Mezinul, mijlociul si cel mare
de Silvia Marinescu
08/07/2011
Nu-i asa ca e posibil ca, de multe ori, sa te uiti la copiii tai si sa te intrebi cum de e posibil ca ei sa fie asa de diferiti unul de altul? Sa fie vina genelor sau a educatiei, oare?
de Silvia Marinescu
Aici ne oprim multi dintre noi, pentru ca tindem sa consideram ca personalitatea este determinata de educatie. Insa este posibil ca personalitatea unui copil sa tina si de ordinea la nastere, asa cum arata o multime de studii pe aceasta tema.
Inca din anul 1920, psihologul Alfred Adler a emis teoria conform careia ordinea la nastere are o importanta in definirea caracterului ulterior al copilului. Teoria sa se baza pe faptul ca oamenii au o nevoie intrinseca de a fi acceptati si pretuiti, iar familia este primul grup social in care oamenii incep sa se lupte pentru sentimentul de apartenenta. Copiii se straduiesc sa castige afectiunea parintilor si, cu cat e mai mare familia, cu atat e mai greu sa faci asta.
Copilul cel mare
Cei care se nasc primii nu trebuie sa se lupte prea mult pentru afectiunea si resursele parintilor. Copiii nascuti primii invata ca tot ce trebuie sa faca pentru a primi acordul parintilor este sa le urmeze dorintele. Copiii ce vor ajunge adulti ajung astfel sa fie acel gen de oameni care muncesc din greu, fac mereu ce trebuie si isi doresc sa atinga perfectiunea.
Cand in familie apare un frate mai mic, copiii nascuti primii experimenteaza sentimentul mai putin placut de a fi detronati, cumva. Acest lucru tinde sa ii motiveze si mai mult sa fie 'copiii buni' in continuare si sa faca ceea ce trebuie.
Copiii mijlocii
Este un fapt dovedit ca atentia parintilor scade odata cu urmatorii copiii. Asta nu inseamna ca ei sunt iubiti mai putin, ba dimpotriva. Insa asta inseamna si ca mijlociii trebuie sa fie mai intuitivi si mai creativi in a captura atentia parintilor. Ei vor invata ca adaptabilitatea este un avantaj.
Mezinul

