Incep simplu si raspicat pentru toata lumea: nu, n-am nascut inca! Caci asta e raspunsul la intrebarea de pe buzele cunoscutilor, necunoscutilor, colegilor de serviciu ai sotului, colegilor de serviciu ai socrilor si lista curioasa ar putea continua. In afara de prietenele deja mame care au trecut prin tirada intrebarilor, nimeni nu ma mai intreaba 'cum merge sarcina?', 'cum te mai simti?', ci toata lumea vrea sa stie daca am nascut si nu am anuntat. Deja nu mai am replici originale, asa ca ma las batuta si uite asa, parca nici nu mai am chef de nascut.
de Delia Grigoroiu

Acum ca am lamurit ca inca nu am nascut, desi previziunile medicului cam asta creionau, o nastere mai rapida, suntem in saptamana 38 spre 39, deci cu doar cativa pasi inainte de termenul original de nastere. Merg in continuare la monitorizare saptamanala ecografica, sunt la zi cu analizele, cu actele pregatite pentru internare, cu bagajul la usa, cu moralul la pamant, dar cel mai important e ca suntem cu antrenamentul la zi. Pai cum altfel, cand saptamana trecuta am trecut printr-un episod de travaliu fals, insotit de emotiile necesare?

Vinerea trecuta a inceput mult prea devreme pentru mine, la ora 6 dimineata, cu ceva dureri ciudate de spate. Pentru ca nu erau dureri continue, am inceput sa fiu atenta la ele si sa le cronometrez, asa ca in cateva ore devenisera dureri de spate si de burta destul de dese, cam 3 pe ora, uneori 5, 6, de unde am tras concluzia ca poate mi-o veni sorocul.

 

La ora pranzului aveam bagajul verificat de 5 ori, facusem doua dusuri de control si de calmarea durerilor, luasem un No-spa care m-a mai linistit pentru doar o ora, imi facusem unghiile, ma epilasem, eram pregatita fizic sa merg la spital, in cazul in care contractiile se inteteau; sotul, trimis cu forta la serviciu, ma monitoriza precum un ofiter de securitate, discret, de la distanta, dar apasat. Eu, acasa, intre contractii, ma apucasem sa spal vase, sa sterg praful, sa ma uit la filme, neuitand sa cronometrez ceea ce pareau contractii de travaliu incipient. Pe la ora 2, contractiile erau nedureroase si rare, dar la ora 4 devenisera foarte dese si dureroase. Tot pe la ora 4 ajunge si sotul acasa, intr-un suflet si pregatit moral ca 'azi il vom cunoaste pe Luca, trebuie sa bem!'

Pe la ora 6 am primit chiar oaspeti deja programati pe care am zis sa nu ii deturnam de la planul initial, nu de alta, dar o ultima distractie sociala, chiar si asa casnica, m-ar fi ajutat sa ma relaxez si sa nu ma mai gandesc la posibilitatea unei nasteri in noaptea cu pricina. Si bine am facut, pentru ca deja la ora 8 seara nu mai simteam decat niste contractii nedureroase si razlete, iar la plecarea musafirilor, adica dupa ora 10, eram ca noua.