Tine legatura permanenta cu 121.ro Inscrie-te la Newsletter

[Night_du]

Si pt ca asa sunt eu, fierbinte, va supun discutiei alt subiect hot.
Care, cu siguranta, va trezi sentimente varii...

Deci ia...PRO...sau CONTRA...intreruperii trat. impotriva cancerului? (nu este un chestionar, e o simpla discutie pe marginea argumentului)


Tratamentele împotriva cancerului, întrerupte. Vezi cine a propus asta şi în ce condiţii


Pacienţii bolnavi de cancer în stadiul terminal nu ar trebui să mai beneficieze de tratamentele care prelungesc viaţa, a declarat luni un grup de 37 de medici oncologi, relatează Daily Mail.

Tratamentele oferă false speranţe, au declarat ei, şi sunt prea costisitoare pentru finanţele publice.

Experţii, printre care se află şi specialistul britanic Karol Sikora, au acuzat o „cultură a excesului" care determină doctorii să trateze în exces, să diagnosticheze în exces şi să facă prea multe promisiuni.

Însă există foarte multe voci care nu sunt de acord cu acest raport şi cu renunţarea la tratarea pacienţilor. „Nu aş considera aceste tratamente ca fiind inutile", a declarat Rose Woodward de la Fondul James Whale pentru Cancer la Rinichi.

„Avem pacienţi bolnavi de cancer la rinichi care sunt trataţi cu un medicament care prelungeşte viaţa, numit Sutent. Iniţial, li s-a spus că mai au de trăit două sau trei săptămâni, însă pacienţii şi-au prelungit viaţa cu cel puţin cinci ani", a declarat ea.

Serviciul Naţional de Sănătate din Marea Britanie cheltuie peste 5 miliarde de lire anual pe tratamentele împotriva cancerului, de la 3 miliarde în 2002. În revista Lancet Oncology, grupul de experţi a avertizat că multe dintre medicamentele foarte scumpe nu au nici un efect. Ei afirmă că mulţi pacienţi primesc un astfel de tratament în momentul în care este clar că nu le poate îmbunătăţi situaţia.

În schimb, banii ar trebui investiţi pentru îmbunătăţirea tehnologiei şi modalităţilor de diagnostic timpuriu, acestea fiind mult mai eficiente în salvarea vieţii pacienţilor.

„Cu siguranţă dorim să-i scutim pe pacienţi de toxicitatea şi de falsele speranţe asociate cu un astfel de tratament, precum şi de cheltuielile foarte ridicate", au declarat experţii în cadrul Congresului multidisciplinar european cu privire la cancer de la Stockholm.

Doctorii au afirmat că mulţi pacienţi nu şi-ar dori să-şi petreacă ultimele zile din viaţă suportând procedurile epuizante de chimioterapie, ci ar prefera să stea acasă alături de cei dragi.

Însă un purtător de cuvânt al Rarer Cancer Foundation a declarat: „Să descrii tratamentele din stadiile terminale ale bolii ca fiind inutile, înseamnă să renunţi total la acei pacienţi. Dacă nu pot fi vindecaţi, nu înseamnă că nu putem să le oferim un tratament de valoare, îngrijire şi sprijin".

Ian Beaumont de la Bowel Cancer UK a declarat: „Chiar dacă tratamentul împotriva cancerului poate fi foarte scump, nu este corect să punem costurile înaintea vieţii pacienţilor, mai ales atunci când tratamentele moderne pot să le ofere un timp preţios alături de cei pe care-i iubesc şi pot să crească durata şi calitatea vieţii".

Luna trecută, un tratament pe bază de pastile numite Abiraterone împotriva cancerului la prostată a devenit disponibil în Marea Britanie pentru suma de 35.000 de lire pentru fiecare pacient.

Deşi tratamentele din fazele terminale prelungesc viaţa, în medie, cu doar câteva săptămâni, există şi pacienţi care şi-au prelungit viaţa cu cinci ani. De asemenea, tratamentul cu Avastin împotriva cancerului de colon şi a altor tumori prelungesc viaţa, în medie, cu 6 săptămâni. Însă există pacienţi care trăiesc după cinci ani de tratament, iar tumorile nu au reapărut.

Săptămâna trecută, specialistul Karol Sikora a declarat că, în viitor, cele mai bune tratamente împotriva cancerului vor fi accesibile doar celor bogaţi, deoarece costurile vor deveni mult prea mari pentru a putea fi suportate de către Serviciul de Sănătate.

Conform romedic.ro, circa 12 milioane de oameni sunt diagnosticate cu cancer în fiecare an, iar cifra va ajunge la 27 de milioane până în 2030. De asemenea, costul noilor cazuri de cancer este estimat la circa 286 de miliarde de dolari pe an.

Conform unui raport care se bazează pe date ale Economist Intelligence Unit, comandat de publicaţia Lancet Oncology, o jumătate din această sumă reprezintă costurile medicale, iar aproape un sfert reprezintă pierderile de productivitate generate de boală.

Raportul a fost coordonat de Richard Sullivan de la Centrul de Oncologie King's Health Partner din Londra şi a concluzionat că factorii de decizie politică trebuie să coopereze cu medicii, cu asociaţiile de pacienţi şi cu industria sănătăţii pentru a găsi o modalitate de limitare a creşterii costurilor tratamentelor pentru bolnavii de cancer.


SURSA

[anena]

Nici nu cred ca mai trebuie sa scriu aici raspunsul meu, intelegi ce vreau sa spun ,nu? Cine este atit de crud incit sa omoare si ultima speranta ...cu atit mai mult cu cit, s-au vazut cazuri in care oameni in faze terminale si-au revenit miraculos, sau au mai trait ani buni. Din punctul meu de vedere, orice secunda traita in plus de un om comdamnat la moarte de o boala incurabila este o victorie in favoarea vietii si pentru asta nici nu ar trebui sa existe limite materiale. Altminteri cei care ar face asta, ar comdamna la moarte cu buna stiinta.
Bine ca au gasit bani pentru acceleratorul de particule, care a fost un mare fissssss....citi bolnavi de cancer ar fii putut trata, sau cite vaccinuri ar fi putut fabrica pentru lumea a treia?
Ahh, Gabita, nu ma mai provoca cu chestii din astea ca ma duc si-i musc de beregata pina le rup aorta, la ai de au asemenae idei. Mama lor...

[Night_du]

Stiam ca ai sa fii prima care raspunde. Ma si asteptam, pe undeva.

Dar intrebarea, logica de altfel, care se pune este....ii chinuim in continuare? le dam sperante desarte? sau le spunem adevarul in fata, si lasam natura sa isi faca treaba?
Adevarat, au fost multi care au revenit absolut miraculos, dar nu stiu cat a tinut de medicament............si cat de credinta in vindecare. Intelegi unde vreau sa ajung?
Am citit mult in ultimul timp, varii argumente, si credinta mea e ca mutatia....este la nivel de constiinta...nu la nivel celular, si cred, deci, ca asta plaga nu este altceva decat o eroare de energizare (ce vrei? am eu credinta asta)

Am vazut persoane care si-au revenit dupa trat. naturale, asa cum am vazut persoane murind si dupa cele mai costisitoare trat. alopate.
Pana la urma tot trat. din lume.....nu valoreaza nimic, fara o credinta ferma...daca nu crezi in ceea ce faci, nici rezultate nu o sa ai, asta e clar.

Deci.....intrebarea, pe undeva, e logica.
Nu se vrea (cred) a se aduce vreo ofensa celor care au murit pe fronturile malatiei, cred ca se vrea a se clarifica, a se raspunde la intrebarea ce este mai important? sa lupti pana la fine, murind in spital, chinuit de dureri, tuburi peste tot, si etc....sau sa iti traiesti cele ultime clipe la maxim, sa te iubesti, sa ii iubesti pe ceilalti, sa faci tot ceea ce nu ai facut pana atunci?...pt ca, pana la urma, cu o moarte suntem datori....

Hai sa judecam putin la rece (stiu ca iti va fi greu, dar hai sa facem exercitiul asta...lasand la o parte, pt un moment, conditionarea impusa de experinta trecuta) si sa vedem...este intr-adevar atat de importanta lupta.........sau este mai importanta calitatea timpului ramas, petrecut cu cei dragi?.......

[anena]

Gabi, eu cred ca fiecare trebuie sa stie cu ce se confrunta.Adica adevarul, oricit ar fi el de greu de acceptat.Pt ca, trecind prin cele cinci faze ale socului, pina la urma vei accepta. Apoi, trebuie respectata dorinta fiecaruia ce va face cu viata lui in atari situatie. Vrea tratamente, spital pina in ultima clipa si se va stinge fara dureri, pt ca in momentul in care esti spitalizat vei primi calmante, sau hotarasti sa lupti de unul singur si rabzi tot ceea ceva urma. Festecare, vorba ta, trebuie sa poata hoatari ce face cu viata lui , sau mai exact cum hotaraste sa moara,( Doamne ce grozavie de expresie), dar nu sa hotarasca altii pentru mine, atunci cind va veni vremea.
Eu nu vad chestia asta ca un fel de fata morgana, pt ca aici intervine si factorul psihic, adica atunci cind sti ca primesti un tratament chiar daca te sti intr-o faza terminala, numai faptul ce primesti acele medicamente iti dau forta de a lupta, chiar daca este o lupta pierduta.Aici este vorba de respectul pentru VIATA pe care ne-a dat-o DUMNEZEU pe care cei care sunt indrituiti sa ne-o administreze , pot sa ni-l acorde sau nu, celor care suntem in situatia de ajunge intr-o astfel de faza terminala.
Mi-ar placea sa mai vb pe tema asta...eu am o multime de spus aici, dar am ceva treaba si poate mai tirziu.#Este un subiect pe cit de dureros pe atit de actual, din pacate.Si ff fierbinte, cum spui tu.

[Night_du]

La noi s-a dat in unda un serial. The big C.



Despre o femeie care afla ca are cancer, si isi permite sa faca tot ceea ce nu facuse pana atunci. Si nu spune la nimeni nimic.
Calatorie exotica, o piscina langa casa, cumpara fiului toate cadourile din lume, le pune intr-un garaj, cu data..........pt fiecare cadou, pt fiecare an... Adica tot de ceea ce nu se preocupa pana acum. Finalmente, isi traia viata.
Fara sa apeleze la vreun tratament. Si totul e ok.
Pana se hotaraste sa faca chemio. La insistenta imputitului ala de sot, tradator si betiv si galagios si individualist (nu contezzzz pt tineeeee...eu una i-as fi tras pumni in moaca animalului). Cand a aflat ca femeia lui are cancer, se isteriza la nesfarsit, un asa animal.....
Cand facu chemio, spuneam, chiar la prima sedinta, se duse......

De aia am intrebat, pt ca, vezi tu?, geaba faci trat. peste trat. daca tot la asta te gandesti, si rumegi in continuare (asa cum face mama, isi cere prea multa osanda, si asa ma enerveaza, mai ales ac ea fu in cea mai incipienta faza, cand nici macar nu era diferentiere celulara). Ce folos ca te-ai operat?

De aia cred ca conteaza mai mult...calitatea timpului petrecut...pana la fine.

(legat de dureri...matus'mea, Dumnezeu s-o odihneasca, muri in dureri atroce....nu mai tinea morfina, chiar daca lua doze imense...ajunse sa ii cada carnea de pe ea.....asa ca.......................................)

[anena]

Ei da, da vezi tu Gabi, viata este una si filmul alta.Chiar daca viata bate fimul de multe ori. Citi oameni cunosti tu ,care nu si-au strigat durerea , suferinta, fie ea sufleteasca sau trupeasca?

Am lasat mincarea pe foc si am fugit sa citesc.Poate mi se arde ca pe tine te string de git Glumesc.
Buun si atunci ce sa facem , sa lasam pe alti sa ne hotarasca sfirsitul?

[anena]

Si sa iti mai spun un lucru, ma indoiesc sincer ca in ultimele clipe de viata, in astfel de boli, poti avea o viata buna din punct de vedere caliatativ. Atunci cind incep durerile, cind incep neputintele... asta este frumos in filme si carti, dar realitatea este cu totul alta.crede-ma ,pe cuvint.

[Night_du]

Te cred, Mariana, dar mai cred si ca bocirea permanenta nu ajuta la nimic.
Asa ca (asta legat si de topicul mai demult deschis...daca ai avea o ultima sapt de trait, ce ai face?) de ce sa nu faci ceea ce ai visat toata viata, de ce sa te blochezi numai la trat., ce mai trebuie sa fac, lamentari si etc.?
Da, nu neg socul initial, si cele 5 faze prin care trec pacientii, dar trebuie sa ai si o minte deschisa. Trebuie sa te aduni, sa ai mintea cat mai limpede, si sa judeci la rece.


(e mult de vb, si eu ma simt ca o cartoafa acuma, asa ca ne parlam si maine...intre timp, toti cei care au ceva de spus, o pot face linistiti....)