Mesajul din sticla
Relatia perfecta
11/08/2010
Cam de vreo doi ani, o amica tot incearca sa se desparta de iubitul ei. Povestile ei mi-au provocat, pe rand, zambete crispate, nervi, mirare...si iarasi nervi. Am evitat sa ii dau vreun sfat clar, tocmai pentru ca nu cred in 'sfatosi' si nici in ideea de 'eu, daca as fi in situatia ta...'. Am ascultat-o, i-am dat dreptate subtil, doar pentru a raspunde la intrebarile disperate gen 'sunt eu nebuna? Zii! Sunt nebuna?', i-am spus 'lasa ca va fi bine' de zeci de ori, am indemnat-o sa doarma un pic mai mult si sa nu ia decizii pripite pe care sa le regrete mai tarziu.
Zilele acestea m-a contactat pe messenger sa-mi comunice aceeasi hotarare, de a se desparti de individul in cauza. Am adoptat aceeasi strategie despre care va vorbeam mai sus, doar ca am sesizat ceva care imi scapase oarecum in momentele cand rememoram discutiile noastre. De fiecare data cand luam un minim de atitudine si spuneam ceva de genul 'ah, nu e in regula sa se poarte asa', raspunsul ei era 'nu, dar nu se poarta mereu asa. In general, e bine'. Si asa, amintindu-mi discutiile anterioare, mi-am dat seama ca orice reactie a mea impotriva nedreptatilor de care avea parte cunostinta mea (pentru ca nu imi e tocmai prietena) se izbea de un zid de protectie creat de ea in jurul iubitului pe care incearca sa il trasnforme in 'fost' de mai bine de doi ani. Si mi-am dat seama ca nici macar nu si-a dorit vreodata un sfat din partea mea, nu a intentionat niciodata sa afle o a doua parere, sa primeasca 'confirmarea' faptului ca individul e un nemernic. Ca o mama ce isi cearta copilul in casa, dar ii ia apararea urland in fata vecinilor care il arata cu degetul, prietena mea isi 'cearta' iubitul de atata timp, desi aura creata artificial in jurul lui, special pentru noi, amicii de pe messenger, s-a instalat atat de bine si e atat de puternica incat aproape ca s-a convins singura ca ea intr-adevar exista.
Atitudinea ei mi s-ar parea frumoasa, sau cel putin induiosatoare, daca macar un moment as fi crezut ca e vorba de dragoste. Ar fi prea multe de zis in sustinerea reticentei mele fata de aceasta idee si care, oricum, nu face subiectul acestui mesaj. Ma intreb, doar, cat de departe poate merge cineva doar pentru a obtine acea mult ravnita intrare 'in randul lumii', cat de multe mizerii poti accepta, doar pentru ca alternativa, singuratatea, este inacceptabila, dar, mai ales, cat de puternica poate sa fie dorinta de poveste incat nu doar sa iti determine mintea sa o creeze, dar sa traiesti in ea zi de zi si sa ii sustii autenticitatea, chiar cand propriile-ti vorbe te contrazic.
Maria,
Membra 121
[Iti incepi fiecare dimineata in fata computerului, cu o cafea alaturi, citind mesajul din sticla? Daca iti plac mesajele noastre si ai si tu ceva de transmis membrilor 121, click aici!]
Numele ei este sinonim cu gratia, frumusetea si delicatetea. Daniela Nane, o actrita de care a auzit
[spune-ti parerea]
Comentarii
Player_pit
non-membru, In data de 11/08/2010
cineva poate merge atat cat poate sa-si imagineze, desi poate merge la infinit fiind nelimtat, isi creaza singur limite; parerea mea ca merge asa departe pentru asi adormi frica de a fi diferit in loc de acea \" ravnita intrare in randul lumii\"; daca dorinta de poveste ar fi puternica si ai sustine-o cu totala incredere s-ar materializa exact cum ti-o imaginezi; ai o calatorie cu peripetii in fata sa ajungi sa-ti stapanesti mintea incat propriile-ti vorbe sa te asculte
trandafirul_alb
non-membru, In data de 11/08/2010
nu asa iti faci intrarea in \"randul lumii\"... daca acum este nemultumita cand relatia ar trebui sa fie roz.. dupa, cand vor aparea greutatile si copii o sa fie jale... stiu ca nu tine seama de sfaturi.. am avut si eu o prietena care se certa mereu cu iubitul ei... am fost la un chef cu ei si din greseala ea a rasturnat un cosulet cu paine... s-au bagat amandoi sub masa sa adune painea.. eu am sarit sa-i ajut... dar ce am vazut m-a socat.. el o batea ca a fost neindemanatica si o certa... m-am luat de el ca n-am putut sa ma abtin dar culmea, ea i-a luat apararea... asa ca am tacut... s-au casatorit.. au rezistat un an si cateva luni.. s-au despartit... ea ramas cu un copil... se descurca foarte greu... nu cred ca scopul este sa fi maritata indiferent cu cine... asta era pe timpuri... acum fetele s-au trezit... stiu sa astepte relatia perfecta.. iubirea perfecta (eu cred ca exista)... am votat cu 10.. o zi neasemuita!
Di2005
non-membru, In data de 11/08/2010
Trist si adevarat! Din nefericire, amica ta, Maria, nu e singura persoana cu un astfel de comportament. Am fost la un moment dat exact in situatia ta, in sensul ca aveam o asa-zisa \"prietena\", care, de fiecare data cand se certa cu partenerul ma suna disperata sau chiar se prezenta la mine la usa. Nu numai ca se plangea de comportamentul \"amicului\" ei, dar si varsa rauri de lacrimi. Insa la cel mai mic argument contra acestui personaj care ii umplea, aparent, viata de suparare, fata reactiona prompt: \"Ah, nu, nu ma pot desparti de el. Nu e tot timpul asa\". Deci orice incercare a mea de a-i indica o solutie se lovea de un zid. Si nici in cazul ei nu era vorba de dragoste, deoarece modul \"plastic\" in care descria fizicul si anumite apucaturi ale individului nu denota deloc vreun sentiment macar vecin cu aceasta. Pana la urma \"prietenia\" noastra s-a racit incetul cu incetul, iar fata in cauza e in continuare cu prietenul respectiv. Probabil a descoperit intre timp alte \"oaze\" in care sa-si verse off-urile relatiei din cand in cand, pentru ca ulterior, dupa ce si-a \"golit\" sacul, sa se reintoarca in acelasi desert al unei relatii, care, evident, continua, insa din orice alte motive decat iubirea. Exista multe persoane prinse in asemenea relatii, iar ceea ce le impiedica sa le rupa e fie teama de singuratate, fie incapacitatea de a se situa intr-o pozitie mai putin comoda socialmente vorbind. Insa ceea ce trec cu vederea aceste persoane este faptul ca timpul trece, iar acceptarea de a ramane inchise intr-o relatie care implica in mod cert a fi singuri in doi inseamna renuntarea la ceea ce ar putea fi sansa de a intalni un partener cu care sa poata avea o relatie adevarata, bazata pe comunicare, intelegere, complicitate si, de ce nu, dragoste. Iar aceasta sansa merita chiar si riscul singuratatii efective. Cineva mi-a spus o data ca nu putem fi impliniti intr-o relatie daca nu am ajuns sa ne simtim bine doar cu noi insine, in propria noastra companie. Nimic mai adevarat! Si as adauga ca numai astfel, cunoscandu-ne cu adevarat si intelegandu-ne aspiratiile proprii, vom putea avea acces la o relatie adevarata, si nu la una de carton, in care \"stationam\" pe termen \"nelimitat\" de teama singuratatii sau pur si simplu din complezenta. O zi frumoasa tuturor!
crisny17
non-membru, In data de 11/08/2010
Aceasta povestioara mi se pare atat de fireasca, si sunt sigura ca vor fi persoane indignate... dar mie mi se pare firesc sa reactionezi asa in anumite momente de stres. Psihologic, cea care se plange unei \"cunostinte\" nu face altceva decat o sedinta de terapie gratis. Cred ca ar trebui sa luam in calcul un lucru simplu, oricand, oricare dintre noi poate sa reactioneze in acest fel, si pentru un moment sa nu mai fie stapana pe reactiile ei. Acest lucru se poate intampla in orice latura a vietii nu numai in cea sentimentala... putina atentie la tot ce se intampla in jur si s-ar putea sa fiti uimite. O seara frumoasa, dragele mele!
Spune-ti si tu parerea
Castiga puncte!
1 comentariu = 5 puncte
Tema emisiunii:
Daniela Nane - frumusete, talent si o inima mare
Numele ei este sinonim cu gratia, frumusetea si delicatetea. Daniela Nane, o actrita de care a auzit multa lume. Inteligenta si talentata, Daniela a pasit in lumina refle...[Citeste mai departe]
Vezi toate emisiunile
Puncte 121
Orice actiune pe 121 iti aduce puncte care iti genereaza beneficii in cadrul comunitatii si pot fi folosite si ca moneda in shop.
Citeste mai multe despre puncte