Tine legatura permanenta cu 121.ro Inscrie-te la Newsletter

[michi 73]

Cum ma intorceam eu azi pe strada, cam taras-grabis, obosita de picioare ca vai de mine si privind cu ura la pantofii cu care eram incaltata,mi-a trecut prin cap ca talpa pantofilor are legatura cu politica. Astfel:
-inainte de cel de al doilea razboi mondial, copil fiind, mama ma scotea dumineca la plimbare cu sandalute cu talpa de asbest, de culoare gri deschis, destul de moale si elastica. Noroc ca a venit razboiul si asbestul a inceput sa fie folosit la izolatii ca altfel, ar fi murit copiii pe capete din cauza ca asbestul are un ridicat potential cancerigen.
-imediat dupa razboi, in anii 45-48 incepuse in Romania o oarecare influenta americana. Alaturi de " bughi-bughi" au venit in Romania pantofii cu talpa de crep (un cauciuc de culoare deschisa, poros si elastic). Ani de zile dupa nationalizare si expropriere, fostimea, vindea la talciocul dinspre comuna Dudesti-Cioplea pantofi cu talpa de crep primiti in pachet de la rudele fugite dincolo.
-seceta, foamete,teroare...anii 48-52. Incepuse sa se poarte pantofi de panza cu talpa de rafie.Intre doua stagii in puscarie, unchiul meu (fost general condamnat si mort ulterior la Sighet),impletea de zor talpi de rafie pe care le vindea cizmarilor din Obor.
-Republica Populara, industrializare, santiere, hidrocentrale= saracie lucie. Au inceput sa se poarte pantofi cu talpa de caucuc din anvelopa, cat mai zimtata si cat mai inalta. Eu, care eram mica de inaltime, caram in picioare vreo 2 kg. de talpa cu toc ortopedic, inalt de 10 cm si neaparat cu santuri.
-spre anii 60, saracie in continuare dar cu un inceput de polarizare: activistii si securistii ca si patura privilegiata de o parte si restul populatiei de alta. Se revenise la talpa de talpa. Tata, medic fara cabinet si ofiter deblocat din armata, taia dintr-un toc de piele in care-si tinuse revolverul din dotare, cate o fasie cu care ne punea varfuri si tocuri la pantofi. Cand a a vazut ca pielea e pe terminate a inceput sa ne bata plachee de metal in varf. Eu eram fericita ca faceam step ca Fred Astaire si Ginger Rogers.
-Anii 60-70, femeile aveau studii si serviciu si-si cumparau din leafa proprie pantofi Guban (nu exista import) cu talpa subtire, bot ascutit si toc cui( factori generatori ai prabusirii de bolta si a monturilor) Eu purtam de 10 cm. si cu ce imi daduse si mama natura, era de bine si de succesuri.
-dupa 90, tot ce vrei in materie de pantofi dar nimic potrivit mie...
0! pe vremuri pana si pantofii erau altfel. Si asa, de buna voie si nesilita de nimeni am devenit nostalgica.

[dia21]

Doamna Michi, nu sunteti singura nostalgica. Fara sa vreau, citind de pantofii Guban (foarte greu de procurat in perioada de dinaintea lui '89 si destul de scumpi la 375 de lei perechea) mi-am adus aminte de ce "papara era sa pap" din cauza ca am luat pantofii mamei la o sindrofie la care doream sa par interesanta si bineinteles ca i-am stricat nestiind la acea varsta sa merg nici macar pe tocuri de 5-6cm

[mamitza_16]

inainte de 89 purtam doar incaltaminte guban . ii aveam dinaite de a ma marita , si cum daduse"recesiunea" tinerilor casatoriti peste noi , gubanii m-au tinut ani buni. dupa 90 guban a disparut de pe la noi , dar asta vara am intrat intr-un magazin dintr-un oras vecin , si am dat peste pantofi guban . m-am repezit sa-mi pun unul in picior, si venea frumos , si elegant , si comod ,exact cum stiam . sotul meu , cand m-a vazut asa fericita cere si perechea si propune sa-i iau pe loc. dar ... pe loc mi-a stat inima cand am vazut pretul :55o ron !!! iar pensia mea este de 350 ron ! acu' eu nu zic ca nu merita, dar totusi...
dar daca as putea sa trag un picior incaltat in guban , in dosul fiecarui parlamentar si guvernant care ne flutura prin fata ochilor "preocuparea" lor pentru tara si popor din 90 incoace, zau de nu mi-as lua doua perechi !

[Karina33]

Hmmm, inca am o pereche de pantofi guban, rosii, toc mediu de 7 cm, flec metalic(pus prin 92) luati din banii mei in liceu. Nu i-am purtat decat de vreo 10 ori, dar ii iert la fiecare curatenie cand imi propun sa-i arunc.