Este vreo persoana careia sa ii placa mai mult dezechilibrul decat echilibrul? Daca da, atunci este mult prea deosebita. O trasatura comuna a oamenilor este nevoia de echilibru. Nevoie care se manifesta prin tendinta de echilibrare continua.

de Cosmina Cornea

Este important sa intelegem devreme ca echilibrul este ceva dinamic. Mai adecvat ar fi sa vorbim despre echilibrare (un cuvant care surprinde miscarea, dinamismul). Voi continua sa folosesc cuvantul 'echilibru' in expresia 'echilibrul viata profesionala - viata personala', dar denotatia este cea de 'echilibrare', ca proces, ca actiune.

Ce inseamna echilibrul 'viata profesionala - viata personala' (work – life balance)?

Fiecare dintre noi avem propria balanta munca – timp liber. Unii pot munci foarte mult timp zilnic, fara sa oboseasca prea tare si se pot relaxa o singura zi pe saptamana. Altii au nevoie de pauze dese, de weekend-uri prelungite, de mult timp petrecut impreuna cu prietenii sau cu familia. Unele persoane nu pot concepe un an de business fara cel putin 4 vacante trimestriale serioase. Altii pleaca in concediu 'pe bune' o data la cinci ani.

 
Ca in multe alte privinte, suntem diferiti. Se intampla acest lucru, pentru ca fiecare dintre noi evoluam diferit si avem diferite prioritati si moduri de a ne stabili prioritatile, in diferite momente.

O buna echilibrare a vietii profesionale/personale aduce atat de multe beneficii atat angajatilor, cat si companiilor, incat aici am destul spatiu sa enumar doar cateva:

- reduce rata absenteismului;
- creste productivitatea;
- ridica nivelul moralului;
- reduce nivelul de stres;
- imbunatateste performanta individuala;
- mentine sanatatea personala si organizationala.

Se acorda, in ultimii ani, o atentie din ce in ce mai mare acestui concept: echilibrul munca – viata. Unele companii deruleaza programe de coaching in acest sens si isi pun la punct politici de resurse umane care promoveaza un raport viata personala / viata profesionala ehilibrat (in primul rand, este luat in calcul timpul de lucru, dar sunt si alte criterii care au fost operationalizate in managementul resurselor umane, in aceasta privinta: fara workoholism, cu timpi de lucru flexibili, cu suport acordat prioritatilor si intereselor individuale – munca de acasa, re-aranjarea programului de lucru, in functie de nevoi, posibilitatea de re-negociere a formatului zilei de munca). O companie inteligenta este interesata de performanta si de profit, nu de fixitatea unor programe de lucru sau a unor reguli inutile, in mare masura. Sigur, chestiunea depinde de profilul companiei, de domeniul de activitate, de stringenta procedurilor s.a.

Ca angajati sau ca antreprenori, cum stim ca nu suntem intr-un bun echilibru munca – viata?