|
Tara mea inventata
Publicat
la data de
19.02.2008
'Prima carte pe care vreau sa o citesc in spaniola este 'Tara mea inventata' ', am spus imediat dupa ce am inchis traducerea romaneasca a cartii semnate de Isabel Allende. Nu vorbesc spaniola si mai am mult pana sa ajung la nivelul de a putea traversa o carte atat de intensa intelegand tot. Dar asta nu inseamna ca nu pot povesti putin despre paginile care m-au impresionat, traduse excelent in romana. Sau, ca sa fiu sincera, dupa ce am parcurs prima pagina, n-am mai putut lasa cartea din mana. Mi-a luat doua zile sa o termin (aveam o perioada aglomerata la serviciu) si as mai fi citit-o inca o data, de la capat, chiar cand s-a terminat. Rar mi se intampla asta... Ca sa nu crezi, insa, ca eu cred ca e o capodopera cartea de fata, iti voi spune ca s-a potrivit cu momentul in care am citit-o, cand ma pregateam sa plec in tara mea.
de Valentina Olariu
Citind-o chiar atunci, cand hotararea fusese luata si nu trebuia decat sa o spun tuturor si sa-mi fac bagajele, a facut o mare diferenta. Pentru ca Isabel Allende scrie cu caldura, sarm si putin sarcasm (care da mai mult realism) despre tara ei, iubind-o de la departare. Cartea a fost publicata la Editura Humanitas (a doua editie s-a epuizat deja), intr-un format Humanitas Fiction, asemenea tuturor cartilor acestei autoare.
Stiu pe cineva care nu citeste Isabel Allende pentru ca autoarea este nepoata fostului dicatator chilian Salvador Allende. Mie mi s-a parut un motiv in plus sa parcurg paginile fabuloase, deloc diferite de cartile de fictiune ale scriitoarei (desi aceasta este incadrata oficial la 'autobiogafii'). Chile, dupa cum o descrie ea, este o tara cu mult verde in peisaj, cu oameni dintr-o bucata, deosebiti prin multe de vecinii lor de pe continentul sud american, care si-au croit prin istorie un drum drept si sinuos.
Desigur, citind aceasta carte si observand ce tip de viata a dus Isabel Allende intelegi ca ea a facut parte dintr-o clasa privilegiata, intelegi si de ce a plecat si cum a ales un exil care-i facea bine din mai multe puncte de vedere. Insa acum, din America, adoptiva ei casa (cartea a fost publicata in 2003), scrie cu atata drag despre tara copilariei si tineretii ei, despre formarea ei ca om, incat mandria de a fi chiliana razbate, cumva, dintre randuri.
Memoriile ei despre tara, familia, orasul in care s-a nascut si a crescut sunt reale (desi parca o banuiesc, inca, de mici 'inflorituri'). Poporul descris, personajele portretizate in celelalte romane, insa, seamana bine cu chilienii (si probabil ca, in adancul sufletului Isabelei, ei chiar asta sunt) si sunt conturate in asa fel incat sa te faca sa te indragostesti fara drept de apel.
Nu stiu daca vreau neaparat sa vizitez Chile dupa ce am terminat cartea, dar as vrea, insa, cu siguranta, doua lucruri: sa fiu capabila sa pastrez despre tara mea asemenea memorii melancolice, pline de adevar, si sa citesc cat mai multe pagini de Isabel Allende. Definitia melancoliei din paginile cartii ar putea fi scrisa oricand intr-un dictionar al sentimentelor. Atat de clar a fost scrisa.
Inainte de a incepe aceste randuri am vizitat pagina oficiala, www.isabelallende.com, m-am uitat la toate fotografiile de acolo, am citit autobigrafia si explicatiile de la poze. Am aflat ca scrie purtata de inspiratie, ca nu are un plan anterior, ca personajele traiesc prin ele insele. Banuiam, cumva, ca nu e un scriitor 'modern', intelegand prin asta unul care calculeaza eventualul succes si analizeaza alaturi de editor care ar fi finalul potrivit pentru un roman. Chiar se simte, si din cum prezinta spiritul latin, acea nota de nebunie si extaz care ii deosebeste pe oamenii acestia de altii. Caldura tarii lor, istoria si, fara nici un fel de indoiala, cultura pe care si-au pastrat-o cu atata mandrie ii defineste pe chilieni (cel putin asa cum ii prezinta Allende). Eu am ramas cu impresia ca sunt un popor mandru si mandru de asta, cumva.
Dar ca sa las divagatiile deoparte, mai bine sa ma gandesc la randurile care mi-au ramas cel mai pregnant in minte (poate te vor tenta si pe tine sau poate si tu le-ai vazut la fel). As alege, aproape fara sa ma gandesc, secventa - care reapare pe parcursul cartii - plina de umor a autoarei. Stiu acum ca a sustinut o emisiune umoristica de televiziune in patria natala a anilor '70, adica stiu ca are haz, si de aceea vad cu ochii mintii scenele in care incearca sa-i dovedeasca sotului ei american ca stie sa-i faca pe oameni sa rada. Cat de greu trebuie sa fie sa ai umor intr-o limba straina... Si de asta mi s-a parut frumoasa cartea, pentru ca vorbeste, indirect, despre dor. In original, in limba spaniola... care nu contine printre 'palabras' si cuvantul 'dor'.
©
copyright 121.ro
|
raamonaa, 2008-02-21 14:40:14
..in urma cu cateva luni am primit o carte, Tara mea inventata. Da pacat k mi-am amintit de ea abia acu o saptamana ...si m-am apucat sa o citesc..nu am citit decat cateva pagini dar imi place cum scrie autoarea. Acu ca am vazut acest articol, deabia astept sa o si termin.
|
|
|
Duete la Green Hours'Finnphonia 5.0' a cautat 'un mod de a exprima ce e Finlanda. Ne-a interesat acea simplitate specifica finlandezilor din filmele lui Aki Kaurismaki.' |
Cartea tehnica a femeii (III) - de Mihai RaduLa cumparaturi, femeia se comporta ca un animal la vanatoare. Barbatul, insa, trebuie sa fie pregatit si pe faza... pentru urmatorul cadou. |
Despre filme, cu dragoste2009 - Colectia Cinema, Editura Polirom |
Zodiacul angajatului!Astrele care erau pe cer in momentul nasterii tale influenteaza si modul in care te comporti la munca. Ce spune zodiacul despre angajatii din zodia ta... |
|
