Actorul Dragos Huluba s-a nascut la Piatra Neamt, un oras care a dat actori mari, un oras care surprinde prin multimea de tineri talentati, daruiti si carismatici. A fost studentul lui Dem Radulescu, a colaborat cu regizorul Bruno Coppolla, din 2003 este actor al Teatrului de Comedie, iar din 1998 este membru al Companiei Passe Partout Dan Puric. Dragos Huluba are un mod original de a aduce pe scena rasu'-plansu'. Pare a fi nascut pentru comedie, dar stapaneste si arta de a face sa transpara, cu subtilitate, latura profound dramatica a comicului.

In spectacolul 'Royal Fashion', un proiect gandit si realizat de Dan Puric, Dragos este asistent de regie, dar si actor. El insusi a creat doua spectacole de exceptie, impreuna cu Violeta Huluba, 'Rencontres' si 'Romania. Inchis pentru inventar'.

Un interviu cu Dragos Huluba inseamna a redescoperi oameni care cred in valoarea culturii, instruirii si educatiei.

de Ivana Iancu

Fotografii: Horatiu Linca

De cand 'imprietenirea' cu scena?

Imi aduc aminte ca, in clasa a V-a, proaspata diriginta, care era si profesoara de romana, ne-a dat un mic test in care ne-a intrebat ce am vrea sa ajungem in viata (tin sa specific ca asta se intampla in anii '80). Am raspuns simplu: actor. Cand a venit logic urmatoarea intrebare - 'De ce?'. Am raspuns ca nu stiu, dar asa simt. De abia in anul terminal de liceu acel raspuns a revenit din nou din subconstientul in care a stat ascuns si apoi... restul e prezentul meu.

Nu te-a tentat televiziunea, ca profesie? Stiu ca ai avut cateva incercari.

Ca profesie, nu. Am colaborat, in schimb, la emisiuni care aveau legatura cu mine ca actor: 'Clubul de comedie', 'Campionatul de comedie' (si mai sunt si actor la Teatrul de Comedie- cam multa Comedie pentru un personaj tragic (sic!) ca mine. E un loc fascinant, dar pentru ca produsul finit sa fie de calitate trebuie multa munca pe care putini dintre cei care activeaza in aceasta lume sunt dispusi sa o faca. De aceea de multe ori rezutatele sunt, hai sa spunem, lipsite de rafinament.

 

Care sunt cele mai importante momente din teatru care ti-au marcat evolutia de actor?

Spectacolul 'Costumele...!' in regia lui Dan Puric. Dar nu spectacolul in sine, ca produs finit, ci mai degraba lucrul la el. Acel an care a fost la inceput o scoala, m-a facut sa ma vad altfel, sa scot din mine lucruri de care nu stiam ca sunt capabil. A fost greu, dar atat de frumos. Tin minte si acum repetitiile de la ora 7 dimineata (si ce iarna a fost in anul acela!) si Dan Puric care era fascinant si in acelasi timp atat de simplu si natural! Apoi primul proiect la Teatrul de Comedie in regia lui Horatiu Malaele - alt mare artist. Cred ca sunt, totusi, un tip norocos.

Ai avut modele? Da. Parintii mei. Crezi ca societatea romaneasca mai poate evolua avand ca reper valoarea?

Cred ca societatea romaneasca, ca de altfel orice societate, nu poate evolua decat daca isi defineste bine valorile. Pentru asta trebuie sa faca un exercitiu de memorie, intorcandu-se la valorile care au facut aceasta natie, si sa le compare cu acele 'valori' din ziua de azi. Cred ca ne-ar provoca un ras tragic. Societatea romaneasca de azi are valori certe, dar glasul lor se pierde in zgomotul imposturii care e mai agresiva pe zi ce trece. Mediocritatea e mai periculoasa decat prostia, pentru ca ea, mediocritatea, e autosuficienta, sigura de ea, nu evolueaza. Un prost poate intelege limita lui si poate incerca sa o depasesca. Mediocrul, niciodata. Il vezi in politica, la televizor, chiar si in lumea artistica. E greu de luptat cu el pentru ca nu are indoieli. Cred ca totusi e o faza de tranzitie a societatii romanesti, o tranzitie care dureaza cam mult, dar pana la urma lucrurile se vor aseza in matca lor. E ca un rau care a intalnit in drum o mlastina.

Cum poate 'salva' teatrul cate ceva din ceea ce am putea numi 'accesul la cultura'?

Teatrul nu cred ca trebuie neaparat sa salveze. El poate sa conserve si in acelasi timp sa participe la reconstructia culturii romanesti. Nu cred in teatrul militant sau ideologic (au facut-o comunistii si rezultatele au fost dezastruase). Teatrul ca orice arta provoaca gandirea, imaginatia, discutia fiecarui spectator cu el insusi. Evident ca are si o functie deconectanta, de 'entertainment', pentru ca intr-o lume stresanta, cu presiuni asupra fiecarui individ in parte, e nevoie de 1-2 ore de curatire, chiar si printr-un ras sanatos.

Din noianul de personaje create, ai si unul preferat?