Puncte 121
Orice actiune pe 121 iti aduce puncte care iti genereaza beneficii in cadrul comunitatii si pot fi folosite si ca moneda in shop.
Citeste mai multe despre puncte
Editura Corint Junior
Tara Duncan. In capcana lui Magister
Printesa Sophie Audouin-Mamikonian
Traducere de Emil Paraschivoiu
ISBN: 978-973-128-347-0
Format: 15,5 x 23,5 cm; 656 pagini
Pret: 49,90lei
+ 10 ani
In splendidul palat din Omois, tanara Tara este furioasa. Scanteile albastre ale magiei sale vibreaza din pricina maniei ei nestapanite. Si toate acestea pentru ca demonicul Magister a atacat-o din nou. Mai exact, a atacat-o pe mama ei, ceea ce e si mai rau. El a incercat s-o rapeasca de sub nasul garzilor, din gradinile palatului imperial. De data aceasta, Tarei i-a fost de-ajuns. Nu mai vrea sa traiasca tot timpul in pericol, in asteptarea urmatoarei manevre a dusmanului sau din umbra.
Are cincisprezece ani, este mostenitoarea unui imperiu, magia sa este poate mai puternica decat a oricarui om, este inconjurata de prieteni devotati... Se va lupta. Il va invinge pe Magister. Il va distruge.
Si-atunci, in loc sa se refugieze in bratele prietenului ei Robin, Tara cea cu ochii de cristal va recurge la darul ei de a spiona. Si desigur la Cal - talentatul Hot, la gingasa Moineau - jumatate printesa, jumatate bestie, la Fabrice - varcolacul, la Fafnir - pitica roscata... Si aventura incepe... la tot pasul ii pandesc tradari, pericole mortale si minciuni. Prietenia dintre ei si chiar legaturile de dragoste care incepusera sa se infiripeze intre ei sunt puse la grea incercare. Vor reusi ei oare sa scape din ghearele acestui geniu al raului?
Aventura, umor, magie si dragoste: odata cu aventurile micii vrajitoare Tara Duncan, publicate in peste zece tari, Sophie Audouin-Mamikonian a cucerit milioane de cititori.
"Sora mai mica, franceza, a lui Harry Potter." - Paris Match
Autoarea, Printesa Sophie Audouin-Mamikonian, a mostenit umorul devastator de la o lunga spita de umoristi. De la Tristan Bernard la Francis Veber, cincisprezece scriitori au distilat in venele sale aceasta uimitoare combinatie care este Tara Duncan. Casatorita si mama a doua fete (care sunt principalele sale "corectoare"), prima ei carte - Tara Duncan: Magicienii sortitori - a fost salutata in unanimitate de critica si apreciata de cititori.
 |
- fragment -
Mara, crescuta de Magister, crudul Sangrav. Mara, care fusese biciuita nu o data pentru ca nu-i facuse pe plac, si care cunostea durerea si razbunarea. Mara, care intelegea puterea si stia cum sa puna mana pe ea. Mara, care nu s-ar da desigur inapoi din fata unei crime pentru a-si apropria lucrul pe care si-l doreste. Mara, care fusese distrusa cand intelesese ca baiatul pe care il admira cel mai mult, pe care il idolatriza, era indragostit de Eleanora. Da, era posibil. Se privira. Ajunsesera cu totii la aceeasi concluzie. - Ce-ai de gand sa faci? intreba incet Moineau. - Daca ea e cea care a comandat asasinarea lui El, ea trebuie sa moara! raspunse fioros Cal. Le-am jurat manilor Eleanorei ca ucigasul ei va fi pedepsit. - Nu poti sa-mi omori sora! exclama Tara, cu ochii holbati. Salbatic, Cal se intoarse spre ea, facand-o sa dea inapoi. - Ah, nu? Daca ea e vinovata... a ezitat ea sa implante cutitul in inima lui El? - N-are decat treisprezece ani, ii atrase atentia Fabrice, cu sprancenele incruntate. Nu vad foarte bine cum ar fi avut ea acces la niste asasini, si toate astea mi se par un pic prea bine montate pentru o copila atat de tanara! - Tara avea aceeasi varsta, era chiar mai tanara cand a trebuit sa-i infrunte pe Magister si pe demoni, i-o intoarse Cal. Mai mult, nu uita cine a crescut-o pe Mara. Ceea ce nu inteleg eu este de ce? In spatele lui, un buchet de kruse stacojii ii facea o aureola sangerie. Foarte nimerita. - Pentru ca e indragostita nebuneste de tine, raspunse Fabrice, nu ti-ai dat seama? Curtea a barfit serios pe chestia asta timp de zile intregi. Ea nu mai conteneste sa vorbeasca despre tine, pare-se. Daca ea ar fi Magister, si-ar fi ucis concurenta. Dar, repet, ea n-are decat treisprezece ani. Eu nu cred ca e ea. Robin nu credea nici el. - Nu e singura care vedea un dusman in Eleanora, zise el incet. Cine altcineva i-ar fi putut purta pica? - Imparateasa, semnala Cal sumbru, inca surprins de remarca lui Fabrice apropo de Mara. Si Tyrann'hic la fel. De altfel, eu credeam ca el e cel peste care voi da la capatul acestui lant. Dar ultimul, cel care l-a vazut pe comanditar, a descris o fetita, bruneta, cu o suvita alba si niste ochi de culoarea nucsoarei, care parea s-o urasca pe Eleanora... - Ce-o sa facem? intreba Moineau, ingrijorata. - Voi? Absolut nimic. Eu o sa ma duc s-o vad pe Mara si... - Si ce? facu rece Tara. O s-o torturezi si pe ea, si-o sa-i tai gatul, ca si celorlalti? Mara nu e o proasta, Cal. Ea nu te va lasa cu siguranta sa te apropii de ea. - N-ai deloc dreptate, scumpa mea sora, rasuna o voce din spatele ei, pentru ca am ferma intentie sa-l descopar pe ticalosul care s-a servit de mine pentru a comite o crima! Tara se intoarse. Proptita la intrarea in apartament, Mara se atinea in fata lor, in tinuta ei neagra de Hoata Patentata, care ii dadea un aer sever si grav. In fine, acum, micuta parea deosebit de furioasa. Ea inainta spre Cal, care palise. Apoi facu gestul de a trasa un cerc pe inima ei. Cal isi holba ochii. - Onoarea Inimii. Tu stii ce inseamna asta daca minti? - Da, daca mint sub acest juramant, voi fi trasnita. Dar e onoarea Hotilor Patentati in joc. Noi nu suntem asasini, chiar daca tu pari sa vrei sa dovedesti contrariul intregii lumi. - Esti la curent cu banuielile care apasa asupra ta? se interesa Tara, cautand sa faca, pe cat posibil, mai multa lumina asupra afacerii. Cum? - Nu stiam. Mi-am auzit doar numele cand am intrat in apartamentul tau, dar eram sub Camouflus, voi nu ma puteati vedea. - Te plimbi sub Camouflus? Prin Palat? Dar de ce? - Tyrann'hic pare incredintat ca toata familia e in mare primejdie. A cerut sa mi se dubleze garda, dar cei noi nu sunt foarte isteti. A fost destul de usor sa-i seman, gratie Camouflus-ului. Am venit sa vad daca nu avea nevoie de mine Cal si, nestiind daca o sa ma primeasca, am preferat sa fortez usa ta. Tara se uita la usa, ganditoare. - Usa nu te-a anuntat. - Stiu, sistemele tale de siguranta nu sunt grozave. Nimic care sa nu poata fi ocolit, ar trebui sa faci gafe. Veneam sa-i spun lui Cal ca poate conta pe ajutorul meu. Evident, nu stiam ca tinta sa eram eu... Amaraciunea din tonul fetitei dovedea in ce masura se simtea ranita. Cal, glacial, ramase neclintit. Si Blondin marai. Vulpoiul era sleit si n-o placea prea mult pe Mara. - Nu stiu cine e vinovat, spuse in cele din urma Cal, voi fi deci cinstit cu tine. Daca tu esti cea care se afla in spatele a toate astea... Mara se stramba. - Chiar ma gandeam sa ma descotorosesc de Eleanora. Chipul lui Cal deveni si mai aspru. - Dar, continua Mara, nu chiar in felul asta. Ma gandeam doar sa-i cer matusii s-o expedieze undeva intr-o misiune, pentru vreo duzina de luni, timp in care s-o uiti. Ingenunche cu gratie in fata lui Cal. Fascinati, Tara si prietenii ei se aplecara spre ea. Printr-un ordin sec, Tara ii indeparta pe effritii care le servisera micul dejun si tocmai se materializasera pentru a face curat. Servitorii purpurii se inclinara si disparura. Mara astepta o clipa, apoi declara: - Pe Onoarea Inimii, Caliban, declar ca nu sunt vinovata de moartea de care sunt acuzata si ca nici nu am comandat-o... O brusca lumina albastra o inconjura, apoi se risipi. Cal se destinse usor. - Ai fi fost ucisa pe loc daca ai fi mintit. E periculos sa invoci Onoarea Inimii. Tara sughita, stupefiata. Cand Mara spusese ca ea ar fi trasnita, Tara se gandea ca va fi "asomata", cu siguranta nu "dezintegrata". Micuta se juca, desigur, cu viata ei. Asta nu era bine, nu era deloc bine. - Dar inima mea e curata, Caliban, ii replica sora-sa. N-am ucis pe nimeni... ma rog, nu de curand, si cu siguranta nu pe Eleanora. Dimpotriva, Tyrann'hic stia ca n-o puteam suferi, m-a surprins in timp ce plangeam pe culoar dupa povestea cu acel IncCadenassus, iar eu i-am spus. A-ti ascunde identitatea nu e deloc greu. Chiar si eu ma pot transforma. Si in cateva secunde, un fals Tyrann'hic se atinea in fata lor. Tara si prietenii ei il privira cu atentie, dar era imposibil sa-l deosebesti de cel adevarat. Era exact acelasi omulet gras si chel, cu tenul inrosit si cu un aer arogant. - Ai dreptate, Mara, sfarsi prin a admite Cal, iti datorez scuze. Si redevino tu insati, nu suport imaginea acestui bruuik. Micuta ii dadu ascultare. - Ce-ai fi facut daca n-as fi venit sa te vad pentru a-ti oferi ajutorul meu? intreba ea. - Nu stiu, raspunse cu onestitate Cal. As fi incercat probabil sa ma apropii de tine. Nu... nu te-as fi ucis fara o explicatie. - Mersi, raspunse Mara cu o anume ironie, e dragut din partea ta. Poate ca Tyrann'hic a facut bine ca mi-a dat propriile sale garzi, la urma urmei, ei... - Stop, zise deodata Tara, ce-ai spui mai inainte? - Pai... ca Tyrann'hic a facut bine ca mi-a dat doua garzi pentru a ma apara de Cal... Tara dadu din cap. - Da, ar fi trebuit sa ma gandesc la asta, desigur. Mara, poti sa-ti chemi garda, ma rog, mai precis, thugii lui Tyrann'hic, si sa le spui sa vina aici, daca nu te superi. Cal, du-te si ascunde-te in camera de alaturi impreuna cu Blondin, as vrea sa fac un test. - De ce? protesta Hotul, caruia nu-i placea cand Tara avea idei, mai ales cand el era cobaiul. - Pentru a verifica o intuitie. Te rog. Mara isi deschise globul de cristal si isi chema garzile, care o cautau innebunite prin tot palatul. Cateva clipe mai apoi, usa le anunta pe cele doua garzi ale ei. Ele parura intr-adevar usurate vazand-o pe fata. Deodata, Cal se ivi dinaintea lor si garzile reactionara incredibil. Fara sa mai piarda timpul cu vreo somatie, ca un singur om, isi scoasera arbaletele si trasera. Sagetile il strapunsera pe Cal, care se prabusi. |
||
Comentarii
Pentru a posta un comentariu trebuie sa fii membru 121
Acceseaza contul tau 121
Ai uitat parola?Click pentru recuperare parola
Nu ai cont?Creeaza-ti un cont 121
Tara Duncan. In capcana lui Magister
Daruri
PORTI DE CRISTAL. Cartea intai - INSULA
Fablehaven - Tinutul magic
TANARUL SAMURAI. CALEA RAZBOINICULUI
SACRIFICIUL VRACIULUI
PARTENERII BIBLIOTECII 121.RO:
09
Feb
Tema emisiunii:
Daniela Nane - frumusete, talent si o inima mare
Numele ei este sinonim cu gratia, frumusetea si delicatetea. Daniela Nane, o actrita de care a auzit multa lume. Inteligenta si talentata, Daniela a pasit in lumina refle...[Citeste mai departe]
Vezi toate emisiunile
Devino prietena noastra pe Facebook si pastreaza legatura cu noutatile din comunitatea 121.