L-am cunoscut pe Mihai in prima saptamana din anul intai de facultate. Fiul unui exceptional profesor universitar (Mircea Balais, inovator in logica matematica si o minte brilianta, cu o reputatie pe masura) si al unei artiste rafinate (doamna Alexandrina Balais, prim-balerina a Operei din Cluj)... parea un copil teribil si un tanar pur si simplu aventuros... Artist plastic, inca din anii adolescentei, personalitatea lui este, dupa cum spune el insusi, un tot al 'contrariilor'... Asa il stiam in urma cu zece ani, in 'joyride'-urile cu motorul sau de atunci... Un om pentru care viata se traieste zilnic in doze mari de adrenalina eliberate in sange.

de Cosmina Cornea

Asa este si astazi... cand acasa pentru el a devenit Noua Zeelanda, locul care l-a imblanzit putin (aici au sosit in viata lui cei doi copii ai sai)... spatiul care i-a daruit, insa, si loc destul pentru aventura. Pentru ca acolo Mihai a inventat un sport mai intens decat condusul in mare viteza al unui Harley Davidson... acolo Mihai vaneaza rechini, pe care ii elibereaza apoi in ocean, cu un mic 'tatuaj' personal... dupa cum spune el... o poveste cu gandul departe... aproape de Hemingway si a sa carte 'Batranul si marea'... Iti multumesc, Mihai!

Mihai, ai ales sa pleci din Romania si sa locuiesti in Noua Zeelanda, in urma cu 10 ani. Ai plecat atunci pentru (ca)... :

Nu exista un singur motiv, ci un complex de imprejurari – ca intotdeauna in viata. Daca vrei neaparat sa etichetezi gestul meu de atunci, ai putea sub titlul de 'spiritul de aventura', nevoia de a acoperi in realitate visele si imaginile starnite de cartile citite. In viata cream un anumit 'eu' imaginar, o matrita, o forma, asa cum am dori si ne imaginam ca ar fi bine sau 'cool' sa fim. Unii au curajul sa umple cu realitate aceasta forma, altii nu. Mi-ar placea sa cred ca eu sunt printre putinii care au acest curaj.

Intotdeauna am fost de parere ca un artist trebuie sa traiasca intens pentru a fi capabil sa transmita acel 'ceva' care face arta credibila si directa. Deci 'matrita' a fost clara - aventurier! Iar ce aventura poate fi mai mare decat sa pleci la capatul lumii?!

Cum a fost prima impresie pe care ti-a facut-o insula? Ce ai simtit ca era diferit deja in viata ta, in prima zi acolo?

Tin minte intrarea in terminalul din Auckland. Chiar la intrare te intampina un slogan cat casa: 'it's a brave new world!' sau ceva de genul asta. Greu de explicat sentimentul in cuvinte. Te simti ca un colonist ajuns pe o insula din mijlocul pacificului – pentru ca asta esti! E un bun motiv sa te redescoperi si reinventezi. Poate de asta iubesc si sa iau lucrurile de la 0, dar asta e alta discutie.

In ceea ce priveste viata pe o insula - la inceput simti claustrofobia omului care vine de pe continent, dar incet, incet oceanul incepe sa faca parte din tine, din viata ta, si nu mai vezi lucrurile asa alb si negru. Nu-l mai percepi ca pe o bariera – e locul unde mergi la pescuit! ha ha!

Cum arata viata ta acum?

Extrem de ciudat. Dupa ce am terminat o expeditie in jungla din Borneo si o tura in jurul lumii, am decis cu Sami (iubita mea jumatate si partenera dintodeauna la tot ce inseamna viata mea) ca e timpul sa avem juniori. Trei ani mai tarziu – acum – avem un baiat si o fetita care ne arata ca viata fara ei era palpitanta, dar fara sens.

Deci momentan viata arata extraordinar si inedit... In ciuda expectantelor celor care mi-au promis linistirea in momentul in care voi avea un copil, nu cred ca sunt chiar un tata obisnuit, ba chiar nu m-as putea numi nici macar un tata normal – dupa cum se poate vedea si din poza cu bebelusul in carut, la vanatoare de rechini!

Ai studiat grafica/pictura in adolescenta. Ai urmat Facultatea de Stiinte Politice (prima licenta) – in Romania. Apoi o cariera de artist in cealalta emisfera a globului. Cu o continuare a formarii tale ca artist-grafician, la Auckland University of Technology. Si cu premii si job-uri interesante in design si publicitate. Cum s-au intamplat toate astea?

Sincer habar nu am si nici o analiza nu mi-a dat rezultate 100%, asa ca las lucrurile sa curga in mod natural. Cred ca m-am nascut sub semnul 'opposite' -urilor. Chiar familia in care m-am nascut a fost asa, mama mea fiind o delicata balerina care si-a inchinat viata scenei si a carei sensibilitate artistica era intrecuta doar de gratie si frumusete, iar tatal meu, profesor universitar de logica simbolica – unul dintre intemeietorii logicii simbolice in Romania si unul dintre cei mai inteligenti oameni pe care i-am cunoscut, a fost un om a carui viata a stat sub semnul ratiunii si inteligentei. Si, banuiesc, asa am ramas eu sa inteleg viata.

Am fost crupier la Cassino si concept artist la un joc 3D, 1 an si ceva de zile am lucrat pe un long-liner de pescuit in furtunosul – la propriu - Pacific de Sud... am fost – si imi place sa cred ca am ramas - unul dintre cei mai talentati retoucheri pentru pozele de moda, iar acum cred sunt cel mai educat biker din zona... Si da, am studiat si Stiintele Politice, ba am multe povesti care ar face toate antitezele de mai sus sa para apa de ploaie.

Nu sunt si nu am fost niciodata omul jumatatilor de masura. Viata e plina de imprevizibil si imi place asa. Altfel m-as plictisi ingrozitor si muza m-ar parasi! In principal, insa, imi place sa cred ca sunt doar un artist care trece prin toate cele enumerate - si muuuulte, multe altele.

Cine ar putea ghici, privindu-ti desenele si gravurile, ca una dintre pasiunile tale – pescuitul – s-a transformat intr-un sport 'periculos' (sau nu chiar atat de periculos?): vanatoarea de rechini. Te rog sa ne povestesti cum ai inventat experienta acestui stil de pescuit?