La 20 de ani eram pasionata de teatru. Ceea ce se intampla pe o scena – intr-un 'aici si acum' conventional – mi se parea una dintre culmile atinse de umanitate: mai mult decat celelalte arte, teatrul parea viu si magic. Am ales sa studiez timp de 4 ani teatrologia, ca a doua specializare universitara si imi doream sa am o cariera in domeniul marketingului cultural (teatral). Am abandonat acest proiect si ma bucur ca am facut aceasta alegere.

 de Cosmina Cornea

Merg in continuare la teatru si citesc piese de teatru. Este un domeniu fascinant, pentru orice minte deschisa. Dar motivatia care m-a indreptat spre studiul teatrologiei s-a stins. Ma interesau atunci mecanismele (mentale) ale spatialitatii si ale temporalitatii teatrale, cu alte cuvinte 'cum se intampla aici si acum' totul, potrivit unei conventii. Am studiat destul de mult sa vad ca mintea noastra va cauta raspunsuri la nesfarsit, intr-un mod sistematic, organizat, din ce in ce mai sofisticat. Iar viata mi-a aratat ca anumite intrebari nu isi pot gasi raspunsul in minte (sau cu mintea).

'Nimic nu se intampla in trecut, totul se intampla acum. Nimic nu se intampla in viitor, totul se intampla acum.'

Aceste vorbe esentializate de Eckart Tolle in raspunsurile publicate in cartea 'Puterea prezentului' au avut puterea sa imi arate nu doar ca prezentul este tot ceea ce avem cu adevarat, ci si ca prezentul inseamna prezenta.

 
Cum asa?

Cuvantul 'Acum' este unul dintre cele mai puternice cuvinte, in orice limba. Cred ca ati observat, mai ales in situatiile imperative, ca folosim cuvantul 'acum' fara sa ne gandim prea mult la ceea ce rostim. In situatiile de forta majora este atat de evident ca exista doar 'acum'. In restul timpului, ne-am obisnuit sa ne rasfatam cu ideea ca exista trecut si viitor, ca traim din amintiri (si acelea – deformate, distorsionate, re-create) si din anticipari (planuri pentru 'intr-o buna zi', 'atunci cand voi castiga 3.000 euro lunar', 'atunci cand voi vorbi perfect limba engleza', 'atunci cand voi avea casa mea', 'atunci cand lumea va fi altfel sau mai buna', 'atunci cand alti guvernanti vor fi mai cinstiti si mai competenti', etc).

Numai ca noi, Fiinta noastra, nu suntem totuna cu Mintea noastra. Raspunsul la intrebarea 'Cine sunt eu' este simplu: 'Eu sunt cine sunt'. Iar 'ceea ce gandesc' este 'ceea ce gandesc', nu 'ceea ce sunt'. Este atat de simplu.

Nu putem trai intr-un prezent etern sau continuu. Mintea noastra ne impiedica sa facem asta, pentru ca este sustinuta de mecanisme ale temporalitatii care fac parte din fundamentul nostru (psiho-biologic) ca specie. Ne organizam activitatile – cum altfel decat – dupa calendar, ne scuzam mereu ca suntem in criza de timp, privim, in mod reflex, ceasul, ne planificam viata dupa tipare temporale dobandite timpuriu, ne raportam la aproape orice, in legatura cu timpul. 'Timpul' – ceva definibil, dar abstract. Ceva lipsit de viata.

Este greu pentru orice trainer sau coach sa transfere o 'revelatie' (un 'insight'). In trecut, maestrii spirituali transmiteau invataturi pentru minte si 'secrete' sau 'mistere' pentru Fiinta. Astazi a invata ceva pe cineva se refera doar la o comunicare intre minti. Si asta este.

Citeste mai multe despre  Eckart Tolle si 'The power of now' [sau 'Puterea prezentului', cum a fost tradusa la noi] in pagina a 2-a.