121 te invita sa citesti!

Ne-am gandit sa aducem cartile mai aproape de voi si sa va oferim in fiecare saptamana placerea lecturii prin intermediul acestei rubrici. Pentru saptamanile care urmeaza va propunem cateva texte semnate de scriitorul si eseistul Bedros Horasangian. Primul, MARISA, face parte din proaspatul volum al domnului Horasangian, Miss Perfumado si alte femei, aparut anul acesta la Editura Leda.

Te invitam sa citesti si sa comentezi pe marginea textului si sa adresezi aici intrebari autorului. Bedros Horasangian iti va raspunde prin intermediul site-ului nostru.
Saptamana viitoare iti vom oferi si partea a doua a acestei minunante povestiri. Pana atunci, scrie-ne parerea voastra si cum crezi ca se va finaliza relatia dintre Marisa si Paul. Lectura placuta!

Dragul meu PR,

Iti scriu din nou, prezenta la apel, dupa o duminica petrecuta mai mult sau mai putin aiurea la marginea lumii in care traiesc fara prea mult elan. As vrea sa-ti spun atatea, mi se roiesc in cap nici eu nu mai stiu cate, desigur mai mult prostii, dar cand este sa ma pun pe scris la calculator ma simt blocata. Cred ca mi-ar fi placut si mie sa scriu scrisori si nu e-mailuri. Dar astea-s timpurile care le-am apucat. Fara jupon si portjartierele care nu ti-ar fi displacut tie. Sunt atipica pentru generatia mea, cumva odlfashioned, cu gusturi care deja nu mai sunt nici trendy si nici glossy. Scriu repede si fara consistenta. Imi dau seama de asta, dispare acel firesc, ca atunci cand esti langa mine. De data asta voi contrazice ritmul capricios al corespondentei noastre. Greu de inteles pentru cineva din afara. Voi raspunde imediat, si nu va fi doar reactia spontana a unei postadolescente la randurile si pisalogeala ta constanta de ziarist ambitios si afemeiat. Am prilejul, rabdatoare fiind, ca sa-mi descarc supararile, cate au fost, indignarile, multe, si mai ales nedumeririle, oricat as reduce din ele, si mai multe. Ai plecat in seara aia repede, e treaba ta. Si tot nu stiu de ce. Ma suna pe mobil Elfy. Am sa revin.
Marisa

Acum. Intreruperea mi-a fost de folos. Sunt mai putin nervoasa.
Paul: puteai sa ma scutesti de scene penibile acasa, mai ales ca venisera in vizita si niste rude ale noastre din Portugalia. Sunt din Lisabona, stiu ca nu te intereseaza, vin rar si tocmai acum s-a nimerit. Ce explicatii sa dau pentru lipsa mea de chef si starea mea proasta, fetelor alora venite la Londra sa vada nu stiu retrospectiva, care nu ma intereseaza defel, de la Tate Galery si sa faca cumparaturi la Harrods, doar cu gandul la nefericita aia de Lady Diana si El Dodi al ei. Ei bine, ele nu aveau nici o vina ca noi ne certam din te miri ce. Si tu ai plecat pe neasteptate apoi la Mombay, fara sa ma pregatesti in nici un fel. Ca sa ce? Ca sa scrii un reportaj pentru The Independent, ca doar asa ti-a promis Mr. Brian Smith si ti-a dat bani de drum. Eu ca si cum nu exist. Evenimentele astea idioate si India sunt mai importante pentru tine decat Marisa TA. Mereu imi scoti ochii ca sunt Marisa TA, dar eu nu simt decat foarte rar chestia asta. Si in general cand nu esti langa mine. Sau cand ma voi intoarce si eu de la bursa din California. Ceea ce nu e normal. Marisa TA, zau ca-mi place! Ce sa spun, mare chestie. Esti un prost. Asta esti. N-o sa te angajeze aia la ziar nicicum. Vor doar doar sa-ti publice reportajul, corespondentele si, asculta la mine, eventual sa te expui TU unor riscuri, da, la asta nu te-ai gandit? Degeaba te incapatanezi sa faci pe free lance journalist-ul, gasca aia de la ziar a lui William o sa te manance. Sunt niste obedienti cu totii, scriu cum le place sefilor, nu-ti dai seama? Nu au nevoie de unul coltos ca tine. Si cu ochii dupa femei la orice pas. Si cam betiv. Si foarte dezordonat pe deasupra, tot eu trebuie sa strang dupa tine oriunde am fi. Chiar si la tine acasa, altfel nici nu as putea trece pe acolo, cum esti in stare sa faci atata mizerie. Dar in fine, faci ce vrei, cum ai si facut-o pana acum, de m-ai sacrificat pe mine pentru capriciile tale: dar sa stii, cu toate ca ai profitat ca un nemernic ce esti de bunatatea mea, n-o sa mai ai viata usoara cu mine. De acum ancolo, India sunt eu. De-ar fi sa mai dai ochii cu mine. Nu sunt suparata, dar vreau sa-ti spun ceea ce tot aman sa-ti marturisesc. Profit de plecarea asta ca sa-ti spun tot ce am de spus. Cantatul tau la chitara este o preocupare frumoasa, dar am si eu dreptul sa fiu iubita corespunzator. Si constant. Nu doar cand ti se nazare tie ca esti trist si parasit de toata lumea. Si eu ca o proasta te oblojesc pana iti trec ranile si apoi tot eu trebuie sa alerg dupa tine. Ca tu nu mai ai timp de nimic, ai de scris, de citit, de jucat tenis sau de jucat pe degete sufletul meu cand stiu bine ce ochi dulci iti face Jane. Jane este o proasta care crede ca te iubeste. Alta specialista in India si barbati neinsurati. Si chestia asta ma enerveaza si mai tare. Ma crezi, bine. Nu ma crezi, si mai bine. Cum ai ajuns la New Delhi ? La BBC nu au anuntat nici un accident aviatic, asa ca presupun ca esti in stare buna. Si o sa mananci cat vrei din mancarurile alea iuti care-ti plac tie si ma exaspereaza pe mine. Ma doare burta de la ele si egoist cum esti, nici ca iti pasa, dar fii atent cu apa, nu bea toate prostiile, doar minerala si 'Vichy'. Stiu bine chestiile astea ca bunicul meu a stat ani an sir in Macau si in India. De unde sa-mi treaca mie prin cap ca o sa pricopsesc cu unul ca tine, mort dupa India si egoist cum nu gasesti in intreg Regatul Unit. Iar de prapaditii aia de indieni, ce sa mai spun, degeaba sunt generosi ca nu prea au cu ce. Daca nu intelegi sufletul unei femei, cum naiba sa pricepi vreodata ceva din toata cultura aia a lor, care pe tine te fascineaza ? Zau asa. Si mi-a fost teama ca ai luat-o si pe Jane cu tine - te vad in stare de astfel de bancuri tampite - dar m-am interesat. E pe aici, si ce bine ar fi sa gasesc pe cineva de la London School of Economics sa se incurce cu ea pana te intorci tu si scap si eu de o adversara ca de un vis urat. Nu, tie nu-ti pasa deloc ce e in sufletul meu. Si ai grija, totusi, pe unde umbli ca Scotland Yard colaboreaza cu autoritatile indiene si pakistaneze ca sa prinda atentatorii. Pentru tine m-am documentat si eu. Ba chiar m-am vazut la o cafea cu Miss Dorothy Gordon, de la Departamentul de Limbi Orientale, sa aflu mai multe despre ce e pe acolo unde te-ai dus tu. Nu ca un destept ca tine, ci ca o proasta cum sunt eu, ca ma framant de fiecare data mai mult decat e cazul pentru un om care nu merita sentimentele si sacrificiul meu. Despre ce vorbeam ? Si nici un dus bun nu mi-a folosit de asta data, in timp ce tata si mama, ca sa scuze lipsa mea de politete, tot dadeau explicatii savante despre poluarea din oras si efectul alimentatiei asupra nervozitatii locuitorilor din Hampstead.
Sa mori de ras, nu alta. As vrea sa zambesc cu gandul la tine, dar sunt nervoasa. As vrea sa ies din cercul vicios al atator contradictii. Mai mult imi este frica de viata decat de moarte. Care oricum nu rezolva nimic.
Gata, ma duc sa ma culc. Sunt epuizata. Voi reveni maine, sper intr-o forma fizica mai buna.
Xoxo. Totusi.
Adeus. Boa Noite.
Marisa

Citeste continuarea in pagina 2.