Tine legatura permanenta cu 121.ro Inscrie-te la Newsletter

[Aryane]

am nevoie de un sfat, sau macar de parerea cuiva din afara, care poate privi obiectiv, fiindca am senzatia ca nu mai pot rezista...fiica mea are 25 de ani si de 10 ani are un prieten cu care sotul meu nu este de acord...nu ii interzice sa iasa cu el, dar i-a spus clar ca niciodata nu va fi de acord cu relatia lor...si in fiecare zi, o sicaneaza si pe ea, si pe mine, fiindca are senzatia ca eu o sustin...sunt cumva pusa intre ei, mi-as dori sa imi stiu copilul fericit, e sufletul meu si discutiile pe aceasta tema ma termina psihic...sotul meu ii reproseaza acelui baiat doar faptul ca bunicii din partea mamei sunt de origine romi, baiatului nu are ce sa ii reproseze altceva decat atat, dar este destul ca sa nu il vrea in viata fetei noastre...i-a spus si ei ca daca se va casatori cu el, termina relatia cu noi. ea nu vrea sa ne supere nici pe noi, dar nu vrea sa renunte nici la iubirea ei...iar eu ca mama, nu stiu ce sa mai fac ca sa pastrez totusi o atmosfera calma in familie, desi tensiunea se simte in aer...nu mai pot dormi noaptea, nu stiu ce sfat sa ii dau fiicei mele, cum sa fac sa fie bine...

[anena]

Mie mi se pare ca sotul tau are o atitudine mult prea categorica fata de relatia fiicei voastre.Doamne iarta-ma , are 25 de ani , nu 15.Si daca relatia lor dureaza de atita timp, sotul tau nu se gindeste ca este ceva serios, ca cei doi chiar se iubesc si se potrivesc.Ce daca are origini rome? Si daca isi iubeste fiica, ce poate fii mai important decit fericirea ei? Mi se pare ca este egoist, adica , doar ca sa isi inlature insatisfactia de a o stii cu acel baiat, ii cere fiicei lui sa renunte la fericirea ei.Eu as trece vadit de partea fetei mele.Oricum este la o virsta cind parintii nu prea mai au ce cauta in viata ei,in sensul de a-i spune cu cine sa se iubeasca si cu cine nu.
Pe tine te inteleg, chiar mai mult decit crezi.Avem in familie o situatie asemanatoare si stiu ce greu este pentru o mama sa se puna vesnic tampon intre tata si copii, dar un lucru ar trebui sa fie clar in mintea ta. Tu, ca mama , nu poti sa alegi sotul in fata fiicei tale, la o adica.
Asta este parerea mea.
Tatal trebuie sa inteleaga ca fiica voastra nu mai este la virsta la care voi sa-i spuneti ce sa faca.Este femeie in toata firea. Iar relatia cu baiatul respectiv ar trebui sa-l bucure, pentru ca este o relatie stabila, de durata si care o face feriicta pe fiica voastra.Si daca nu ii poate reprosa nimic baiatuluyi, decit faptul ca are origini rome, asta duce putin spre rasism.
Este greu sa iti spun ce sa faci si cum sa procedezi. Tu iti cunosti mai bine barbatul. Dar un lucru este sigur. Ceea ce ii cere el fiicei lui denota o atitudine egoista, care nu prea ar avea ce cauta in iubirea unui parinte fata de copilul lui.

[dargo]

iti dai seama, ce va spune gura lumii?

[anena]

iti dai seama, ce va spune gura lumii?

Si crezi ca ar trebui sa ne mai pese de gura lumii? Nu poti renunta la binele tau, doar ca sa fie vecinul fericit.

[Aryane]

multumesc mult pentru raspuns, chiar ma ajuta sa imi gasesc calea de urmat, fiindca uneori , ajung sa ma intreb cum ar trebui sa procedez...aseara, intr-o discutie, sotul meu mi-a zis ca daca continui sa o sustin pe ea, o sa ajungem la divort...sper sa nu se ajunga pana acolo, dar imi doresc binele copilului meu, imi doresc sa o vad la casa ei, implinita...

[colipici]

prietena mea cea mai buna este de etnie rroma. sincer,asa om deosebit,cu bun simt si mereu alaturi de mine la nevoie,nu cred ca a fost nici sora mea. conteaza omul! degeaba ai origini nobile si ..atat.
iar de gura lumii...ce treaba am eu cu lumea? e lumea alaturi de mine cand dau de greu? nu !ci doar oamenii dragi sufletului care mi-au aratat ce inseamna sa fiu iubita pentru ceea ce sunt si sa-i iubesc pentru ceea ce inseamna ei pentru mine.

[dargo]

iti dai seama, ce va spune gura lumii?

Si crezi ca ar trebui sa ne mai pese de gura lumii? Nu poti renunta la binele tau, doar ca sa fie vecinul fericit.

era o afirmatie pur ironica. e logic si batator la ochi ca barbatul respectiv asta ia in calcul in atitudinea lui!

[Aryane]

da, ai dreptate , coliplici, nici eu nu am nimic impotriva lor, mai ales ca unii chiar sunt oameni deosebiti...dar cum sa il fac sa inteleaga asta pe sotul meu, care refuza din start dialogul pe aceasta tema? el nu vrea nici macar sa discute subiectul asta, se incapataneaza, nici macar nu asculta...si nu are alt argument decat " nu vreau sa umble cu un tigan" ...sa nu ma intelegeti gresit, baiatul face parte sintr-o familie normala, parintii lui lucreaza, el lucreaza la o banca...dar asta nu schimba datele problemei...

[anena]

era o afirmatie pur ironica. e logic si batator la ochi ca barbatul respectiv asta ia in calcul in atitudinea lui!

Nici nu ma gindeam ca ai vorbi serios, stiindu-te cit esti de nonconformista.

[anena]

da, ai dreptate , coliplici, nici eu nu am nimic impotriva lor, mai ales ca unii chiar sunt oameni deosebiti...dar cum sa il fac sa inteleaga asta pe sotul meu, care refuza din start dialogul pe aceasta tema? el nu vrea nici macar sa discute subiectul asta, se incapataneaza, nici macar nu asculta...si nu are alt argument decat " nu vreau sa umble cu un tigan" ...sa nu ma intelegeti gresit, baiatul face parte sintr-o familie normala, parintii lui lucreaza, el lucreaza la o banca...dar asta nu schimba datele problemei...

Situatia voastra este cit se poate de delicata.Nu stiu in ce masura sotul tau va renunta la ceea ce idi doreste, daca este atit de inversunat impotriva baiatului.Si nu atit impotriva lui ca persoana, cit a provenientei lui etnice.si asta nu se mai poate schimba...
Pe mine ma surprinde faptul ca, te ameninta pe tine cu divortul, de parca tu ai hotari ce si cum. In mod normal ar inceta orice dialog cu fiica voastra sau ceva de genul asta.
Dumnezeu sa-ti dea putere sa faci fata la tot ce te va astepta, pe tine , ca mama...
Repet, e greu de dat safturi in astfel de imprejurari...poate doar timpul sa hotarasca pentru voi.

[Aryane]

anena, nu mai am putere...el considera ca fiind de partea fetei, sunt impotriva lui..i-am spus ca eu imi doresc doar binele copilului, vreau sa o vad implinita, sa stiu ca are o familie , un sot alaturi, un copil..si mai stiu ca daca ea il iubeste , nu va renunta la el doar fiindca asa vrea taica-su...nu mai stiu ce sa fac si incotro sa o iau...altadata , ma intorceam cu drag acasa, acum ma intreb azi ce va mai fi? si stau cu sufletul strans ca va izbucni iar o discutie pe tema asta...iar eu incerc sa fiu intre ei , ca un tampon...dar pana cand?

[michi 73]

Chiar daca "mi-o iau" va spun cum gandesc eu, nu cum as proceda intr-o situatie similara pentru ca sfaturi e cu mult mai usor sa dai decat sa te descurci cand esti direct implicat. Sotul tau trece prin criza barbatului de 50 de ani: unii se incurca cu pipite tinere, altii isi manifesta exacerbat autoritatea in familie.Tu trebuie sa-l evaluezi daca inafara de fixatia asta rasista si intoleranta mai are defecte mari peste care numai de dragul fetei ai trecut sau este un om de treaba si altfel aveti o casatorie normala. Sa ramai singura la 50 de ani nu e o fericire, nici nu esti tanara cu oportunitati in fata, nici batrana ca sa renunti la viata personala. Apoi, fata va avea familia ei, sa fim realisti, chiar daca-i cresti copiii, tot in plus vei fi. Eu as sfatui fata sa plece cu iubitul, sa se casatoreasca fara " consimtamantul parintilor", la 25 de ani nu mai e cazul sa fii atat de dependenta. Sotul va reveni la sentimente mai bune odata cu primul nepot. Atitudinea ta? " N-am putut sa-i impiedic; refuz sa mai discut pe tema asta". Daca tipul e paranoic si vrea sa divorteze acuzandu-te ca nu te-ai pus contra, se intampla ceva grav in mintea lui, lasa-l in egoismul lui, n-ai cum sa-l ajuti. Daca ii trece, ai incurajat fata sa aiba viata si familia ei si ai salvat si o casnicie de zeci de ani, care poate nu a fost prea rea.

[Aryane]

micky73, multumesc pentru sfaturi...esti foarte aproape de modul meu de a gandi...si faptul ca vad ca si altii gandesc asemeni mie, ma face sa cred ca inca judec corect situatia...altadata, ideea divortului ma speria, acum , ma pune sa pun in balanta bune si rele...e adevarat ca nu pot renunta asa usor la o casnicie de peste 25 ani...dar nici nu pot trai vesnic in stresul asta...nu e omul perfect, am trecut peste multe de dragul copilului si al familiei, considerand ca in viata trebuie sa faci compromisuri ca totul sa fie bine...acum insa , ma lovesc de un zid...pur si simplu, nu vrea sa accepte ca atitudinea lui e gresita...iar cei care nu sunt cu el, sunt impotriva lui...e adevarat ca ma gandesc exact la ce spui tu, ca fiica mea isi va face viata ei, si e normal sa fie asa ...iar eu as ramane singura la o varsta la care nu e atat de usor sa o mai iei de la inceput...inca nu stiu drumul pe care ar trebui sa-l aleg...

[michi 73]

E foarte greu sau imposibil sa nu mai dezbati sau sa alimentezi subiectul? Lasa-l sa peroreze cat vrea, nu argumenta in niciun fel, taci, ce va face? La un moment dat va obosi si va trece pe pozitia opusa: va va ignora prin mutenie. Probabil va tine mult supararea, poate luni de zile dar poti face si tu mici sicane daca te lasa inima: o camasa nespalata, un frigider gol. Sa vada cat depinde de tine. Daca da divort lasa-l in dodiile lui. Dupa catva timp va reveni spre normal, totul e sa nu mai discuti problema. De ce nu poate fata sa-si ia un geamantan si sa se mute cu baiatul cu chirie la ceva modest? Este exclus sa poata sta cu voi caci viata tuturor ar fi un iad. Daca nu-si permit chirie- desi el la banca are salariu bun- sa plece afara pentru un timp.

[dargo]

presupun ca fata e unicul copil, nu?