Cand a fost ultima data cand ai citit o poveste? Sau, si mai important, cand ai scris o poveste? Cand te-ai uitat la un afis sau o carte postala si te-ai lasat voie gandurilor si ai inceput sa-ti lasi imaginatia sa zburde...
Am ascultat ieri seara la
intalnirea 121 povestea lui Hattie, fetita care era suparata pe toata lumea. Hattie respingea pe oricine incerca sa intre in vorba cu ea, izolandu-se pe insula ei pustie. La un moment dat Hattie si-a dat seama ca nimeni nu mai incerca sa intre in vorba cu ea si se intristeaza. Unul cate unu, lumea a parasit-o. Singura ei prietena este apa oceanului care o face sa revina la ganduri mai bune si sa-si doreasca sa construiasca din nou un 'pod' catre lume si prieteni.
De multe ori suntem Hattie, fetita care uraste [
hate- a ura] oamenii care incearca sa intre in vorba cu ea si ii respinge. Mai apoi ne pare rau ca toti cei carota le-am spus sa plece chiar ne-au ascultat si au plecat, ne-au lasat singure.
Insula pe care ne izolam, sufletul nostru, cochilia care ne 'protejeaza' de cei din afara, ne tine prizonierele mintii noastre si ne face sa ne simitim si mai sigure.
Povestea are un
happy end, Hattie construieste un pod de la insula ei la pamantul unde erau toti prietenii ei.
Ce se intampla cu podul tau? In ce stare e? Cand l-ai trecut ultima data, lasand in urma insula parasita?
Suna-ti prietenul, prietena! Spune-i o poveste. Asculta o poveste. Povestile sunt dragoste pentru copilarie, sunt rememorarea unei lumi pe care de multe ori o tinem ascunsa pentru ca... acum suntem oameni mari!
Daniela Fugaru Kammrath
df@121.ro
[Iti incepi fiecare dimineata in fata computerului, cu o cafea alaturi, citind mesajul din sticla? Daca iti plac mesajele noastre si ai si tu ceva de transmis membrilor 121,
click aici!]
