'Cand 80 la suta dintre oamenii care te cunosc te caracterizeaza drept fiind un personaj dintr-un roman chick lit probabil ca ar trebui sa renunti la aparenta de maestru spiritual si sa accepti realitatea.'

Ana-Maria Morodan - Lifestyle Muse

www.highstreetcardigans.com

Un articol de ziar de la inceputul secolului XX evidentia faptul ca domnisoarele de pe plaiuri mioritice adoptau, intr-un mod pasional si frenetic, moda pariziana.

Adevarul este ca suntem o natie de priceputi la copy/paste. Iar noi, femeile, atestate stiintific drept mai rapide si perspicace decat cealalta specie (fiti pe pace, nu sufar de misandrie), suntem oarecum experte in aceasta activitate.

Pana aici, in pofida izului de criticism, toate bune. Cateodata acest copiat te-a trecut 'examenul' si poate ti-a mai si plantat ceva in micul spatiu dintre tample, dovedindu-se la final de zi, constructiv. Dar, pentru ca ridicatul din spranceana este activitatea mea preferata si mai ales pentru ca am un talent aparte la a complica lucrurile inutil, ma intreb, cum te asiguri ca pe cine iei tu drept model intru copiat si il urci pe micul piedestal construit cu argumente atent alese in mintea ta, este potrivit pentru aceasta titulatura?

Cate dintre noi intelegem existenta unei distinctii clare intre a copia si a adapta doar anumite nuante din comportamentul, stilul sau vocabularul persoanei admirate?

Prin deductie logica nu exista orginalitate comportamentala suta la suta. Chiar daca in proportii mici, aproape insesizabile la acelea dintre noi cu o personalitate puternica si exuberanta, fiecare preluam anumite atitudini de la cei pe care-i admiram vadit sau in taina.

Sfarsitul articolului concluzioneaza: 'We adopt Parisian fashion but not their good manners.'

V-ati intrebat vreodata de ce o parizianca care fumeaza pe strada arata chic, insa cand vedem acelasi gest pe strazile Bucurestiului avem acea senzatie de dezgust si lipsa de educatie?

Poate pentru ca eleganta gesturilor transmite mai mult decat activitatea in sine, atat de blamata de regulile de conduita. Poate pentru ca o manichiura impecabila, un par curat si o doza de incredere in sine combinate cu simplitatea vestimentatiei si lipsa nevoii de validare stilistica sunt atributele care emana exact atractia pe care o cautam atat de aprig in magazinele de designer.

Previzibil, articolul meu se transforma intr-o pledoarie pentru simplitate, atat vestimentara cat si comportamentala. N-am inteles niciodata nevoia noastra de impopotonare exagerata, desi am avut propriile perioade in care aratam ca un personaj din 'Rapirea din Serai'. Desigur, sunt personaje care nu sunt doar umerase pentru vesmintele lor mult prea ale altcuiva, care printr-un singur outfit tradeaza o personalitate extravaganta, autentica si asumata.

Insa, ma intreb, oare nu ne-ar implini mai mult sa fim admirate pentru delicatetea gesturilor, lipsa grobianismului din limbaj si subiectele conversationale atinse in schimbul 'wow -urilor' exprimate pentru accesoriile opulente si sclipiciul exagerat de pe rochie?

Aspectul exterior este o extensie a personalitatii, insa atitudinea este insasi personalitatea noastra.

Aveam unsprezece ani cand am decis ca nu mai iubesc jucariile de plus, ca rochiile si gablonturile sunt noua mea dragoste. Eram cu bunica mea intr-o librarie, imi asteptam randul la casa tinand in mana o carte de stil. Categorica, bunica mi-a oprit-o, aruncandu-mi in brate 'Codul bunelor maniere astazi' de Aurelia Marinescu.

'Inainte de asta, draga, daca vrei sa ajungi contesa, de aici trebuie sa incepi, niste zdrente nesustinute de substanta nu impresioneaza pe nimeni, fie ele si Givenchy.'

Singura intrebare care m-a macinat la momentul respectiv a fost 'Cine e Givenchy?'. Nu intelesesem.

Pe curand,
Ana Morodan


Poti citi articolul meu de saptamana trecuta aici.

Te invit sa ne cunoastem la intalnirea 121.ro unplugged Modern Style Stories - Ce gasim in dulap in aceasta primavara din 16 februarie, ora 18:30 la Moir Concept Store. Inscrie-te AICI!