Cand ma gandesc la desertul din copilarie, un singur cuvant imi vine in minte: zahar!

de Silvia Marinescu

Stiu ca poate suna redundant, insa, in perioada in care eu cresteam si mereu voiam 'ceva dulce', zaharul era acela care imi sarea in ajutor, de fiecare data. Unul din cele mai la indemana delicii culinare era, pentru mine, 'friganeaua' - felii de paine inmuiate in lapte, prajite pe o parte si pe alta si date printr-un strat generos de zahar.

O alta bucurie de-a mea in ceea ce priveste desertul era vata de zahar ars. Abia asteptam evenimentele mai speciale din oras, targurile si expozitiile unde puteam sa ma bucur de un valatuc imens si roz, dulce si lipicios.

Am aflat ulterior ca vata de zahar ars a fost inventata in 1897. William Morris si John Wharton, fabricanti de dulciuri din Tennessee, SUA, au inventat un dispozitiv care topeste zaharul intr-o cupa care se invarte si care are niste gauri subtiri. Zaharul caramelizat iese prin aceste gauri si rezulta un produs pufos, asemanator la aspect cu bumbacul si care se topeste in gura. Sa ridice mana cel care poate rezista unui astfel de deliciu!

 
Un alt desert din copilarie – de la care, de altfel, a si pornit articolul de azi - este crema de zahar ars. Nu exista ocazie in care sa refuz o portie din desertul ce mie mi se parea miraculos. De asemenea, nu prea exista ocazie cand aveam rabdare pana cand se racea de tot, pentru a o servi asa cum se cuvine.

Am mancat chiar saptamana trecuta crema de zahar ars si mirosul acela de zahar topit m-a intors instant in timp, in vremea cand viata era mai usoara si mai dulce si nu-mi faceam atatea griji cu privire la calorii si la cantitatea de zahar din alimentatie.

Se spune ca se intampla ca gusturile pe care ti le amintesti ca fiind perfecte in copilarie sa nu-ti mai placa, acum, ca esti adult. Insa nu e deloc adevarat, cel putin nu in cazul meu si al delicioasei, perfectei si grozavei creme de zahar ars.

Pentru ca drumul inapoi in copilarie a fost asa de distractiv, mi-am pus in minte sa va ajut si pe voi sa faceti acelasi lucru. Si o sa va ajut sa faceti asta cu doua retete traditionale, insa cu ceva in plus. Am gasit o reteta inovativa de friganele pe care vreau sa o ofer, si inca una de crema de zahar ars, putin mai complicata decat reteta clasica (se topeste intr-o oala zaharul, se intinde bine pe peretii oalei, se da la racit, intr-un vas se amesteca 1 l de lapte cu 8 oua si un plic de zahar vanilat, se pune peste zahar, se da la cuptor 40-50 de minute si apoi la rece cel putin doua ore si se serveste cu lingura si cu pofta mare).

Cred ca aceste retete vor fi de ajutor si va vor ajuta si pe voi sa va intoarceti, macar cateva secunde, intr-o vreme in care lucrurile erau mai dulci, mai usoare si mai aromate.