Editura Nemira
Te iubesc
Catherine Siguret
Traducere: Diana Morarasu

Catherine Siguet este autoare si coautoare a numeroase lucrari cu subiecte multiple (psihologie, memorii, biografii). A studiat la Sorbona si detine in DEA in filozofie. A colaborat cu numeroase reviste de femei, printre care Elle, Questions de femmes, Maxi sau Esprit Femme si a fost multa vreme ghost writer pentru diverse staruri. De asemenea, a colaborat cu celebrele posturi de televiziune TF1, France 2, M6 si are emisiuni la regulate la cateva dintre radiourile franceze. Catherine Siguet a devenit celebra datorita romanelor: Te iubesc, J'aimerais vous revoir sau Pas du tout je t'aime.

Te iubesc a fost nominalizat la Premiul Sfantul Valentin, pentru cel mai bun roman de dragoste al anulu 2007.

Privirea unui barbat poate ravasi o viata. Un coup de foudre o arunca pe Alice intr-o dragoste pasionala starnita de mesaje schimbate pe e-mail. Desi ea vede peste tot semnele fericirii visate, cei din preajma au motive sa se ingrijoreze: cum ar putea Philippe Musil, scriitorul cel mai seducator al momentului, sa fie interesat de o tanara oarecare, o autoare anonima preocupata de viata starurilor? Ar putea el sa-si dea seama ca ea exista, sa-si aminteasca de ea, intre doua zboruri, doua cuceriri, doua romane de succes? Cu siguranta, nu. Dar, in ciuda evidentei, Alice isi sacrifica viata pe altarul iubirii, se lanseaza cu toata fiinta in scrierea unui roman inchinat barbatului iubit, eroul ei, acest necunoscut adulat in lumea intreaga, fiind sigura ca intr-o zi o va iubi. Pur si simplu, este convinsa ca "acela care te iubeste intelege ceea ce scrii".
Fragment

Dupa ce auzi sunetul slab care confirma trimiterea mesajului, Alice ramase stana de piatra in fata monitorului mai bine de un sfert de ora, intr-o stare apropiata de hipnoza, pandind un raspuns la mesajul ei. Zadarnic. Putin dezamagita, insa constienta ca nu toti oamenii din lume traiau, asemenea ei, in spatele acestei blestemate masinarii din plastic, se resemna si se indrepta spre dus. Dar, prin zgomotul picaturilor de apa, ciulea intruna urechea, in speranta ca va auzi clinchetul care anunta primirea unui mesaj. Era furioasa pe ea insasi, stiindu-se atat de conditionata de acele sunete, dar credea in puterea asa-zisului virtual de a transforma realitatea, in mod pozitiv, evident. De fiecare data cand viata i-a fost data peste cap, atat in dragoste, cat si in cariera, pe calea aceasta a primit vestea cea buna. A sfarsit prin a manifesta un soi de veneratie fata de fereastra electronica, la fel cum tinerele de odinioara pretuiau cutiile cu scrisori, pe care le deschideau, ascunse in fundul gradinii, cu inima bubuindu-le in piept, cu gandurile ravasite si simtaminte amestecate.
Alice aproape ca nu mai comunica decat prin scris, preferabil departe de acest telefon cumplit care te transforma in sclava, sunand precum bonele din piesele bulevardiere pentru a-ti aminti iar si iar de toate problemele presante. Nu facuse decat sa schimbe un stapan pe altul, dar indragea dictatura scrisului negru pe alb, a cuvintelor care - asa cum ii placea ei sa spuna - lasau sa se intrevada inima si sufletul de o maniera mai inteligibila decat privirea. I se parea neglijabil faptul ca vorbele puteau minti, cel putin comparativ cu riscul acelui magnetism animalic ce apare uneori, brusc si fara niciun temei, intre doua fiinte care, in mod normal, nu ar fi trebuit sa aiba de-a face una cu cealalta. Se felicita pentru bucuria de a nu se mai intalni decat cu oameni pe care stia sigur ca ii iubeste. Frumoasa idee, nimic de zis, numai ca ultimul e-mail trimis ii desfiinta toate reperele si teoriile. Alice nu dispunea de niciun alt mijloc de a-l intalni pe destinatarul mesajului, iar mica ei revolutie se situa dincolo de aceasta non-alegere: astepta totul de la corespondentul ei si nu se temea de nimic. I se parea ca trupul lui salasluieste deja in ea (il dorea, nu exista nici urma de indoiala). Cu toate acestea, nu-l vazuse decat o singura data, de la saptezeci si patru de metri distanta, dupa cum atesta cadastrul monumen telor istorice ale municipalitatii Parisului. Era ceea ce numim indeobste un necunoscut. Ca sa fim mai precisi, ar trebui sa spunem ca ea era necunoscuta.
Philippe Musil era coplesit de succes, de glorie si femei. Philippe Musil se dorea scriitor, dar, la o privire de ansamblu corecta asupra situatiei, se putea spune ca era o vedeta nationala: frumos, amabil, inteligent... Si in mod necesar adulat!
La Saint-Nicolas-du-Chardonnet clopotele bateau vremea pranzului, o rusine absoluta pentru cei carora le place sa deschida ochii asupra lumii odata cu ivirea zorilor, in fiecare dimineata. Dar astazi era o exceptie, Alice isi daduse peste cap toate tabieturile, asa prinsa cum era de cele sase cuvinte ale vietii ei; asa se face ca nu uri zgomotul clopotelor decat pentru ca acopereau orice potential clinchet al calculatorului, la fel cum ar fi urat, pesemne, copacul din fata geamului care ar fi ascuns venirea postasului. Imediat dupa bataia divina - era un semn, cu siguranta! - inchise robinetul si se napusti, asa uda cum se afla, spre monitorul care i se paruse ca a clipit usor. Stergandu-si zdravan parul cu o singura mana deasupra biroului, cativa stropi au atins calculatorul asemenea unor lacrimi, pelingandu-se peste numele celui de la care astepta raspunsul. Mesajul care intrase ii adresa un "hi" sosit direct din America by night, intreband-o daca nu vrea sa cumpere niste Viagra, cu care nu avea ce face, nici ea, nici ultimii ei iubiti, din cate isi amintea. Blestema calculatorul cu o violenta neasteptata, scapa o injuratura, gata sa bombaneasca la adresa oricarui alt corespondent in afara celui asteptat, fie el spam sau mesaj din partea unui prieten, care ar fi indraznit sa ii induca acum o falsa bucurie. Ca si cum lumea intreaga ar fi trebuit sa ia seama ca, prin trimiterea acestui mesaj, ea nu mai poate trai in mod decent, ca inainte.
Pentru ca ceasurile care urmau sa nu se transforme intr-o adevarata veghe funebra in asteptarea unui raspuns, Alice isi puse niste pantaloni roz, isi trase pe ea un pulover subtire cu dungi multicolore - toamna se anunta blanda - si, deghizata in bomboana fondanta pentru a conjura soarta, se grabi spre cafeneaua de peste drum, unde se cufunda in lectura ziarelor, singura activitate care o impiedica sa gandeasca. Ce bine ca exista presa, al carei rost era sa te conecteze la realitate; doar ea o mai putea elibera pe Alice: devoratoare de gazete cum se afla, constatase ca nu broda niciodata mai putine reflectii pe marginea existentei decat atunci cand se cufunda in articolele de dimineata, pe care le parca le inghitea unul dupa altul, asa cum infuleci tartinele, sorbind distrata din cafeaua cu frisca. Chelnerii se obisnuisera sa nu i se adreseze decat dupa ce lua sfarsit ceea ce ea numea "operatiunea de puricare". Abia atunci se arata vesela, vorbareata, la mii de leghe distanta de toate zgomotele lumii. Sporovaia despre toate si despre nimic, lasand sa pluteasca in aer acelasi parfum ca si ciripitul pasarelelor intr-o dimineata de primavara, in mijlocul unei gradini. Dar, in ziua aceea, de dupa ziare se itea mai curand capul unui muncitor de-abia iesit din mina, cu fata murdara de cerneala hartiei care transpirase intre degetele ei agitate si trecute cu nervozitate peste obraji, lasand in urma niste pete mici, ca de pantera. Chelnerul fu cat pe ce sa izbucneasca in ras, dar privirea ei lipsita de zambetele obisnuite si chipul cu adevarat ingrijorat ii retezara orice elan. "Nu prea sunteti in apele dumneavoastra in aceasta dimineata, nu-i asa, domnisoara Alice?", risca el familiar, sigur fiind ca se afla in fata semnelor clare ale unui nopti scurte si ale unei petreceri lungi. "Da, asa e.", mormai ea distrata, ca prin vis. Baiatul nu mai insista, lasand-o pe Alice prada convingerii care isi facea loc in mintea ei asemenea unui crater tot mai larg, mimand in cele din urma o adevarata migrena: trimiterea acelui e-mail a fost greseala vietii ei! Constientizarea brutala o facu sa o zbugheasca pe langa tejghea, scapand un "ce tampita!" fara drept de apel. Neobisnuita grosolanie il facu pe chelner sa se retraga prudent. Singura modalitate prin care isi putea pastra clientii fideli pentru toata viata era sa stearga paharele, fara prea multe vorbe si cu privirea atintita spre fereastra pentru a detecta semnalele nedorite. Daca tot nu putea afla ce se cocea in creierele lor, barbatul invatase aceasta regula de o buna bucata de vreme. Iata, una dintre cele mai comunicative cliente ale sale tocmai iesea, impingand cu violenta usa si lasand-o sa se izbeasca in urma ei si sa se balanganeasca de vreo douazeci de ori. Va trebui sa vada ce-i cu balamalele. Ce mai, oamenii innebuneau pe zi ce trece. O vazu fugind spre casa. La doi pasi distanta.
Alice urca scarile pana la singurul etaj al imobilului, sarind cate patru trepte deodata, verifica rapid daca era intr-adevar "tampita" - niciun mesaj de raspuns - si, odata ce se asigura de sminteala ei, ma suna sa mi se destainuiasca. Reactia mea imediata a fost "ce tampita!". Lectura e-mailului, asa concis cum il stiti, m-a lasat masca si mi-a permis si o variatie: "Ce tampita si ce mai dobitoc!"
Philippe Musil nu va raspunde niciodata. Era un om cu picioarele pe pamant.
 
 

Comentarii
#1 Postat de ancutzzaa pe 30 ianuarie 2010 - 09:04
excelenta cartea mi-ar place sa o lecturez
Pentru a posta un comentariu trebuie sa fii membru 121
Te iubesc
Disparitia lui Esme Lennox
Dragonii marii
Locatarul himeric
Sagan. Povestea unei iubiri
Impotriva fericirii. Elogiul melancoliei
Mecanica inimii
La shopping si nu regret. Manual de stil pe timp de criza
IUBIREA SECRETA
MADEMOISELLE VICTORINE
Eleganta Ariciului
Ghidul Xenofobului - Americanii
Istoria Cuceririi Amoroase
Viziteaza si restul bibliotecii Editurii Nemira

edituri | concursuri | noutati | articole

PARTENERII BIBLIOTECII 121.RO:

Publicitate

121 Live

23
May

Tema emisiunii:

Despre frumusete si Kabbalah cu Thea Haimovitz

Frumoasa, mereu tanara si proaspata, spirituala si calda, tot timpul la curent cu cele mai noi trenduri in frumusete si sanatate: Thea Haimovitz este unul dintre cei mai ...[Citeste mai departe]


Vezi toate emisiunile

Publicitate

Puncte 121

Orice actiune pe 121 iti aduce puncte care iti genereaza beneficii in cadrul comunitatii si pot fi folosite si ca moneda in shop.

Citeste mai multe despre puncte

Publicitate