copilul, dar nicuna nu m-a asaltat cu sfaturi si cu povesti proprii de viata, niciuna nu m-a luat deoparte sa ma invete ea cum e mai bine sa tratez aceasta sarcina. Singurele sfaturi le-am primit fix in momentul in care le sunam, le intrebam ori trageam eu de ele ca o nebuna sa imi mai zica, una, doua, asa pentru curiozitatea mea. Totusi, exista si mamici, din familie ori cunostinte intamplatoare care abia asteapta sa isi aduca aminte cum au nascut ele si cum sa fac si eu la spital, ce sa cumpar pentru copil si ce sa nu, si mai ales, ce sa nu beau: alcool:)).

Ultima categorie este reprezentata de mamele proprii: mama mea si mama lui. Din nou, stiu ca toate sfaturile vin dintr-o grija excesiva fata mine si de viitorul nepot, dar daca totul s-ar opri la povestea nasterii noastre, la cat de putine kg au pus ele, doamnele, in timpul sarcinii, ar fi minunat. Pot sa suport sfaturile despre cum sa spalam copilul, cum sa il imbracam, cum sa il culcam, ce sa ii dam de mancare, ca deh, sunt ale noastre, asta pana la exemplificarea clara pe copil. Asta nu cred ca voi tolera foarte bine, dar ma rog, acum vorbesc hormonii din mine.

Pana data viitoare cand voi povesti despre miturile pe care am reusit sa le sparg in timpul sarcinii, e cazul sa mai fac o mica contabilitate: suntem in 34 de saptamani de sarcina, burta creste in fiecare saptamana, de nu imi mai vad degetelele de la picioare, copilul a devenit atat de puternic cand loveste, incat mi-e teama sa nu iasa cumva prin buric, nu da semne ca ar veni neanuntat si este mai asteptat ca nicicand. Totusi, incercam sa ne tinem de plan, sa nastem la termen, adica pe 17 martie ori in jurul acestei date si sa ne purtam cat mai natural posibil pana atunci, fara insomnii, griji, frici ori alte bazaconii.

Mai avem 6 saptamani!