Iunie 2010
L M M J V S D
1 2 3 4 5 6
7 8 9 10 11 12 13
14 15 16 17 18 19 20
21 22 23 24 25 26 27
28 29 30

Cum este mai bine oare? Singura, combinata sau varianta de mijloc?
Fericirea poate fi traita si la singular, insa necesita eforturi mari de a te rupe de un cerc vicios, in contextul in care societatea ne impune intr-un fel sau altul sa fim implicati intr-o forma de relatie.

In clipa in care esti intrebat daca ai pe cineva, urmeaza sa te casatoresti sau cel putin esti implicata intr-o relatie, daca vei zice 'NU, sunt singur/a' , odata cu acel 'nu' vei primi si o serie de compatimiri si cei din jurul tau vor considera ca singuratatea ta nu este o optiune, ci de fapt o problema a ta si dovada de nereusita.
Calatoria mea in lumea celor 'single' a inceput cu ceva timp in urma, cand, dupa o despartire de cel pe care din iubit il transformasem in amic, am sarbatorit statutul meu de femeie 'single'. Dupa o noapte petrecuta intr-un bar, m-am trezit plecand acasa de una singura, dormind singura si incercand sa ma adaptez noului statut. Singura!!!!
Mi-am zis intotdeauna ca imi va placea sa fiu singura, insa nu am crezut acest lucru pana am ajuns la proba practica.
In ultimii ani ma aruncasem dintr-o relatie in alta, fara a apuca sa respir si sa imi dau seama de fapt ca in timp lumea se schimba si cerintele sunt altele si trebuie sa te adaptezi.
Habar nu aveam ca majoritatea barbatilor nu ma placeau si mi-ar fi dat papucii dupa prima intalnire. Esecurile mele au constat in intalniri pe nevazute cu diversi indivizi, unul dintre ei care clar avea cocaina pe la nari, iar altul a incercat toata seara sa ma convinga ca as avea nevoie de anumite ajustari si ca el ar putea sa ma ajute sa devin dependenta de pastile de slabit :).
O perioada eu si prietenele mele am trecut prin intalniri zadarnice si dezastruoase. In urma cu 2 luni m-am intalnit cu o prietena care mi-a povestit emotionata ca el este Alesul, iar cu o mila nedisimulata mi-a tranit un 'imi pare tare rau pentru tine ca nu iti gasesti pe nimeni'.
In seara aceea am crezut ca va pica cerul pe mine. M-am dus acasa fara vlaga, singura, cu moralul la pamant. Imi dadeam seama ca dintr-o tipa mortala ajunsesem Miss Havisham si eram sigura ca acesta era drumul spre singuratate.
Imi treceau mii de ganduri prin cap, ma si imaginam sfarsita, inconjurata de 20 de pisici, cu picioarele umflate de varice si plina de celulita, fiind nevoita sa il platesc pe pustiul nenascut al cuplului de la etajul 2 sa imi cumpere paine, caci nu ma puteam misca. Am ajuns in casa si m-am intins pe marmura rece, ma simteam invinsa de soarta si parca nu mai era nimic de facut. Pana in acel moment viata mea a insemnat o adevarata goana dupa baieti si stradaniile mele puternice de a-l face pe cel de langa mine fericit, incat eu devenisem cantitate neglijabila.
Oare ce aveam sa fac? Voi ramane pe marmura rece la nesfarsit acceptandu-mi soarta? Prietenele mele erau toate in relatii serioase, iar timpul lor alocat mie devenise aproape inexistent, iar atunci m-am gandit: 'ok si daca nu ma voi marita niciodata si nu voi avea copii si voi muri singura la etajul 4, m-as sinucide?'
In acel moment mi-am dat seama ca si daca m-as uita la nesfarsit la episoadele din 'Sex and the City' si as fi nevoita sa imi beau cafeaua singura multi ani de acum incolo, tot ar fi mai bine decat sa nu mai exist. Atunci am realizat ca resemnarea si smiorcaiala nu sunt o solutie. Sa stai sa diseci firul in patru la nesfarsit, nu este o solutie .
Aceea a fost clipa in care m-am hotarat sa traiesc au adevarat, sa traiesc pentru mine si nu pentru cei din jurul meu. Sa ma bucur de fiecare bucurie pe care mi-o ofera lumea aceasta.
Am renuntat sa imi invidiez prietenii care erau in relatii fericite sau in relatii, pentru ca ma gandeam ca si ei aveau mici neintelegeri si poate asta era perceptia mea fata de cuplul lor.
Nu am mai incercat sa ii fac pe barbati sa semene cu mine si nici nu mai m-am straduit ca eu sa fiu pe placul lor. Am inceput sa lucrez la mine, la dorintele mele, la ce voiam sa realizez si incepusem cu dreptul in a ma cunoaste pe mine si a ma accepta.
Am renuntat la reguli si la gura lumii; am invatat sa ma bucur de lucrurile neprevazute ce apar in viata mea si de momentele minunate de sambata in care in loc sa spal pentru cineva, stau pana la 12 in pat citind reviste si carti :)
Am invatat sa ma bucur de fericirea altora si sa le transmit acest lucru; e minunat cand poti sa transmiti si tu bucurie celor din jurul tau si este mult mai sanatos decat sa stai incruntat si ofticat.
Singuratatea este si ea o stare normala de fapt, care iti ofera posibilitatea unei introspectii si iti poate oferi o privire de ansamblu asupra ta, a dorintelor, nevoilor si iti poate aduce in timp starea de echilibru.
Cel mai important este ca daca reusesti sa te accepti si sa te impaci tu cu tine, intr-o relatie iti va fi mult mai usor.
Multi dintre noi ne aruncam in relatii de frica de a fi singuri cu demonii nostrii!
Viata iti poate oferi multe lucruri frumoase si neprevazute in clipa in care accepti sa iesi dintr-un cerc vicios; iar a fi singur o perioada mai scurta sau mai lunga, nu inseamna ca esti demn de mila altora, ci inseamna ca iti oferi timp pentru a cultiva relatia cu tine.

Doris Cristea
membra 121


Despre singuratate si puterea de a te accepta pe tine, asa cum esti, chiar si singur, vom discuta la emisiunea 121 LIVE de miercuri, 23 iunie. Impartaseste-ne parerile tale pe site, asculta-ne si intra in direct cu noi miercuri, de la ora 15:00!
Multumim Doris pentru mesaj si felicitari pentru curaj si putere!

[Iti incepi fiecare dimineata in fata computerului, cu o cafea alaturi, citind mesajul din sticla? Daca iti plac mesajele noastre si ai si tu ceva de transmis membrilor 121, click aici!]