| Cateodata ma gandesc ca e ceva in neregula cu perceptia pe care o avem despre scoala... sau despre maturizare...
de Alexandra Geogescu, HumanInvest
Imi amintesc (destul de vag) ca inainte sa intru la scoala multa lume ma intreba "ce vreau sa ma fac cand voi fi mare?" si la vremea aceea dadeam raspunsuri fundamentate exclusiv pe latura emotionala: "vreau sa ma fac actrita" apoi "vreau sa devin balerina" cand deja incepusem cursurile de balet. Va amintiti si voi perioada asta? E perioada in care majoritatea copiilor iti vor da un raspuns direct din suflet, bazat pe ceea ce ii inspira si ii conecteaza emotional. De cate ori nu ati auzit un "vreau sa ma fac doctor", "vreau sa devin fotbalist", "vreau sa fiu pilot de formula 1" sau "vreau sa ma fac superman" ori "vreau sa devin printesa"? In perioada de care vorbim, vi s-au parut vreodata absurde raspunsurile de mai sus? Ei bine, poate superman sau printesa mai smulgeau cate un zambet dar niciodata, niciodata la varsta aia, nu erau contestate!
Mai clar imi amintesc ziua in care nu am putut sa mai merg la balet! Eram deja la scoala si parea ca prefer sa dansez mai degraba decat sa fac teme. Alerta! Pentru ca scoala era cea mai importanta, bineinteles ca s-a terminat povestea cu baletul si a trebuit sa "ma tin" de scoala! Revin, cred ca e ceva in neregula cu perceptia noastra despre scoala... e momentul in care balerinele trebuie sa se aseze si sa stea cuminti in banca, in care pilotii trebuie sa sa-si adune gandurile si sa demonstreze cel mult intelectual cum forta centripeta te poate destabiliza pe ipotetica pista de curse. E momentul in care fotbalistii tinuti in casa la teme "mor", ca sa se faca ingineri si printesele invata ca doar daca devii contabil ai siguranta zilei de maine. |
