Revin pe micile ecrane cu o alta serie de mituri pe care le-am descoperit in timpul sarcinii si pe care, unora, am reusit sa le dau peste nas. Atat miturilor, cat si celor care mi le-au tot lansat, spre binele copilului. Nu pot sa nu observ ca, cu cat inaintez in saptamani de gravidie, cu atat devin mai putin toleranta si mai putin dispusa la conversatii gratuite despre sarcina. M-oi pregati, oare, si mai bine pentru rolul de mama serioasa?
de Delia Grigoroiu

Din nou, o sa incerc sa le categorisesc, asa cum mi le amintesc ca le-am primit, atat cat ma mai tine memoria de gravida amnezica si tare aiurita.

Mituri populare din gura lumii (matusi, vecine, mame, prietene)
Sa nu porti tocuri ca te dezechilibrezi, ca te doare coloana, ca nu se prinde embrionul, ca poti sa iti provoci avort spontan (in primele saptamani de sarcina), ca obosesti repede si ca ti se umfla picioarele - asta m-a amuzat teribil tinand cont ca oricum ti se umfla picioarele si, oricat de mult ai vrea, nu mai intri in perechea de pantofi cu tocuri de la nunta nici daca renunti la jumatate de degetele;

Sa nu te vopsesti: initial, era cat pe ce sa cad in aceasta plasa, pana intr-o zi din luna a treia de sarcina, cand m-am oglindit mai mult decat era cazul si cand mi-am vazut manunchiul de fire de par alb si zecile de nuante aurii deloc aliniate, si atunci mi-am zis ca decat sa ma deprim ca arat ca o vecina neterminata, cu parul mereu strans ca sa nu se simta mirosul de mancare din el, mai bine ma duc la salon sa ma vopsesc. Aici va recomand sa va vopsiti mai degraba cu produse de salon, mai slabe in amoniac fata de cele din 'comert' care sunt mai toxice pentru piele si plamani, si deci mai tolerante pentru starea de gravidie.

 

Sa nu iti vopsesti unghiile cu oja: din acelasi considerent ca cel de sus, se spune in popor ca oja este super toxica, intra in piele ???? si poate ajunge la bebelus.

Mituri urbane culese din gura barbatilor
Revin la categoria barbatilor care se pricep foarte bine la a analiza simptome de sarcina, care sar primii cu sfaturi si studii citite numai de ei si care sunt mai mereu bineintentionati:

Sa nu te dai cu parfum, caci parfumul si mirosul lui, impreuna cu componentele chimice din care e confectionat ti-ar intra in piele, plamani si nu in ultimul rand, in cordonul ombilical al copilului si ca ar putea sa il sufoce. O fi ceva adevarat in ipoteza asta?

Copilul este si trebuie sa ramana exclusiv in grija mamei, tatii nu schimba scutece pentru ca miros urat, nu fac baie copilului lor si nici nu le este recomandat sa fie prea afectuosi cu bebelusul. Din aceeasi serie, copilul nu trebuie luat in brate prea mult, nici de mama, nici de tata pentru ca se invata un alintat. Va rog sa observati fumul de nervi care imi iese din urechi si ochii bulbucati a nedumerire, plus pulsul care o ia razna numai cand aud despre teorii care incep cu 'tatal nu....'. Din ce imi amintesc, tatal meu a participat destul de activ la cresterea mea si a surorii mele, avand mereu grija sa ne culce la pranz, sa ne spele cand mama era in schimbul 2 sau sa ne faca de mancare. Oricum, il stiu o prezenta activa in viata noastra. Deci, daca si acum 30 de ani se putea ca un barbat sa fie implicat in viata familiei lui, acum mi se pare penibil si degradant pentru un barbat care are pretentia studiilor superioare sa strambe din nas la scutecul plin de caca al copilului lui ori la alte responsabilitati care vin natural din 'meseria de parinte'. Ma opresc aici pentru bunastarea sanatatii mele mintale.

In concordanta cu teoria de sus, exista si categoria barbatilor care stiu ei mai bine cum se spala copilul, cum si de ce plange, cand trebuie alaptat si cum trebuie pozitionat la san, cum si cand sa adoarma. Ei STIU la fel de bine ca nasterea nu doare, ca travaliul e ca o durere slaba de masea pe care femeia trebuie sa o duca cu capul sus si picioarele rascracite. De unde stiu ei atatea? Cum de unde? Din filme de genul 'ER', 'Grey's Anatomy', 'House' ori de la mamele lor, care abia asteapta sa mai povesteasca despre cum i-au crescut pe fiii lor, 'nalti ca brazii si sanatosi ca omu' de la munte.

In timp ce facem selectie de sfaturi ori mituri, burta creste cat un balon cu heliu si urca in fiecare saptamana, asa ca la 35 de saptamani de sarcina ne mandrim cu 10 kg puse bine si ascunse la fel de bine pe sub hainele care nu ma mai incap. Pe cat urca burta, pe atat scade tonusul gravidei din mine care se confunta cu contractii care mai de care mai cu personalitate, somnul nu mai e ce-a fost, iar zilele se scurteaza in loc sa se lungeasca, din cauza orelor de somn prelungit si recuperatoriu.

Picioarele si mainile nu mai sunt ale mele, buzele arata precum o proaspata operatie cu injectare cu colagen, iar talia a disparut complet. Partea buna e ca mai sunt mai putin de 5 saptamani pana la termenul de nastere si cateva luni pana imi revin la forma initiala.