|
|
|
|
|
| | | | | | | 1 |  |
| | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | |
| | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | |
| | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | |
| | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 | 29 | |
| | 30 | 31 | | | | | | |
|
|
|
|
Cu siguranta ca ati auzit cel putin o data sau cel putin una dintre stirile despre bonele care bruscau, plesneau, pedepseau copiii pe care ii aveau in grija. Am incercat sa evit pe cat posibil filmuletele, stiind ca ma voi enerva serios, insa au fost atat de des difuzate incat nu am avut cum sa nu vad macar franturi din ele. Nu sunt o persoana violenta, insa gandurile mele nu era tocmai roz in momentele acelea, fiindu-mi extrem de greu sa nu ma pun in pielea parintilor care au vizionat acele imagini si sa nu-mi imaginez 'ce as fi facut daca...'. Sunt sigura ca, oricat de toleranti sunteti, imaginile acelea nu v-au lasat indiferenti.
Lasand la o parte revolta legata de nemernicia acelor individe, lasand la o parte mila fata de copiii fortati sa stea in genunchi cu mainile in sus si plesniti din cand in cand, m-am intrebat: de ce si-a ales sa fie bona? De ce nu o vanzatoare acra, de ce nu o casiera morocanoasa sau poate administrator de bloc? Avem nevoie de bani pentru a supravietui, iar salariul nu este un aspect de neglijat. Sunt, insa, anumite meserii care cer, inainte de toate, vocatie. Nu poti sa fii preot daca nu crezi in Dumnezeu si daca nu ai o anumita chemare pentru preotie. Nu poti sa fii doctor daca nu iubesti oamenii, daca nu iti doresti sa ii ajuti, daca nu poti sa le simti durerea. Nu poti sa fii profesor daca nu esti dispus sa te dedici in totalitate elevilor, sa inveti doar pentru a-i invata pe ceilalti. Si nu poti sa fii bona daca nu iubesti copiii. Sau poate poti...si completezi aspectele triste ale lumii in care traim.
Cristina Tarziu
cristina.tarziu@121.ro
[Iti incepi fiecare dimineata in fata computerului, cu o cafea alaturi, citind mesajul din sticla? Daca iti plac mesajele noastre si ai si tu ceva de transmis membrilor 121, click aici!]
|
|
|
| with love, 03.08.2009 04:33:38 |
Nu i-mi exspun parerea sau experienta, dar sint perfect convins ca acei parinti care nu au timp pentru copiii lor nu pot crea relatii de afectiune intre ei si copii. Mai sint exemple cind doar unul din parinti (femeia in special), creste copiii doar cu educatia eu-lui pesonal creeind afectivitate doar intre ea si copii, iar barbatului trebuie sa-i fie rusine sa se apropie cu afectiune de copii fiindca e considerat periculos fiindca are organ genital masculin si trebuie sa creada ca nu e frumos sa creeze relatie de afectiune intre el si copii fiind considerat masina si seriozitate extrem de culminoasa. Adica dur si bun doar pentru munca pentru unele femei.
Iar daca parintii cred ca a lasa copiii in grija altora si cer afectiune copiilor, se insala ca o obtin chiar daca acestia o manifesta fata de parinti, dar o manifesta formal fiindca atunci cind sunt in grija altora ei nu inteleg de ce parintii nu ii mai vor decit seara acasa, o data la saptamina, luna sau cine stie cind.
Foarte sigur sint ca, aceste pedepse descrise mai sus sint groaznice pentru copii care nu gindesc altceva decit de ce parintii i-au trimis acolo sa fie pedepsiti.
Copiii nu inteleg desigur de ce sunt pedepsiti si de parintii lor, dar daca parintii le dau si afectiune ei nu simt multa confuzie cind sunt aproape de parintii lor si sper ca parintii sa gaseasca metode de a explica copiilor ce e periculos in aceasta lume, mai ales prin joaca cu ei, promovind si educatia sufleteasca si necesara de societate in care vor continua oricum mai tirziu sa convietuiasca si de a intelege ca si celelalte care ii inconjoara sunt la fel de sensibile ca si ei.
Exemplu: daca cineva mi-ar spune ca ma infiaza si dupa aceasta incepe sa i-mi aplice mame de batai, eu nu am cum sa ma supar pe el fiindca i-l idolatrizez sau o idolatrizez, dar raman confuz neintelegind de ce trebuie sa ma doara educatia aceea.
In cazul in care mama ar profita de aplicarea batailor care mi le da tata si ma educa de mic copil sa simt ca tata e un monstru in plus montindu-ma impotriva lui, incet incet poate crea in mine ura fata de el si atunci fiindca il idolatrizez, incep sa invat ce este Ura fata de el si de toti barbatii, considerindu-i monstrii pe toti pina cind primesc atentie din partea unui barbat care observa acest complex si, prin bunavointa si experienta lui reusesc sa vad si partea pozitiva la barbati.
Torturile lasa amprente oamenilor, dar cu afectiune ele nu se mai simt.
Bataile sunt periculoase ca pot lasa sechele fizice sau chiar moartea.
E bine ca parintii sa-si creasca copiii direct caci asa copiii sunt mai putin confuzi, dar sunt si adulti carora le plac foarte mult copiii si au experienta sa ofere afectiune si educatie foarte folositoare imediata si pentru Viitor. |
|
|
|
|
| margo60, 03.08.2009 08:31:03 |
O metoda de educatie folosita foarte des pana in sec.19, iar la noi chiar si in 20. Cand se considera ca numai prin aplicarea unor corectii se pot indrepta lucrurile sau ca cel pedepsit va tine minte sa nu mai faca alta data.
Total gresit dupa parerea mea. Rezultatul nu poate fi decat unul negativ :
- un copil temator, nesigur pe el, care se ascunde in colturile casei pentru a se face cat mai nevazut
- sau din contra, un adolescent agresiv, care isi va crea probleme lui si celor din jur si care uraste pe toata lumea , inclusiv pe el.
Cum se poate rezolva acest lucru ?Cred ca cele alese ca bone, ar trebui sa treaca obligatoriu printr-un examen psihologic, printr-un fel de evaluare, care sa le permita angajatorilor sa determine ce fel de persoana este respectiva.
Problema apare insa la familiile care nu isi pot permite sa angajeze o bona prin agentie, ci cauta pe piata libera, acolo unde, nu poate decat sa o creada pe cuvant. Iar rezultatul poate fi ca cel de mai sus.
Sau sa ai o mama care sa-si asume responsabilitatea cresterii nepotului.
Pe vremuri existau acele crese care preluau copiii de la varste de cateva luni, pana la 3 ani, varsta de gradinita ? Unde sunt acelea oare ? In euforia anularii a tot ce a fost bun pana in 1990, au fost desfiintate. Adevarat ca, o mama are concediu de crestere a copilului pana acesta implineste 2 ani. De la 2 la 3 ani nu are variante. Si atunci apeleaza la bone de genul celei discutate.
Eu personal sunt impotriva bataii si a pedepselor de orice fel, deoarece consider ca nu rezolvi nimic bun cu ea. Singurul principiu demn de aplicat aici ar fi proverbul romanesc : Vorba dulce, mult aduce".
Va urez o zi buna si sa va cresteti copiii in dragoste.
|
|
|
|
|
| marymaz, 03.08.2009 12:35:47 |
Imi permit sa adaug si eu un comentariu. In general nu comentez mesajele, dar ce a spus"with love" ma deranjat. Sunt parinte de 2 copii frumosi de 5 si 3 ani si imi doresc din tot sufletul sa imi petrec mai mult timp cu ei. Cred ca cel mai mult ar trebui sa dam vina pe sistem pentru ca daca parintii nostri isi incepeau serviciul de la 6, 7 dimineata si terminau la 14, acum suntem mai moderni si mai comozi avem program de lucru care incepe de la 8, 9 sau in alte cazuri chiar mai tarziu ca sa ajungi acasa de la munca pe la 6, 7 seara daca e posibil. Esti obligat sa iti lasi copilul cu cineva pentru ca tu esti la munca toata ziua, iar cand ajungi acasa nu iti mai ramane timp de mare lucru sa faci cu copilul tau. Adevarat, exista gradinite,( exista si vacante - cum e cea de vara) exista crese care te obliga sa-ti ei copilull la 16.30, dar tu la ora aia esti la serviciu. Poti discuta la gradinita sa il ei mai tarziu, dar in cele mai bune cazuri daca se accepta iti gasesti copilul singur, cu ochii in lacrimi, intr-o clasa pustie asteptand sa il ia si pe el cineva acasa.Cei care au comentat mai devreme cred ca nu au copii si nu stiu ce inseamna sa cauti timp si energie sa poti sta de vorba cu copilul tau, sa iti faci griji cu cine il lasi si sa te intrebi daca ai facut alegere cea mai buna. In vremea de azi majoritateai bunicilor stau la bloc si nu au nici spatiul si nici rabdarea sa aiba grija de niste copii vioi si plini de viata.
Urasc sistemul asta care te obliga sa iti vezi mai mult de viata profesionala si mai putin de cea personala, care te obliga sa iti vezi familia doar in weekend. Nu mi se pare corect ca nu ni se permite sa fim parinti in primul rand si pe urma "muncitori". Probabil ca de asta si exista asa de multe divorturi pentru ca nu mai ai timp de tine si de familia ta. Nu mai avem timp sa fim oameni.
legat de subiect - iubesc copii si nu accept vorba "bataia e rupta din rai" eu cred in vorba care spune ca pentru a creste copii ai nevoie doar de ... DRAGOSTE.
Cu respect.
Mariana Mazare
|
|
|
|
|
| googletrei, 03.08.2009 15:27:50 |
Am vazut si eu la stiri reportajul si am ramas consternata de ceea ce facea bona cu acei copii. Eu sunt mama unui baietel de 4 ani care se duce la gradinita, dar ziua este cu unul din noi. Dar noi sutem un caz fericit, pentru ca noi ne-am pus programele la serviciu in asa fel incat sa impacam si capra si varza (eu muncesc ziua, iar sotul meu a optat pentru un schimb de noapte).
In ceea ce priveste bataia, nu cred nici pe departe ca e rupta din rai. Noi am fost crescuti cu idioata idee ca unde da mama creste. Eu imi aduc aminte ca mama mi-a dat o bataie cand am facut-o rau de oaie, iar frate-miu la fel...si amandoi ne aducem aminte de acel 'eveniment'. Eu cred ca un cuvant greu spus la momentul potrivit cantareste mai mult decat orice palma.
Iar cand e vorba de copii pana in 3 ani, cand nu inteleg mare lucru, trebuie multa rabdare si vorbit cu ei. Asa cum a spus si Marymaz, e nevoie de muuuuuuuulta dragoste!! |
|
|
|
|
| with love, 04.08.2009 00:37:29 |
Buna marimaz.
Te rog sa-mi permiti sa te incurajez si sa crezi ca nu ma necajesc ca te deranjeaza ceea ce am scris si ca acest adevar exista si ca atunci cind copilul devine adult ramine cu aceste sechele si idei eronate iar tu nu ai cum sa fi inclusa in aceasta categorie mai ales daca spui ca oferi dragoste copiilor tai cit poti si ca acele femei care se folosesc de slabiciunea sentimentala a copiilor doar pentru (eul) lor personal si mai tirziu in interese materiale, nu isi pot iubi copiii. Eu sint convins ca toate femeile care se ataseaza de acesta minunata Comunitate iubesc barbatii si copiii foarte mult mai ales ca nu le e teama sa-si exprime sentimentele care sunt minunate si curate. Acele persoane care isi lasa copiii pe seama altora si ii mai cearta si acasa doar pentru ca nu a stiut tabla inmultirii sau ca nu a stat inlemnit in banca ca sa placa educatorilor si sa-si mindreasca mama sau tata prin tot felul de asemenea impuneri inutile, nu pot intelege sentimnentele si dorintele copiilor si nici ale celorlalti de linga ei de zi cu zi si nu se aseamana tie nicidecum mai ales ca doresti sa iesi din impasul in care te afli si ca citind mesajele si comentariile e clar ca doresti un pic de ajutor sau minimumul din curiozitate, deci aici sunt sentimente si chiar daca nu faci parte din aceasta comunitate, pentru mine reprezinta pozitiv
Doresc sa iti spun din experienta multor persoane ca regreta enorm ca nu au stat linga copii sa se bucure de joaca cu ei, afectiunea care se leaga cu mult mai mult de ei si ei de parinti, dorintele parintilor de a avea amintiri cit mai multe cu copiii lor care, cind pleaca de la casele parintilor, atunci isi dau seama, ca nu le-a ramas decit cine stie ce maruntisuri sau citeva fotografii fiindca au lucrat mai mult decit sa se bucure unii de altii si ajung sa le fie frica ca au tinut cont mai mult de necesitati materiale si deodata au ramas singuri fara sa mai inteleaga nimic de ce se intimpla asa ceva. Este insuportabil de dureros cind parintii raman singuri mai ales cind sunt mai in virsta si partenerul a plecat (el sau ea) de ceva timp, indiferent care ar fi situatia. Cit sunt tineri si inca copilul e micut nu se observa nimic, dar dupa ce creste si pleaca, nu exista ca cineva sa suporte durerea de despartire sau mai ales lipsa lor, oricit s-ar lauda sau s-ar sforta sa arate ca asa ceva e normal ci doar sa se incurajeze pe ea sau el si daca are noroc de prieteni si compania lor, (e doar cit pot sa ajute si acei prieteni care pot fi si ei in aceeasi situatie depinzind la rindul lor de cit isi pot duce si acei prieteni tristetea ascunsa) si ca e imposibil sa nu regrete ca nu au facut tot posibilul sa aibe satisfactia si implinirea ca si-au crescut si educat copiii lor si cit mai placut s-au bucurat de joaca si afectiunea impreuna.redindu-si increderea astfel ca nu vor fi nici o data departe unii de ceilalti si ca e imposibil sa nu se simta, atunci cind au nevoie unii de alti fara sa utilizeze nici un mijloc tehnic de comunicatie, caci suntem fiinte nu masini, (o oportunitate care este doar o singura data in viata) de a fi mereu linga copii si copii linga parinti cit mai mult posibil. Referindu-ma la modul general, sunt si situatii critice intre parinti si copii dar, sa punem problema clar si anume, oare nu e din cauza ca parintii nu si-au facut timp mai mult cu copiii?
Te rog marimaz sa-mi permiti in continuare, sa te incurajez si in acest aspect, sa crezi ca le poti avea pe amindoua si fericire asa cum iti doresti si parte materiala dar incepe cu oportunitatea de a iubi caci aceasta atrage si pe cea materiala.
Nu te lasa pacalita de goana din jurul tau de zi cu zi si ca sigur este doar o iluzie si o incercare, caci copiii te vor simtii ca esti preocupata de problema materiala, mai ales cind esti linga ei si indiferent de virsta lor, ei iti vor arata si solutia indiferent de felul cum crezi in asemenea minuni dar normale pentru lumea aceasta. Prin joaca lor cu tine, prin gesturi, prin emotii, prin decizii, prin felul lor de a intelege de la tine educatia pe care le-o exprimi sa o acumuleze, prin obiectele de care sunt interesati mai repetat sa le cunoasca si altele. Copiii arata in felul fecarui parinte aceste oportunitati.
Doar sa fi atenta cind copiii vor sa-ti comunice aceaste oportunitati mai ales ca ei te vor invata cum sa intelegi aceste fenomene.
Cu respect si sper sa te folosesti cu multa atentie de aceste noi avantaje.
Exista multe avantaje in lumea voastra cercetindu-le minutios, dar depinde daca nu obositi sa le cautati. |
|
|
|
|
| lilos137, 04.08.2009 01:38:12 |
Doamne, de ce au ales acele femei sa fie bone? Ptr ca la varsta lor nu aveau de ales, nu le angaja nimeni! Crezi ca s-a mai gandit vreo una la vocatie? Din pacate, crescand un nepotel, nu castiga atatia bani, asa ca sunt nevoite sa se descurce cum pot, ca sunt, intr-adevar unii pensionari cu pensii de rahat. Alegem intotdeauna sa facem ce vrem sau sa facem numai treburi ptr care avem vocatie? Sau facem si compromisuri?
Cred ca in mesajul asta sunt doua subiecte : vocatia si educatia copiilor. Plecam de la vocatia bonelor si ajungem la....copii crescuti singuri...tati 'ciudati", sau mai stiu eu ce!
Sa fiu bine inteleasa, nu le tin partea bonelor care bat copiii-Doamne fereste!- si eu am avut 2 femei la baiat acum 18-19 ani, cand nu le ziceau "bone" si am fost multumita de ele. E treaba mea cum imi cresc copilul, dar nu sa mi-l bata altcineva.Sanatate tuturor! |
|
|
|
|
|
|
|
