Atunci cand esti parinte, grijile sunt ceva natural. Nu ai cum sa nu-ti faci griji in ceea priveste sanatatea si bunastarea copilului tau. Dar cum stii ca ai depasit limita normala a ingrijorarii? Cat de mult este normal sa ne facem griji?
de Silvia Marinescu

In primul rand, trebuie sa intelegi ca este normal sa-ti faci griji, ca parinte. Putina anxietate este necesara pentru orice parinte. Asa esti mereu alert si gata sa intampini situatii mai putin placute.

Dar ce te faci daca esti tot timpul stresata, tot timpul sub presiune si ajungi pana la a nu-ti mai lasa copilul sa iasa la joaca pentru ca ti-e frica sa nu i se intample ceva sau nu-l lasi sa plece in vizita la prieteni de teama sa nu pateasca ceva, supravegheat fiind de alta persoana?

Daca le intrebi pe celelalte mame ce le face pe ele sa fie agitate, ai putea afla diverse motive: unele mame nu vor sa-si lase copiii sa iasa impreuna, singuri, din casa, daca au doi sau mai multi copii, pentru ca se tem ca nu vor putea sa fie la fel de vigilente in acest caz: e mai greu sa stii unde sunt ambii tai copii, iti faci griji pentru amandoi si te gandesti la de doua ori mai multe lucruri rele. Alte mame spun ca isi fac o multime de griji daca cel mic vine acasa cu o nota si cu o sutime sub cea maxima.

 

Isi fac, oare, aceste mame prea multe griji? Raspunsul sta in cat de mult le afecteaza pe ele aceste lucruri, psihic. Daca ele sunt presate si stresate, atunci da, isi fac prea multe griji.

In plus, daca stai putin sa te gandesti, vei vedea ca multe din grijile tale de parinte apar atunci cand vine vorba despre lumea exterioara, cea asupra careia tu nu ai control. Atunci cand cel mic este la scoala sau la joaca, in vizita sau pe drum, este in afara sferei tale de ocrotire. Este normal sa simti asta - acesta este primul lucru pe care trebuie sa il intelegi. Apoi, trebuie sa accepti ca intr-adevar nu ai cum sa ai control asupra lumii din exterior, cel putin nu fara ca acest control sa nu para fortat si sa nu fie intruziv.

Odata ce ai inteles si ai acceptat aceste lucruri, trebuie sa incerci sa controlezi starile de anxietate. E normal sa-ti faci griji pentru copilul tau, dar atunci cand iti faci griji asupra unui lucru ce nu poate fi schimbat, iti consumi energia si te consumi foarte mult.

Ajuta sa vorbesti despre grijile tale cu partenerul tau de viata si cu prietenele tale care au si ele copii. Poate ca vei afla tehnici de relaxare care te vor ajuta si pe tine in viitor. In afara de acest lucru, simpla verbalizare a anumitor griji te face sa realizezi ca, de fapt, nu ai pentru ce sa te temi.

Apoi, trebuie sa te gandesti si la mesajele pe care le transmiti copilului tau. Poate ca unele actiuni pe care tu le intreprinzi - de exemplu, a-i spune sa vina direct acasa de la scoala, indiferent de motiv, sau controlarea intregii sale vieti din afara casei sale - sunt actiuni care il protejeaza si il ajuta, insa el va resimti aceste lucruri ca o lipsa de incredere si aproape ca o agresiune.

Copiii au nevoie, e adevarat, de actiuni ferme in egala masura cu actiuni ce denota afectiune. Asa cum nu e bine sa fii prea permisiva, nu e ok nici sa fii prea rigida in regulile impuse.

In plus, oricat de mult iti doresti sa-ti protejezi copilul de mediul din afara casei, odata si-odata el tot va trebui sa paseasca in afara locului unde a crescut. Daca iti faci prea multe griji si ii interzici prea multe lucruri, primii sai pasi vor fi timizi iar el nu va fi in stare sa se descurce in alta parte decat acasa.

Apoi, oricat de mic este un copil, el simte starea de anxietate in care traieste un parinte si, inconstient, o va prelua si el. Chiar daca nu crezi ca un copil poate fi stresat, ai fi surprinsa sa afli cat de des se intampla asta, de fapt.

Grijile, asa cum am spus, sunt parte din 'meseria' de parinte. Insa depinde de parinte cat de mult ii vor controla ele viata si deciziile.