Tine legatura permanenta cu 121.ro Inscrie-te la Newsletter

[ioana_darius.blaj]

Nu stiu de ce cartea asta m-a marcat. Aveam vreo 19 ani cand am citit-o si mi-a confirmat ca viata, cu toate chinurile, ei nu are niciun sens.
Am recitit fragmente din ea, dupa inca atatia ani si nu s-a schimbat nimic in viata mea.
Ce sens are?
Parca in mine sunt doua persoane.

[michi 73]

... mi-a confirmat ca viata, cu toate chinurile, ei nu are niciun sens..
.

Ioana draga, nu mai gandi asa. Ai un copil si datorita lui viata are sens. Tu treci acum printr-o perioada grea: nu ai dat de cap bolii si nu ai gasit cine sa faca o operatie reusita, esti singura, nu stiu cum stai cu jobul si banii... fiecare trecem in viata prin perioade in care parca totul in jurul nostru se prabuseste si nu stim cum s-o luam de la capat.Stii ca aici pe forum , cand una din senzationale da de necaz, toate se unesc s-o ajute. Si virtualul conteaza. Eu de multe ori cand eram tare necajita am gasit sprijin in voi si crezi sau nu, energiile pozitive au lucrat. Ia-o pe caprarii: intai si intai sanatatea ca cu restul de descurci. Fruntea sus si da-o naibii de carte, viata ta e si mai interesanta decat ce scrie in ea.

[ioana_darius.blaj]

Nu ma gandesc sa ma sinucid (am trecut de periada cand aveam ganduri ...). Mi-e frica. Ma gandesc doar la trecere...chiar daca va fi si la 100 de ani. Dar ma gandesc zilnic la ea si chiar de multe ori. Ma gandesc ca si cum acolo m-as odihni.
Si da, am obosit. Am mai spus asta.
Nu e boala de vina pentru gandirea mea pesimista. Asa m-am nascut , asa am crescut, asa m-am educat. Nu vreau sa fiu compatimita pentru ca nu e cazul. Sunt altii care au probleme mult mai mari.
Culmea e ca in negura mintii mele am sperante, poate prea mari...

[ela 24]

Cu siguranta in viata ta sunt momente frumoase, oricat de mici si de neimportante sunt ele la prima vedere ar trebui sa ti canalizezi atentia intracolo.
Viata e roz si roz este lumea toata , parca asa are semnatura Karina.

[dragos6]

Auzi, da' de unde ştii că dincolo te vei odihni? Dacă Doamne fereşte pierzi liftul şi nimereşti la cazne, în subsol? Ai posibilitatea atunci sa te chinui o veşnicie! Măcar aici, deşi bine socotite de către cineva, undeva, încă mai ai şi ceva clipe de repaus şi împăcare, dacă nu chiar de mulţumire şi bucurie. Aşadar, du-ţi, mama, firul pana la capăt!

[michi 73]

Mi-e frica. Ma gandesc doar la trecere...chiar daca va fi si la 100 de ani. Dar ma gandesc zilnic la ea si chiar de multe ori. Ma gandesc ca si cum acolo m-as odihni.
Si da, am obosit. Am mai spus asta.
Nu e boala de vina pentru gandirea mea pesimista. Asa m-am nascut , asa am crescut, asa m-am educat. .
Culmea e ca in negura mintii mele am sperante, poate prea mari...

1. Ce sa te gandesti la trecere? Cum au trecut altii, ai sa treci si tu. Nu scapa nimeni de asta. E cel mai sigur lucru ca si impozitele, cum spun americanii.
2. Ai obosit, te cred. La un moment dat toti obosim psihic dar e suficient un impuls, o iesire din rutina zilnica plictisitoare si simti ca renasti. Impulsul acela trebuie cautat si nu e neaparat obligatoriu- desi ar fi de dorit- sa fie un partener.O excursie, un spectacol, un hobby- trebuie iesit din monotonie.
3. Asa te-ai nascut, asa te-ai educat. Ti-a intrat asta in cap dar e fals. Noi ne schimbam in cursul vietii nu numai fizic dar si psihic. Daca te compari cu Ioana de acum cinci ani, zece, n-ai sa te recunosti. Eu in adolescenta eram o romantica incurabila care colinda cimitirile, mai tarziu am iubit fara speranta ( ce frumos sentiment!) o himera zece ani , m-am maturizat la scoala primei casatorii, am invatat sa parez loviturile vietii si la batranete sunt total diferita de toate etapele vietii. Pacat ca mi-a trebuit un parcurs de aproape 80 de ani.
4. E foarte bine ca ai sperante chiar mari. In marea asta cenusie care ne inconjora, putina utopie nu strica.
Mai bine te-ai gandi cum ai sa procedezi cand au sa faca femeile coada la baiatul tau, ca ochi mai frumosi ca ai lui n-am vazut. Ii seamana maica-sii.
Cel mai important lucru e sa te mobilizezi in privinta bolii. Poti citi in engleza sau traducere tot ce e popularizat in legatura cu ea ca in cunostinta de cauza sa apelezi nu la un doctor, ci la doi, la trei pana sa te hotarasti. Second opinion. Nu lasa timpul sa treaca.
Cred ca ma scuzi daca am fost prea abrupta dar eu va consider fetele mele si pe toate va iubesc.

[colipici]

Nu ma gandesc sa ma sinucid (am trecut de periada cand aveam ganduri ...). Mi-e frica. Ma gandesc doar la trecere...chiar daca va fi si la 100 de ani. Dar ma gandesc zilnic la ea si chiar de multe ori. Ma gandesc ca si cum acolo m-as odihni.
Si da, am obosit. Am mai spus asta.
Nu e boala de vina pentru gandirea mea pesimista. Asa m-am nascut , asa am crescut, asa m-am educat. Nu vreau sa fiu compatimita pentru ca nu e cazul. Sunt altii care au probleme mult mai mari.
Culmea e ca in negura mintii mele am sperante, poate prea mari...

toti,dar absolut toti avem perioade cand ne simtim la pamant...cand totul nu merge cum dorim,cand ganduri negre ne dau tarcoale. este si asta o stare.ceea ce trebuie sa faci e sa o depasesti.da,stiu ca e usor sa spui asta cat timp altcineva nu traieste ceea ce traiesti si simti tu.dar o iesire este! totul sta in tine,in puterea ta de a da cu toate de pamant,de-a injura printre dinti(in cazul ca te ajuta),de-a te scutura si de a merge mai departe. nu astepta ca altcineva sa te scoata din asta.un sfat,o vorba buna...asta da,suntem aici si ti-l dam din tot sufletul.dar cat timp tu insati nu incerci sa te ridici si sa vezi in bucuriile marunte un balsam....
ioana,viata e al naibii de *&^%$.ne pune de atatea ori la incercare. priveste-te in oglinda,priveste-ti puiul(e realizarea ta) si spune-ti:sunt frumoasa,desteapta,sunt o femeie care stie ce vrea.
ca ai fost educata asa? se prea poate...dar asta e trecutul tau!
ai obosit? trage aer in piept,trage-ti un tzol fain si iesi cu prietenele.
ai obosit? iesi cu cine-ti place si razi cu gura pana la urechi.
ai obosit? iti carpesc eu una! odihneste-te un pic si porneste la drum!
mai ai multe de facut,draga mea! am fost destul de clara? ia vezi!

[Adriana]

Ioana, tu chiar va trebui sa faci ceva sa te scoti din starea aceasta. Tu iti blochezi singura totul. Fiind suparata si incrancenata , blochezi tot fluxul de energie, nu numai ca blochezi dar emiti negativism...
Incearca , la modul foarte serios, sa te relaxezi, indiferent prin ce metoda...sa ajungi la o stare de calm si cumva sa vezi lucrurile cu optimism. Apoi continua viata si solutiile apar singure. Nu te opune curgerii ...tu asta faci acuma...
Nu stiu cum sa reusesti relaxarea: poate cu iesiri cu prietenii, poate printr-o noua idila, cauti un tip mishto pentru ca tu esti o tipa faina si bagi cateva partide turbate de sex care te descarca ...te fac sa elimini energia negativa, te decompensezi...
Sau orice alta metoda de relaxare...eu o spuneam pe cea mai placuta !
Trebuie sa iesi din starea asta rea...apoi vei vedea ca apar solutiile ! Pe bune !

Dar trebuie sa te trezesti , ai pe ala micu care te percepe...nici nu-ti dai seama cat rau ii faci daca tu esti asa de suparata ! Esti o femeie frumoasa, atragatoare , desteapta ....ce ai? Spune, cum te putem ajuta ?

[mamitza_16]

Nu ma gandesc sa ma sinucid (am trecut de periada cand aveam ganduri ...). Mi-e frica. Ma gandesc doar la trecere...chiar daca va fi si la 100 de ani. Dar ma gandesc zilnic la ea si chiar de multe ori. Ma gandesc ca si cum acolo m-as odihni.
Si da, am obosit. Am mai spus asta.
Nu e boala de vina pentru gandirea mea pesimista. Asa m-am nascut , asa am crescut, asa m-am educat. Nu vreau sa fiu compatimita pentru ca nu e cazul. Sunt altii care au probleme mult mai mari.
Culmea e ca in negura mintii mele am sperante, poate prea mari...

daca le stii si le crezi pe cele ce le-ai scris, pe langa ce ti-au spus ceilalti , io zic , ca ai chef de ...rabufnit" ...si asta e bine. sa te descarci , undeva, cuiva , face bine sufletului. nu asa te-ai nascut , si nu asa te-ai educat. in asa atmosfera ai trait, si fara voia ta ti-ai "insusit-o". da' vezi ce zice d-na michi,ca ni se intampla cand crestem ,ca maaaare dreptate are. ne schimbam ...
aaa, si din categoria : "uneori imi plang de mila", mai e una : " de ce sa lupt? raspuns: pentru viata! " care viata? asta asa chinuita e viata? merita?" raspuns pentru cand vrei sa-l auzi : DA ! MERITA!
(plus ca pe langa viata ta, de care esti doar tu responsabila,si alegerile cu consecintele de rigoare , te privesc direct, mai e o viata , pe care ai ales sa o aduci pe lume, si care depinde de viata ta. ti-o faci buna, e buna si a lui, ti-o faci grea si amara , asa va fi si a lui ! asa ca ....baga de seama...)

[alinuta]

Si da, am obosit. Am mai spus asta.
Nu e boala de vina pentru gandirea mea pesimista. Asa m-am nascut , asa am crescut, asa m-am educat. Nu vreau sa fiu compatimita pentru ca nu e cazul. Sunt altii care au probleme mult mai mari.
Culmea e ca in negura mintii mele am sperante, poate prea mari...

mai ioana, parc'as vorbi eu
dar acu' parca nici nu mai am timp sa realizez ca-s obosita, pesimista, sau sa mai am sperante
totul se petrece atat de repede in jurul meu ca nu ma mai gandesc decat la nevoi
nevoia de libertate in primul rand. asta mi-a schimbat toate sperantele pe care le aveam, caci toate imi ingradeau libertatile
din ce in ce mai mult, am nevoia de a poseda cat mai putin. nu stiu daca ma intelegeti, dar imi creez obligatii fata de toate lucrurile pe care le posed (sa le intretii, sa le folosesti, sa le depozitezi, sa le platesti agigurari, etc) NU MAI VREAU NIMIC! parca le car in spate, ma sufoca
mai ales acum cu mutatul, sper sa scap de trei sferturi din tot ce am
cu cat am mai putin, ma simt mai usoara, mai libera
deci, asta e marea mea speranta...sa ajung la cat mai putine nevoi materiale, care-mi rapesc timpul si-mi incarca spatiul
multa sanatate ioana, si valabil pentru toata lumea - aveti mare grija cu ceea ce va doriti, caci s-ar putea sa nu aveti nevoie, sau sa nu va faca fericiti
sau o fi valabil doar in cazul meu?

[ioana_darius.blaj]

Auzi, da' de unde ştii că dincolo te vei odihni? Dacă Doamne fereşte pierzi liftul şi nimereşti la cazne, în subsol? Ai posibilitatea atunci sa te chinui o veşnicie! Măcar aici, deşi bine socotite de către cineva, undeva, încă mai ai şi ceva clipe de repaus şi împăcare, dacă nu chiar de mulţumire şi bucurie. Aşadar, du-ţi, mama, firul pana la capăt!

Am ras cu lacrimi. De unde le scoti?
La varianta asta nu m-am gandit.Si nu am facut-o pentru ca sunt atat de convinsa ca Dumnezeu ma iubeste incat ma va lua la el si nu ma va trimite la subsol. Firul il duc pana unde se va sfarsi el, din cele scrise pentru mine in Cartea vietii.

[Busha]

Nu ma gandesc sa ma sinucid (am trecut de periada cand aveam ganduri ...). Mi-e frica. Ma gandesc doar la trecere...chiar daca va fi si la 100 de ani. Dar ma gandesc zilnic la ea si chiar de multe ori. Ma gandesc ca si cum acolo m-as odihni.
Si da, am obosit. Am mai spus asta.
Nu e boala de vina pentru gandirea mea pesimista. Asa m-am nascut , asa am crescut, asa m-am educat. Nu vreau sa fiu compatimita pentru ca nu e cazul. Sunt altii care au probleme mult mai mari.
Culmea e ca in negura mintii mele am sperante, poate prea mari...

Hello, Ioana.

Nu, nimeni nu te compatimita, nu e vorba de asta,ci suntem alaturi de tine. E o mare diferenta. Cand tii la un om...nu e vorba de compatimire, ci te "aliniezi" cu sufletul si implicit cu suferinta lui

Ai grija de tine. Viata e...superba, asa cum e ea, cu bune, cu rele, in orice moment al zilei, al saptamanii, lunii,anului, al vietii , in general.

Sunt alaturi de tine,pentru ca tin la tine, pentru ca 121 e o a2a familie a mea.

[ioana_darius.blaj]

V-am citit. V-am recitit. Uneori solutiile sunt atat de aproape dar eu nu le gasesc. Sunt ca intr-un cerc. Ma invart in jurul meu si atat. Am ani de zile de cand fac asta, cred ca vreo 6. Am gresit undeva si totul a fost ca intr-un efect de domino. Nu reusesc sa ies la suprafata, nu reusesc sa-mi gasesc calea cea dreapta.
Cartea a fost doar lait-motivul deschiderii, sentimentul il am in suflet de cu mult inaintea citirii.
Parca in mine sunt doua persoane. Una care traieste, mananca, rade, vorbeste... si una care se zbate, in interior. Cineva imi spunea ca am o lume a mea, perfecta, in care traiesc, sau astept sa traiesc, iar asta imi face rau. Si da, am o lume, in care visez...si nu stiu de ce cred cu tarie ca, la un moment dat, in viata asta, va fi asa cum imi doresc. Dar timpul trece si eu ma afund din ce in ce mai tare.
Nu stiu unde am gresit dar stiu ca vreau sa repar greseala. Am mereu o teama, nu stiu sa o explic, am presentimentul ca mi se va intampla ceva rau.
Fiecare am venit in lumea asta cu un scop iar eu nu il gaesesc. Ca am facut un copil, nu e asta un scop(daca asta imi veti spune). Mi l-am dorit enorm si daca nu ar fi fost el cu siguranta nu as mai fi scris aici.
Am fost si fericita. Dar acum sunt la pamant si nu stiu cum sa ma ridic.
Adriana, tu nativ esti o femeie plina de viata, stii ce vrei. Dar eu nu stiu. Nu stiu sa ma relaxez. Oricat de faina as fi, oricat de frumoasa , desteapta...etc, astea nu-mi folosesc la nimic. Cand nu ai noroc, nici macar partide nebune de sex nu am ai cine, din pacate .
...

[alinuta]

ma intristeaza ce ai scris, ioana
poate ai nevoie de o schimbare. majora. nu stiu ce, dar trebuie sa de produca un declic

[ochelarica.]

ioana, iubita, schimba cartea!!!
sa stii ca prea multa autoanaliza strica cateodata (cel putin in cazul meu).
hai sa bem un ceai...

si sa povestim oleaca
ce ai planuit puiului tau vacanta asta? dar tu?