De trei saptamani ma antrenez de 5 ori pe saptamana. A devenit deja un lucru fara de care nu imi pot incepe ziua. E greu cand suna ceasul la 6 si ma prefac ca nu il aud, insa alarma de la telefon de la 6:15 minute ma pune in miscare de fiecare data. Telefonul nu e niciodata in dormitor si trebuie sa ma ridic din pat sa o opresc!
Am ajuns la un punct in care ora mea de exercitiu fizic e mai importanta decat orice. Incep intodeauna exercitiile cu cardio, intre 30 si 40 de minute, in functie de ziua din saptamana. Stiu cand sunt obosita sau cand nu am dormit indeajuns dupa cat de des fac pauze de baut apa sau ca sa imi trag sufletul. Joia si vinerea e cel mai greu! Am langa mine un timer care imi spune cate minute stau pe aparat. Dupa cardio fac abdomen si exercitii la saltea. Am ajuns la 220 de abdomene. Vreau sa ajung la 300 pana la finalul lunii.
De trei antrenamente incoace am capatat acea euforie pe care o are cineva care face sport de ceva vreme. Nu ma laud, recunosc, pe mine m-a apucat mai devreme decat ma asteptam! Cineva acolo sus ma iubeste si vrea sa continui! Sunt inspirata!
Si am mai observat un lucru important pe care vreau sa ti-l impartasesc: sunt zile in care dupa 20 de minute spun in sinea mea 'Gata, nu mai pot', dar nu ma opresc. 'Hai, inca 2 minute. Inca putin.' Si de fiecare data dupa acel moment in care vreau sa renunt, reusesc sa ma mobilizez si sa mai fac inca 20 de minute de cardio.
La fel cu abdomenele, care sunt 'criminale' in zilele in care sunt obosita. Respir profund si imi doresc sa pot sa termin seria de 20, nu ma gandesc la cate mai am pana la 220.
Spunandu-i lui Michael despre experienta mea, mi-a povestit o anecdota din armata. Era la un antrenament la baza din Fort Ord California. Sergentul Major Rudd alerga impreuna cu plutonul intr-o cursa de 8 mile (aproximativ 13 kilometri) si Michael simtea ca isi da duhul. Era pe punctul sa renunte cand sergentul s-a apropiat de el si i-a suierat printre dinti 'Don't give up, soldier! Don't forget what I told you! Take it one step at a time!' (Nu renunta, soldat! Nu uita ce ti-am spus! Ia-o pas cu pas!)
Deci, draga mea, dragul meu, Take it one step at a time si nu te gandi mai departe pana cand miscarea este a doua ta natura si te umple de euforie!
Sa ai pofta de miscare!
Daniela Fugaru Kammrath
Articol preluat de pe
sheblogs.121.ro
