In luna mai scriitorul Stelian Tanase a lansat romanul 'Moartea unui dansator de tango' aparut la Editura TREI. La teatrul Odeon, intr-o atmosfera misterioasa, am ridicat usor perdeaua vremii de pe tabloul unui Bucuresti de acum 70 de ani, cu cafenele, saloane de dans, sali de cinema, bordeluri, cu oameni pasionali din toate paturile sociale, cu gangsteri, generali, aristocrati si prostituate. Lansarea - un adevarat spectacol condimentat cu impresionante momente de tango ale trupei Tangotangent si ale artistilor Razvan Mazilu si Monica Petrica, alaturi de cuvintele frumoase rostite de prietenii scriitorului, Mircea Dinescu, Carmen Musat, Varujan Vosganian si Silviu Dragomir - a fost un preambul menit sa starneasca apetitul pentru o aventura ce avea sa continue paginile cartii.

Dupa ce am citit romanul, l-am rugat pe Stelian Tanase sa ne dezvaluie cum a prins viata povestea lui Gogu Vrabete si a zonei Buzesti – Grivita – Gara de Nord, descrisa cu mult farmec si talent in 'Moartea unui dansator de tango'.

de Iohanna Purdea

Fotografii: Floarea Codrea

121: Ce anume v-a determinat sa abordati lumea interlopa a Bucurestiului din anii '40 intr-un roman? De ce v-a atras acest subiect?

Stelian Tanase: Nu as pune 'lumea interlopa', cat periferia Bucurestiului. Nu e nimic denigrator aici, eu vad mahalaua ca pe o lume veche care misca dupa norme si ceremonii imemoriale. Intr-un anumit sens este o elita, are propriile ei ierarhii si legi. Si ce periferie era Gara de Nord, care era intr-un fel inima orasului. Grivita - Buzesti a fost un Montmartre bucurestean. Negot, boema, cafenele, sali nenumarate de cinema, bordeluri, pegra...

Subiectul este plasat aici pentru ca m-a interesat agonia Romaniei din anii '40, nu la varf, despre care scriu istoricii, ci la marginea acelei societati. Printre carciumari, artisti de santan, prostituate, agenti de bursa neagra etc.

 
121: Ce va leaga de zona veche a Garii de Nord, de fostul cinematograf Marna, de cladirile si povestile acestui loc pe care il descrieti cu atata migala in roman?

Stelian Tanase: Am descoperit zona in presa cotidiana a timpului, citind la Biblioteca Academiei pentru documentare cand filmam pentru serialul 'Bucuresti strict secret'. Am batut strazile cartierului cu pasul de nenumarate ori. Locuiesc in apropiere, in mahalaua Dracului (Filantropia). Am fotografiat-o si filmat-o. Am cercetat in Arhiva Nationala dosarele 'Directiei Generale a Politiei', plus multe altele. Cand m-am impregnat de atmosfera si informatiile despre lumea aceea si am ajuns sa cred ca am trait eu insumi in perioada 1938-1948, am inceput sa scriu.

121: De ce ati ales tango-ul ca nucleu al romanului? Ce inseamna tango-ul pentru Stelian Tanase?

Stelian Tanase: Era dansul cel mai popular in anii '40. Pentru mine dansul este o ceremonie foarte veche, o forma de socializare si un limbaj aparte. Saloanele de dans erau foarte raspandite si ele erau un derivat al marilor baluri ale aristocratiei occidentale din trecut. Dansul, balurile au jucat un rol important in democratizarea societatii.

Tangoul este dansul cel mai puternic din secolul trecut, un ritual esentializat la maximum. A rezultat din intalnirea intre un marinar sau un somer, un vagabond, oricare dintre ei cu o prostituata. Tangoul este o poveste care niciodata nu stii cum se termina. Este exact ce-si doreste un scriitor.

121: Romanul e viu, totul se petrece sub ochii nostri, ai cititorilor, intr-un prezent continuu, de parca acum am citi ziarul sau am privi jurnalul TV cu ultimele stiri despre interlopi si afacerile lor. Cat de actual este Gogu Vrabete, personajul principal, dar si cei din lumea lui - gazetarul Nazarie, Akim, patronul salonului de dans redenumit, in functie de vremuri, Benito, apoi Picadilly si Kremlin, dansatoarele gemene Larisa si Katia, generalul Bubnov, comisarul Tepelus?