Februarie 2012
L M M J V S D
1 2 3 4 5
6 7 8 9 10 11 12
13 14 15 16 17 18 19
20 21 22 23 24 25 26
27 28 29

Ieri, in timp ce publicam pe Facebook link-ul catre ultimul articol din seria 'Picaturi de Inspiratie', am primit o leapsa de la Otilia, autoarea blogului Capra cu Trei Iezi. Otilia a scris articolul 'Ofensiva bunului simt' si ma invita sa 'pun si eu umarul.' :)

M-am gandit destul de mult la ce vreau sa transmit prin acest blog, chiar inainte de a scrie primul articol si gandul care nu m-a parasit niciodata este: mesajul pe care il transmit trebuie sa fie unul pozitiv!:)



Intrebarea este cum pot sa vorbesc despre lipsa bunului simt din societatea in care traim intr-o maniera pozitiva?...hmmm...este dificil sa nu incep sa ma plang cand familia mea este afectata zilnic de diverse maifestari ale acestei lipse de bun simt generale, parca, ce ne inconjoara. De la interactiunile cu diverse persoane, culmea, platite sa interactioneze cu noi, si pana la starea inevitabila de enervare din trafic, avem, cu totii, atat de multe exemple!

Nu m-am oprit, insa, la a constata in ce fel sunt deranjata de actiunile celorlalti, ci am inceput o usoara introspectie...si mi-am amintit datile in care m-am lovit din greseala de cineva pe aleile supermarketului in graba de a termina mai repede cumparaturile si doar am aruncat un 'scuze' peste umar fara sa ma opresc din goana. Mi-am amintit de momentele in care m-am lasat angrenata in schimburi dure de cuvinte cu alti parteneri de trafic sau de situatia relativ recenta in care vanzatoarea magazinului in care eram a aflat in detaliu parerea mea despre modul selectiv in care patronii ei aleg sa aplice legea...Ce au in comun toate situatiile enumerate mai sus? Faptul ca desi ma simteam justificata sau chiar indreptatita sa actionez asa cum am facut-o, in momentele respective NU am dat dovada de bun simt. :)

Vreau sa cred ca majoritatea celor care prin actiunile lor ma deranjeaza sunt probabil intr-o stare similara (cu exceptiile de rigoare, evident!) si se simt justificati sa se grabeasca, sa nu dea prioritate, sa se descarce in interactiunea cu mine de diverse suparari acumulate...etc.

In loc de incheiere, vreau sa lansez o invitatie la introspectie si autoanaliza, o invitatie la bun simt, deoarece prima schimbare (si cea mai importanta) trebuie sa aiba loc in interiorul nostru. Tot ce putem controla, sunt actiunile noastre in raport cu mediul. :)

PS. Patania Otiliei, mi-a adus aminte de Seinfeld cu urmatorul monolog :) :

Honk Horne Monologue

PPS. Faimosul autoportret a lui M.C.Esher a fost gasit aici.

Andreea Sfarlea,
www.casutafericita.ro