In ziua martisorului, pe 1 martie 2011, Goethe-Institut Bucuresti a demarat un program care promite sa tina tot anul la Noul Cinematograf al Regizorului Roman. De data aceasta nu este vorba despre un regizor roman, ci despre unul dintre reprezentantii noului film german: Wim Wenders. Asadar, in fiecare prima zi de marti a fiecarei luni pana la finalul anului sunteti asteptati sa vedeti filme marca Wim Wenders.
de Alina Barbu

Initiativa Goethe-Institut Bucuresti este laudabila, mai ales ca nu am avut ocazia sa vedem aceste filme nici la televizor si nici la cinematograf. In plus, serile de proiectii sunt completate de invitatii pe care le au: prima seara a stat sub semnatura 'critica' a lui Andrei Gorzo care a facut o retrospectiva a primului film cu care a demarat programul: Der Himmel über Berlin / Cerul deasupra Berlinului, 1987, premiul pentru regie la festivalul de la Cannes, 1987, scenariul Peter Handke.

Andrei Gorzo ne-a facut atenti la ceea ce un privitor specializat ar vedea in acest film de 'un neorealism hip' [asa cum l-a denumit criticul de film]: diferenta de registru si ritm dintre prima si a doua parte, elementul circului (care apare deseori si la Fellini), fragmentele din poeziile lui Rilke, etc.

 

Seria filmelor regizate de Wim Wenders au rol de intalniri nu numai cu creatia acestui mare regizor, ele capatand valoare si prin discutiile intre publicul de film si criticul de film roman sau german. In celelalte seri vor urma sa prezinte si sa discute cu publicul: Mihai Fulger, Catalin Mitulescu, Mihai Chirilov.

Cer deasupra Berlinului
Filmul a avut parte de un remake, lansat in anul 1998, sub titlul City of Angels, cu Nicholas Cage si Meg Ryan in rolurile principale, mult mai cunoscut la noi decat Cer deasupra Berlinului. Dupa ce am revazut varianta originala, pot spune ca imi place mai mult propunerea lui Wim Wenders. City of Angels este lipsit de poezie si are un final mult prea socant si mult prea brusc: femeia pentru care ingerul a cazut pe pamant moare intr-un accident.

Berlinul scuturat de razboi are un cer plin de ingeri care ocrotesc si asculta gandurile oamenilor: nu orice ganduri, ci cele profunde, despre existenta lor. Pe parcursul filmului ingerii incearca sa aline oamenii, sa ii incurajeze, sa le dea un licar de speranta.

Unul dintre ingeri [Otto Sander] are grija de un batran povestitor care se plimba prin locurile pe care le stia populate, inainte de razboi, si care acum au ramas niste terenuri virane. Este fascinant sa vezi o etapa gri a Berlinului, in care si orasul sufera impreuna cu oamenii.