August 2010
L M M J V S D
1
2 3 4 5 6 7 8
9 10 11 12 13 14 15
16 17 18 19 20 21 22
23 24 25 26 27 28 29
30 31

Ceasul de pe catedra amfiteatrului arata inca 10 minute ramase din timpul alocat examenului de admitere. Adolescentii se ridicau rand pe rand, recitandu-si eseurile, de parca in drum spre comisia din fata lor ar mai fi putut schimba ceva. Pixul meu inca se incapatana sa scrie pe foaie, iar tabelul de grile statea deja completat in stanga. Stiu ca tinerii din ziua de azi nu mai traiesc la fel emotiile admiterii, insa atunci eram toti coplesiti de testul acela ce avea sa ne marcheze intr-un fel sau altul viata. Tin minte si acum canicula ce se lasase peste sudul tarii, ca si multimea de parinti din curtea universitatii.

Da, traiam si eu la intensitate maxima admiterea la facultate, insa intr-un mod responsabil si ceva mai detasat. Asadar, in acea zi nu aveam emotii poate si pentru ca, in parte, ma resemnasem la ideea ca am asigurat un loc la 'cu plata'.

Ei bine, lucrurile au stat cu totul altfel in ziua afisarii rezultatelor. Am asteptat mai bine de opt ore, alaturi de alti tineri sau de rude ale acestora. Rememoram sedintele de meditatie, visurile parintilor si toate sacrificiile pe care le facusera de-a lungul timpului. Nu e usor sa constientizezi astfel de momente, gandindu-te lucid si la eventualitatea esecului.

Nu m-am inghesuit in multimea de oameni cautandu-mi numele pe tabelele ametitoare. Vestea mea cea buna a venit de la o tanara ce urma sa imi devina colega si apoi prietena mea cea mai buna. Cred ca acela a fost cel mai fericit moment de pana la 18 ani si m-am bucurat stiind ca reusisem sa-i recompensez pe cei care imi fusesera alaturi. Au urmat 4 ani frumosi, in care am evoluat si am cunoscut oameni extraordinari. Examenul de admitere, insa, a ramas in mintea si inima mea pentru totdeauna. E ca si cum ai bate la poarta unei cetati ce ascunde fel si fel de minuni. Tot ce urmeaza nu poate fi descris in cuvinte, insa peste ani iti amintesti doar de momentul in care ai fost acceptat inauntru si clipa in care ai parasit acel loc, cu gandul si sufletul spre viitor.

Marina,
colaborator 121