Puncte 121
Orice actiune pe 121 iti aduce puncte care iti genereaza beneficii in cadrul comunitatii si pot fi folosite si ca moneda in shop.
Citeste mai multe despre puncte
Cartea Romaneasca
Profesorul Bumb si macii suedezi
Augustin Cupsa
Domeniu: Proza
ISBN: 978-973-23-2936-8
Cod de bare: 9789732329368
Format: 130x200 mm
160 p.
Pret: 19,95 lei
Augustin Cupsa este cistigatorul concursului de manuscrise al Uniunii Scriitorilor din Romania, editia 2011.
Augustin Cupsa a debutat in proza cu 'Perforatorii', roman care a devenit un reper al noii generatii de prozatori. A urmat o serie de scenarii de film premiate si ecranizate. Cu noul volum 'Profesorul Bumb si macii suedezi' autorul reuseste o noua performanta, de aceasta data in proza scurta.
Cele cinci povestiri sint plasate intr-un teritoriu tensionat, dominat de psihozele, fobiile, nevrozele si impulsurile schizoide ale lumii contemporane, devoalate in registrul nu usor de orchestrat al parabolei. In aparenta texte ludice - scrise cu umor si mustind de amanunte pitoresti, adesea picante -, povestirile tradeaza in subtext o abordare hipersensibila a grotescului si a absurdului existentei cotidiene.
In "Profesorul Bumb si macii suedezi", "Muntii de neon", "Usor cu metroul prin Bucuresti. Eva la mijloc", "Importanta cirtitei" si "Furtuna intr-un singur cuvint", Augustin Cupsa, cu acuratete de geometru, fisureaza lumea personajelor sale, trasind granite fine intre real si fantastic, ca ultime solutii de vindecare.
"Citesc cartea lui Augustin Cupsa si vad cirtita, 'mare, jegoasa, surpind incetisor tot ce cladise batrinul', vad dirijabilul lui Celine zacind la pamint ca o uriasa batista mototolita, vad gingania lui Kafka, sobolanul alb cu blana insingerata, demonul lui Le Clezio, vad... toate frustrarile nascatoare de genii. Augustin Cupsa este revelatia literaturii noastre actuale tocmai pentru ca nu face nimic sa fie actual, el s-a nascut european: livresc, fantast, ticnit - risul lui suna lugubru in noptile noastre." (Nora Iuga)
"Imi place din ce in ce mai mult proza lui Augustin Cupsa, scriitura sa tot mai rafinata si mai migaloasa, forta expresiva si inteligenta cu care isi joaca (pentru a le putea dejuca) pina si impreciziile. Descopar cu admiratie in prozele din Profesorul Bumb si macii suedezi orgoliul unuia dintre cei mai inzestrati scriitori ai generatiei noastre." (Claudiu Komartin)
Augustin Cupsa (n. 1980) a studiat medicina si s-a specializat ca psihiatru, in prezent finalizindu-si teza de doctorat. A debutat in 2005 cu volumul de poezie 'Prezent compus/recompus' in urma concursului national de la Botosani, unde a primit, printre altele, premiul APLER si premiile revistelor Convorbiri Literare si Familia. Un an mai tirziu a publicat volumul de proza 'Perforatorii' in urma cistigarii ambelor concursuri pentru manuscrise organizate in paralel de USR si Editura Cartea Romaneasca. Ulterior, volumul a primit Premiul de Excelenta pentru debut in literatura oferit de UNPR si USR, premiul "Petre Pandrea" si premiul revistei Ramuri. In anul 2006 a cistigat concursul HBO Romania pentru cel mai bun scenariu de scurtmetraj, 'Trenul catre Bucuresti pleaca de la linia 3'. In 2009 a reprezentat Romania la Jocurile Francofoniei de la Beirut (sectiunea proza), iar in 2010 a fost invitat la Literaturwerkstatt Berlin, in cadrul programului Rumanische Quasiliteratur, si la Istanbul, in cadrul programului Word Express. In 2010 a semnat scenariul si adaptarea serialului 'In deriva' produs de HBO Romania. Face parte din grupul literar 'Les Suites du Phenix'.
 |
- fragment -
Profesorul Bumb statea intins, cu fata in jos, pe masa de disectie de la subsolul intunecat al Facultatii de Medicina. Masa de ciment, pe care sarea lasase urme albicioase, era probabil destul de rece - si asta trebuie sa fie neplacut, se gandi Furtunache, in timp ce umbla cu mana lui osoasa prin halatele care ramasesera in cuierul salii de Anatomie ca sa gaseasca vreo tigara uitata de cineva sau poate chiar un pachet intreg, desi avea tigari, avea tigarile lui si nu fuma niciodata altceva decat Marasti. Fuma tigarile astea de cand se stia - si atunci cand erau proaste, si atunci cand erau mai proaste ca niciodata, cand erau umplute cu rumegus si aschii de lemn cat unghia de la picior in loc de tutun, si atunci cand se spunea ca n-or sa se mai fabrice, si atunci cand nu s-au mai fabricat si chiar si atunci cand trecusera cativa ani de cand nu se mai fabricau. El tot reusea, nu se stie cum, sa ajunga la serviciu cu cate un pachet nou-nout in fiecare dimineata si toti il banuiau ca are depozite uriase de tigari acasa sau prin vreo pivnita, la tara, iar unii pierdusera deja bani buni punand pariu impotriva lui. Unii zisesera ca o sa ajunga la fundul sacului intr-o luna si pierdusera. Unii zisesera ca o sa ajunga la fundul sacului in sase luni si pierdusera. Unii zisesera ca o sa ajunga la fundul sacului intr-un an si pierdusera. Unii zisesera ca o sa ajunga la fundul sacului in trei ani si pierdusera. Se ajunsese la concluzia ca Furtunache avea depozite, pur si simplu, uriase de Marasti dar nimeni nu stia dimensiunea lor reala. Stateau si asteptau. Cei care pariasera se lasasera de aruncat banii pe geam si asteptau. Totul era asteptare si lupta surda cu timpul. Tigarile lui Furtunache masurau trecerea timpului. Chiar si acum gasi o tigara si chiar de Marasti. Cine dracului fumeaza asa ceva? Furtunache ramase descumpanit un pic pana cand realiza ca era, de fapt, o tigara de a lui. Baga mana din nou printre celelalte halate, facu proba si intr-adevar ajunse in propriul buzunar. Iesi dintre halate, se aseza la o masa de disectie, isi varsa toate tigarile pe cimentul care devenise lucios in naclaiala lui veche si le numara bucata cu bucata. Se convinse ca era tigara lui si chestia asta il dezamagi, dar si-o aprinse si pufai bine in fumul inecacios, privindu-l pe profesorul de Neurostiinte acoperit pe jumatate cu un cearceaf galbui si gaurit. Trebuie sa fii mort destul de bine ca sa stai asa pe masa asta rece - medita Furtunache si gandul i se paru destul bun ca sa merite o tigara si se hotari sa il retina chiar asa. Asta n-ar fi trebuit sa fie prea greu, pentru ca Furtunache nu tinea minte mai nimic si ar fi trebuit, deci, sa aiba destul loc in cap pentru asa ceva. Ajunsese la o noua formulare stralucitoare, plescai satisfacut si isi indeparta cateva fire maronii de tutun care ii ramasesera lipite pe buza de jos. Dar pali repede la loc. Profesorul Bumb era prietenul lui si situatia asta ii producea o stare de nervi nelamurita. Studentii il poreclisera de mult Mersulpejos si uneori mai simplu, Mersu', dupa ce un tip popular citise asta intr-o carte de curs jerpelita pe care o imprumutase de la biblioteca. Altcineva, mai demult, intr-o vara lanceda, cand trebuise sa toceasca toate formulele acelea imposibile in loc sa mearga la strand cu baietii, trasese o linie cu pixul pe hartie, de sub numele Emil Bumb, profesor si altele, si scrisese acolo: inventatorul mersului pe jos si al clipitului. Chestia asta probabil il bucurase si i se paruse o compensatie pentru o dimineata pierduta, dar pe tipul care o gasise, dupa ani, in acea carte, il electriza si il ilumina de-a dreptul. Alergase prin tot caminul si se falise cu descoperirea lui si toti hohotira bubuitor, lasandu-si cursuri si fituici si batiste cu muci sa cada pe podele si ii hotarara profesorului noua porecla. Emil Bumb era, de altfel, un profesor stralucit, la o masura de votca de genialitate, si lumea, in general, il iubea. Desi nu il intelegea. Terminase cu brio facultatea de Fizica la Bucuresti, luase premii si medalii la concursurile nationale inca din liceu si chiar argintul la Munchen in '64 si pentru asta fizicienii de la Stockholm facusera presiuni mari ca sa fie lasat sa studieze fizica la ei, dar il trimisesera inapoi acasa dupa ce manjise cu sos de rosii picioarele de bronz ale unui nobil nordic sfrijit dintr-o piata din centrul orasului. Si nu trecusera decat cinci luni de la sosirea lui. Insa ar fi trebuit sa stie ca Bumb vandalizase statuia intr-o stare de betie profunda, cand se intorcea de la un chef cu suedeze dolofane si exaltate si una chiar tipase si aplaudase, impingandu-l inainte, iar apoi, acasa, se dezbracase destul de lejer in fata lui pentru isprava asta. Si ar mai fi trebuit sa stie ca lucrurile de acest gen i se intamplau cam in fiecare seara, desi el reusea sa se concentreze destul de bine in laborator dimineata si nu dadea nimic de banuit. Daca ar fi fost gem de prune sau ciocolata sau sos de usturoi sau chiar si rahat in loc de un blestemat sos de rosii, Bumb ar fi scapat cu o amenda si cam atat. Dar culoarea aceea rosie ii isteriza de-a dreptul pe profesorii pedanti si putred capitalisti din consiliul de conducere al Universitatii. Profesorul Blum Berg chiar se ridicase nervos, gesticulase pana ii paraise vestonul gri la subrat si il numise unealta comunista si agent kaghebist. Profesorul Langer Hans care, in realitate, era chiar mai de dreapta decat profesorul Blum Berg, sarise si ii luase apararea lui Bumb. Cei doi nu aveau, in realitate, nicio parere sau simpatie politica. Erau cand de dreapta, cand de stanga, dupa cum batea vantul - si de obicei prin contradictie. De fapt, erau singurii doi apolitici din consiliul de conducere al Universitatii si ceilalti ii lasasera sa se certe si sa se tiganeasca doar pentru ca ei sa poata sa rada satisfacuti, bineinteles, in spatele unor figuri sobre, pe care nu se putea citi nicio emotie. Intre Blum Berg si Langer Hans mocnea o ciuda veche de foarte multi ani din cauza competitiei pentru premiul Nobel, desi unul era profesor de chimie si celalalt de fiziologie. In anul acela, lupta dintre ei se ascutise pentru ca fiecare simtea premiul atat de aproape, incat ar fi putut sa intinda mana sa-l apuce. Lunile de vara trecura chinuitor pentru amandoi, cu vizite regulate si cafelute la secretariatul Comitetului Nobel, doar ca sa mai prinda cate o barfa. In toamna se anuntara rezultatele deliberarilor. La chimie luase Woodward si la fiziologie - trei francezi. Blum Berg si Langer Hans nu fusesera niciodata in vizorul Comitetului Nobel, ci ajunsesera singuri la concluzia asta, prin '58, intr-un bar de langa Universitate, pe la a paisprezecea bere fiecare - ca doar erau la varsta la care trebuie sa te gandesti la asa ceva. Si se gandisera chiar atunci pe loc, pentru ca studentele in decolteurile carora isi fixasera privirile toata seara plecasera, dupa ce asteptasera inutil ca unul dintre batrani sa se ridice si sa le ofere o cafea macar, sau ceva de unde sa inceapa, si nu mai aveau ce face. Fiecare ajunsese la concluzia ca celalalt va lua premiul pentru ca avea sau relatii, sau concurenta slaba in domeniul sau. Se dusesera acasa si pizma intrase odata cu ei pe usa si ramasese in casele lor aproape opt ani. In '66 si-au dat seama ca era o tampenie - niciunul nu avea vreo mare descoperire la activ, pentru ca niciunul nu mai lucra in cercetare, ci doar pe partea didactica - cursuri si laboratoare cu studentii -, dar mai ales ca pierdusera opt ani dintr-o prietenie frumoasa cu multe nopti albe si beri aurii care aluneca usor pe gat in barul Trei Jobene de pe Tyska Drinken. Atunci insa, cand se decidea soarta lui Bumb, cei doi ajunsesera pe culmile antipatiei reciproce. Dupa patru ore de discutii se hotarasera sa-l cheme pe tanarul fizician roman ca sa-si sustina sau probeze lipsa de premeditare a faptei. Bumb nu era acolo si nici in camera de camin, unde navalira deodata cativa profesori din comisia de disciplina a Universitatii. Colegii nu mai stiau nimic de Bumb de cateva zile, dar le indicasera adresa iubitei lui, Lotte. Ajungand acolo, auzisera inca din strada o muzica lasciva. La usa le raspunsese o roscata plinuta, cu forme provocatoare, costumata in infirmiera. Desi corpul ei le atragea insistent privirile, unii tot putusera sa-l vada prin usa intredeschisa pe Bumb, care statea in chiloti pe canapea si tipa in romana - Vreau injectie. Am fost rau. O privisera inca o data cu jind pe roscata, simtisera o ciuda neimpacata pentru norocul lui Bumb si se gandisera ca niciun emigrant nu are dreptul sa se infrupte in asa hal din comorile Suediei, asa ca il pusera pachet pe Bumb, care se imbatase din nou, pentru ca nu putuse sa suporte tensiunea nervoasa care il cuprinsese la gandul exmatricularii si il trimisera cu primul avion in Republica Populara Romana. Era toamna lui 1965. Furtunache ajunse la capatul tigarii, dupa ce isi arsese degetele, ca sa mai traga un fum si ii dadu drumul in scurgerea mesei de disectie, unde se mai adunasera gramajoare din fire de tutun de la chistoacele pe care le tot arunca acolo. Nu mai e nimic de facut in legatura cu dom' profesor - isi spuse Furtunache si se apuca de treaba lui. Cel putin pana la pranz cand, probabil, avea sa apara Olga. In salile de Anatomie de la subsol, ca de altfel in toata facultatea, domnea linistea, pentru ca studentii erau in pre-sesiune si aveau liber ca sa invete pentru examene, mai putin cei care ramasesera cu absente si trebuia sa faca recuperari. Furtunache examina noua vitrina cu rafturi de lemn care se intindea pe unul din peretii scurti ai salii, fluierand, fara sa stie, o arie din Aida. Vechiul suport putrezise in intregime si borcanele cu organe in formol fusesera gata-gata sa cada in capul studentilor, acum doua saptamani iar profesorul Suciu, seful de disciplina, poreclit de cunoscuti Boa pentru figura lui veninoasa cu ochelari rotunzi si caracterul infect, bagase, fara bucurie, mana in vistieria catedrei de Anatomie si aprobase comanda pentru o noua vitrina. Ultimele trei tuburi de neon care se mai aprindeau zambeau chior in peretele gros al clopotelor de sticla intinse pe jos. Sub praful poros se ghiceau forme ciudate. In cele mai dinspre usa, erau avortoni malformati - de 4, de 6 si de 7 luni, cu trei ochi, cu patru ochi, cu buza de iepure, gura de lup sau piele de sarpe sau alte lighioane greu de inchipuit. Lucruri care - ar fi explicat profesorul Suciu plescaind - sunt rezultate firesti ale unor procese anormale. Anomalii de sudura ale placodelor. Anomalii punctiforme ale mugurilor faciali. Defecte de migrare embrionara din creasta neurala. Anomalii ale embrionului trilaminar. Lucruri. Furtunache le examina cu un rictus, privind inauntru, ca printr-un glob de Craciun care tine in el o casuta si o ninsoare abundenta, dupa ce il agiti bine. Sticla borcanelor ajunsese de mult murdara si unsuroasa, dand un caracter puternic static prafului care se adunase gros, iar acum erau aproape imposibil de apucat. Chiar si formolul dinauntru avea tente uleioase. Furtunache se hotari sa le pastreze pentru Olga si le impinse cu piciorul deoparte. Borcanele lasara curbe printre aschiile de lemn care straluceau alb pe pardoseala. Vitrina parea bine facuta si Furtunache o verifica agatandu-se si tragand cat putea de tare de rafturile de sus, apoi isi dadu drumul si se sterse batand din palme. Prin mirosul intepator de formol razbatea, subtire, cel de lemn proaspat. Vitrina pe care o adusesera cei doi lucratori buni la toate - si exact la nimic - ai facultatii nu se potrivise in lacasul peretelui. Se scarpinasera in cap, apoi incepusera sa dea cu ciocanul in muchiile ei, ca doar-doar o intra acolo. Dar aici intervenise Furtunache. Cei doi muncitori crezusera initial ca vor obtine o victorie facila in fata laborantului de la Anatomie si o vor intinde repede de acolo, dar se trezisera sub tirul latrator al lui Furtunache, fara putere de impotrivire de parca ar fi fost hipnotizati. Furtunache se suise de-a dreptul cu vocea lui bolovanoasa in spinarea lor si ii strunise ca pe niste ponei. Niciunul nu scosese o vorba. Pe alocuri mai luara cu rindeaua, pe alocuri mai sparsera cu daltita zidurile, nu pana cand vitrina intra fara probleme acolo, ci pana cand Furtunache se declara multumit. Ii promisera ca se vor intoarce chiar a doua zi ca sa indrepte cu putin chit si o mana de var stricaciunile, dar in sinea lor stiau ca nu vor sa mai vina acolo unde inregistrasera o infrangere umilitoare si ca nu vor mai vorbi niciodata despre asta. |
||
Comentarii
Pentru a posta un comentariu trebuie sa fii membru 121
Acceseaza contul tau 121
Ai uitat parola?Click pentru recuperare parola
Nu ai cont?Creeaza-ti un cont 121
Profesorul Bumb si macii suedezi
Poker
Pe mina femeilor
Viata lui Kostas Venetis
Pauza dintre vene
Irezistibil
Trei femei
Apropierea
Ca picaturile de singe pe linoleumul din lift
Poemele secretarei
PARTENERII BIBLIOTECII 121.RO:
Publicitate
23
May
Tema emisiunii:
Despre frumusete si Kabbalah cu Thea Haimovitz
Frumoasa, mereu tanara si proaspata, spirituala si calda, tot timpul la curent cu cele mai noi trenduri in frumusete si sanatate: Thea Haimovitz este unul dintre cei mai ...[Citeste mai departe]
Vezi toate emisiunile
Devino prietena noastra pe Facebook si pastreaza legatura cu noutatile din comunitatea 121.