Membru 121 |
 |
|
|
Intrebare:
nr. 42035
Sunt si eu o mamica disperata care nu stie ce sa mai faca cu fetita ei de 6 ani si jumatate care nu asculta deloc pe nimeni, nu face nimic, e si foarte rea, strica toate jucariile si tot ce intra in contact cu ea, toate lucrurile sunt ale ei nu imparte cu nimeni nimic, nu mananca nimic - avem mari probleme cu mancarea. Nu cunoaste deloc cuvantul “nu” si “nu e voie”, daca incerc sa ii explic ca nu e bine ce face sau sa o cert, sare la mine si ma loveste. Eu nu o bat deloc, nu am batut-o niciodata. In schimb, parintii si fratele meu sunt mai duri cu ea. La gradinita e din cale afara de cuminte si asculta de doamna educatoare, dar, dupa ce plecam de acolo, incepe cosmarul in fiecare zi. Nu stiu ce sa mai fac, cum sa o cresc si cum sa ii mai explic ce sa faca. Toata lumea ma acuza pe mine ca nu am stiut sa o cresc si ca e rea. Mie mi-a fost foarte greu cu ea, avand in vedere ca am crescut-o singura, tatal parasindu-ne la varsta de 8 luni. Eu a trebuit sa imi termin facultatea si sa ma si angajez ca sa o pot intretine, ea stand cu ai mei pana atunci. Cum sa procedez? O prietena mi-a zis ca poate sufera de sindromul ADHD, dar eu nu cred, eu zic ca, totusi, e rasfatata. Ce parere aveti dumneavoastra? Va multumesc. Ioana
|
|
|
Specialistul 121 raspunde:
Draga Ioana,
Daca la gradinita e cuminte, inseamna ca poate sa fie cuminte si acasa, intr-adevar. Nu am prea multe date din relatarea ta despre relatia cu tatal ei, insa pot sa presupun ca, poate, comportamentul ei are legatura cu asta. Poate vrea sa va demonstreze ceva, poate se revolta pentru ceva, poate e frustrata ca nu are tata, poate relatia cu tatal ei e tensionata sau relatia dintre tine si el sau poate nu e deloc si ii simte lipsa. Poate si faptul ca nu vrea sa dea nimanui jucariile ei e o manifestare a faptului ca vrea sa aiba controlul asupra anumitor aspecte din viata ei - sa tina jucariile doar pentru ea, sa faca doar ce vrea ea - pentru ca nu are controlul asupra altora, cum ar fi sa aiba o familie intreaga, ca a celorlalti copii, sa stea mai mult cu tine etc.
Poti incerca sa mergi la un psihoterapeut care sa va ajute sa exprimati tensiunile si sentimentele acumulate, nu pentru un diagnostic asupra ei.
De asemenea, daca poti, incearca sa o vezi cu alti ochi. Niciun copil nu e rau, oricat de mult si de des ti-ar spune altii asta. Da, sunt copii cu care e extenuant sa traiesti, sunt copii foarte energici sau foarte nervosi, dar incearca sa o vezi cu alti ochi si intreaba-te mereu oare ce simte ea in acel moment si de ce. Si, in acelasi timp, intreaba-te si ce simti tu, ca sa rupi acest cerc in care altii te invinovatesc pe tine si tu o invinovatesti pe ea. Nu exista „vinovat” pentru astfel de situatii, exista o multitudine de factori care au contribuit in timp. Iti recomand sa citesti cartea „Cum sa vorbim copiilor daca vrem sa ne asculte” de Adele Faber si Elaine Mazlish, aparuta la editura Teora.
In speranta ca ti-am putut fi de folos,
Mihaela Zaharia, specialist 121.ro in psihologia parintelui
|
|
|
