Tine legatura permanenta cu 121.ro Inscrie-te la Newsletter

[barboneli]

Lui jijishor, la 25-30 de ani ai lui..., ii convine sa-si scrie povestea dar la mine ia mai mult timp... Si chiar decand m-am nascut...?

[dorina17]

recunoaste totusi ca-ti place misterul, desi, pe ici pe colo strecori lucruri frumoase si interesante...si ai un talent special si doesebit la povestit....eu sustin ideea lui dragos, mai ales ca iubesc nespus sectia "povestea mea"

[barboneli]

Mersi...! Deci imediat cum m-am nascut am inceput sa cresc si uite asa... pana am inceput scoala (la 5 ani juma).

(scuzati dar azi avem musafiri si am groaza de treaba, asa ca mai aman cu cresterea...pardon... cu povestea, vorba aia... avem o viatza intreaga inainte...! )

[dragos6]

... Si chiar decand m-am nascut...?

eu as fi vrut chiar putin mai dinainte... de pe vremea regelui david... dar daca nu crezi ca ai timp, fie! incearca de cand te-ai nascut. sau cam pe-atunci...

[barboneli]

Deci imediat cum m-am nascut (la spitalul Tudor Vladimirescu, cu domiciliul parintzilor in Bdul. Dacia nr. 16) am inceput sa cresc si uite asa... pana am inceput scoala (la 5 ani juma).

[/b](urmare...) Dar pana am inceput scoala, cam pe la trei ani am ramas fara UN parinte. Fara aprobarea mea si fara sa am habar..., parintzii mei au hotarat sa se desparta. Mama m-a trimis la Moinesti, la bunica si tata a venit si m-a rapit... Pur si simplu... Deci am avut o "teta" (aceasi care a avut-o si fetitza lui Radu Beligan..., asta dupa ce a fost teta mea...) pe care a avut grija tata-l meu s-o ia, pana la 5 ani, cand tata s-a insurat cu noua aleasa a inimii lui... si care era tot evreica..., asa era el, le placea ! El find urmas cu acte al lui Decebal si crestin ca religie.., dar fara sa se vada... Am plecat totzi trei la Craiova unde tata a fost ceva capitan la marea baza militara de acolo si cetatean de onoare a Craiove-i, asa era pe atunci si avea si masina cu sofer... Acolo am inceput si clasa intai. Ca sa nu ma mai cafteasca copii (gelosi...) din scoala unde incercam sa invat ptr. viitorul meu... tata a dat ordin ca soferul sa fie lipit de mine si sa ma apere. Mama mea m-a vizitat acolo o singura data si mi-a adus un camion din tabla, singura jucarie pe care am avut-o in afara de cainele lup-alb cu care eram cel mai bun prieten si o pusca cu arc. (Anii '54...) Curios (1) dar nici nu mi-a fost dor de mama.... Am revenit in Bucuresti..., tot pe strada Porumbaru de unde am plecat, cu Castor cu tot (cainele alb) si cu nevasta noua a tatalui..., dar cu ceva burta mare. Cu bine s-a nascut si sora mea dupa tata...., o bogatie de copil..., chiar si azi mai vorbesc cu ea la telefon, ca ea traieste in America... Totul bine si frumos, nu aveam nici o grija, pana cand, noua nevasta a tatalui meu (care era ceva mare la ziarul "Informatzia Bucuresti-ului") a hotarat ca e mai bine sa ma duc la mama biologica.... Eu mancam dude si nuci din gradina si... asa au hotarat ei ! Eram in clasa a treia, la scoala de baietzi, visavi de institutul de Economie..., ala cu bila aia deasupra. Trebe sa va spun ca eu am facut 11 clase in mai multe scoli... Clasa a doua la scoala nr. 11, de langa Muzeul Antipa, a treia stiti deja... Deci tata a intentat proces lui mama ca nu poate sa ma tina la el... familie noua...etc, si ca e mai bine sa stau la mama.... Mama, intre timp se casatorise cu un director, de biblioteca mare tot de pe Bdul. Dacia..., mai in varsta si care nu vroia copii. Asa ca mama si cu tata sau luptat la procesul respectiv... nu ca sa ma ia ci sa ma dea...! Si eu stateam acolo la proces si nu intelegeam nimic..., de..., aveam 8 ani ! Cum si ei au facut pauza la dezbateri..., fac si eu acum si revin cu amanunte... NU PLECATZI NICAIERI... BETZI O COCA- COLA SI RONTZAITI CEREALE FACE BINE LA SEX...!!! (reclama recunosc..., dar dorina ma iarta , nu ?)

[dorina17]

reclama la ce?
Cola, cereale sau sex?
nu de alta , da ca sa stiu de ce iert...ca iert, desigur, mai ales ca astept cu nerabdare continuarea...

[barboneli]

reclama la ce?
Cola, cereale sau sex?
nu de alta , da ca sa stiu de ce iert...ca iert, desigur, mai ales ca astept cu nerabdare continuarea...

Paiii... la cola si cereale ca la sex nu fac reclama, ca nu e nevoie. Dar nu stii care sunt cele trei lucruri minunate pe lumea asta...? "Un coniac inainte si o tzigara buna dupa..." Asa si mai sus...

[michi 73]

Inteleg ca parintii tai au fost activisti. Nu o lua ca jignire caci tu ai ales sa parasesti regimul si din ce am retinut din postarile tale nu ai fost de acord cu regimul comunist, dar ce functie trebuia sa aiba un capitan ca sa fie facut cetatean de onoare al unui oras mare si sa aiba sofer la dispozitie nu numai in timpul serviciului ci si pentru paza familiei? Si la ce verificari a fost supusa mama ca in anii 50 sa fie mare la Informatia Bucurestiului? Si cum de stateau cu totii pe Dacia unde Ana-Luca si cu Dej au bagat spaima in burghezi si in 24 de ore i-au dat afara ca sa le ia casele? Si cat contau pentru ei copiii daca s-au judecat ca sa nu te ia si nu au avut un dram de mila aducand la proces un copilas de opt ani? Imi pare rau daca ce am scris ar deschide o rana, dar povestindu-ti singur viata cred ca de mult te-ai impacat cu trecutul si iei lucrurile asa cum au fost. Am respins totdeauna principiul nenorocit al comunistilor de a te judeca dupa origine sociala, poate pentru ca eu insami am purtat aproape toata viata aceasta povara si nu am sa fac acum o infierare a parintilor tai, dar iarta-ma m-a indignat ca te-au tarat la tribunal la varsta aceea.

[barboneli]

Inteleg ca parintii tai au fost activisti. Nu o lua ca jignire caci tu ai ales sa parasesti regimul si din ce am retinut din postarile tale nu ai fost de acord cu regimul comunist, dar ce functie trebuia sa aiba un capitan ca sa fie facut cetatean de onoare al unui oras mare si sa aiba sofer la dispozitie nu numai in timpul serviciului ci si pentru paza familiei? Si la ce verificari a fost supusa mama ca in anii 50 sa fie mare la Informatia Bucurestiului? Si cum de stateau cu totii pe Dacia unde Ana-Luca si cu Dej au bagat spaima in burghezi si in 24 de ore i-au dat afara ca sa le ia casele? Si cat contau pentru ei copiii daca s-au judecat ca sa nu te ia si nu au avut un dram de mila aducand la proces un copilas de opt ani? Imi pare rau daca ce am scris ar deschide o rana, dar povestindu-ti singur viata cred ca de mult te-ai impacat cu trecutul si iei lucrurile asa cum au fost. Am respins totdeauna principiul nenorocit al comunistilor de a te judeca dupa origine sociala, poate pentru ca eu insami am purtat aproape toata viata aceasta povara si nu am sa fac acum o infierare a parintilor tai, dar iarta-ma m-a indignat ca te-au tarat la tribunal la varsta aceea.

Vaiiii.... ce multe intrebari mi-ai pus....! Ai dreptate ca de mult si din un anumit motiv (poate ca o sa ajung si la punctul asta daca continui povestea...) ma lasa rece si indiferent la cea a fost atunci si dupa ptr. ca totusi nu mi-a lipsit nimic sau eu nu am simtit lipsa la nimic. Nu stiu ce functie si nu sunt sigur daca era la armata sau la securutate cu toate ca eu il tin minye cu haine cachi..., parca dar asta e ce am auzit un jur la cei 5 ani juma. Nu mama ci a doaua sotie a lui era la Informatzia. Mama incata filosofia si inca ceva..., asta e cel putin ce mi-a spus. Sotia a doua venea dintr-un cartier de pe langa opereta, pe str. Bateriilor statea cu parintii. Si mama era membra de partid dar din cei obisnuiti... nu activista mare. Mila...? Un copil il vrei nu din mila ci ptr. ca e copilul tau si ar fi trebuit sa-l iubesti..., dar nu toti o fac. Dar ai putintica rabdare ca vine si urmarea...

[barboneli]

(urmare)

...de, aveam 8 ani. Mama, la fel, zicea ca si-a refacut viatza cu un alt barbat..., care nu prea e de acord sa creasca copilul alteia..., tata zicea ca mama (mea) o vorbeste de rau pe noua sotie si asta ii dauneaza la lucru..., etc. Pana la urma mama a "pierdut" procesul asa ca am mers la ea. In fond si urma urmei nu ma duceam sa stau cu un strain...! Eu nu eram afectat, nu-mi aduc aminte sa fi plans sau chestii din astea. Ma intorceam acasa...., numai ca nu aveam sa stau prea mult in ea.... Eu aveam dreptul atunci din cauza tatalui la o policlinica (10, ii spunea) care era ptr. activisti si mama cunostea acolo ceva doctori. Asa ca m-au inpodobit cu o slabiciune pulmonara (???) cu recomandare de a merge la preventoriu. Unde ? La Voila ! Pana sa plec (acolo se facea si scoala )asa ca, copii veneau la inceputul anului scolar (de aia nici nu cred ca era preventoriu... ci ceva ptr. copii de activisti sau diplomati care nu se aflau in tara o perioada de....), deci pana sa plec totul era minunat, am mai spus nu-mi lipsea nimic, aveam haine dragute, mancam bine dar eram slab ca asta era felul meu de a fii..., ardeam tot ce inghiteam, carti, citeam mult, ascultam cu mama "Teatru Radiofonic" care se transmitea in fiecare duminica dimineatza, mergeam mereu la Timpuri Noi sa vad filme de desene animate ( la care ma uit si acum...) zburdam pe strada cu alti copii din jur. Marinescu a lui mama, asa il chema pe sotul nr. 2, s-a retras in celalalt dormitor si eu dormeam cu mama intr-un pat cat un teren de tenis, in alt dormitor. Mai aveam si un hol, sufragerie, baie, bucatarie, WC nr. 2 si o camera de serviciu unde a luat mama o fata din Matruci, langa Targul Mures (cred). Spatiu... cacalau !!! Deci a venit si 1 sau 15 septembrie, mama m-a dus la locul de unde se pleca la "preventoriu"... Ce sa va zic eu...., a fost anul in care m-am simtit cel mai bine. Stateam acolo intrun castel, cu un parc imens, paduri si unde erau cladirile unde invatam (fiecare clasa in cladirea lui, cladiri facute special ptr. asta, ca niste cazarmi...) se afla intr-o livada imensa cu zeci de soiuri de meri...!!!! A trecut trimestru si cu parere de rau m-am intors acasa. Numai ca aici ma astepta o surpriza... Dupa vacanta, iar la autobuz, iar la Voila (maica-mea cand urmareste ceva... nu scapi !)! Acolo, cand m-au vazit educatoarele m-au intrebat numai pe mine...: "iar ai venit Liviule...? "... Era iarna, era multa zapada, am invatzat sa schiuez (clasa a 4-a, 9 ani) minunat. Vacantza de primavara iar am venit acasa, Marinescu a inceput sa ma initieze in filatelie, albume, penseta lupa si ceva timbre, care au inceput sa se inmulteasca repede. Eu oricum nu mai puteam sa merg la alta scoala asa ca iar am plecat la Voila. Educatoarele...: "cum Liviule..., iar ai venit ??? . In vacanta de vara am fost in doua tabere , la Posada si la Timisul de Sus ! Spuneti si voi... cine mai avea nevoie de parintzi ? Tatal sotiei lui tata, cu care ramasesem in legatura buna, era farmacist si om tare bun, ca si nevasta-sa (cei de pe Str. Bateriilor, de fapt intrarea Bateriilor...) ma lua mereu la circ si Cismigiu, sora-me nu avea decat 2 ani si ceva asa ca nu putea s-o ia si pe ea. Foarte rar il mai vedeam si pe tata si Curios (2)ca nu-mi era dor de el, nici de mama cand eram la Voila... Doar de sora-mea, cat era ea de mica. Pe cat a fost de frumos in clasa a 4-a clasa a 5-a fost tare trista... A fost si mai trista si ptr. ca deja incepusem sa ma gandesc un pic.., asa ca la 9-10 ani totusi, la familie la drumurile de la unul la altul dar nu m-a afectat prea tare. Cea ce m-a afectat a fost decizia mamei sa ma trimita la un internat (pe motivul ca, se despartise de Marinescu care a ramas inca un pic sa stea in apartamentul din Dacia, dar trebuia sa invete la nu'stiu ce facultate si ca nu are cine sa aiba grija de mine) si nu la orice internat... ci la cel mai urat (de fapt urata era cladirea enorma...) internat, avea o culoare gri inchis, mohorat si in plus..... era si vizavi de Crematoriu...!!! Da, Liceul Shincai...!!! Asta m-a facut sa plang uneori la internat si cu toate ca stateam numai cu doi diriginti (asa li se spunea pe atunci...) si cu inca un baiat, in loc de sa stau in dormitoare cu cate 30-40 copii, tot nu mi-a placut. Era culmea...! Aveam doi parinti cu spatii excedentare, unul in Dacia si altul la sosea si eu stateam la....INTERNAT ! La 30-40 minute de ei ! Dar eu eram doar trist, nu era in firea mea si nici nu aveam atunci minte sa tip sau sa ma cert, am luat-o ca asa trebuie sa fie. Dar dirigintzii au inteles perfect ce se intampla si se purtau altfel cu mine, mai bland si incercau sa ma ajute sa nu sufar prea tare. Ok..., a venit iar vara, iar tabere pe la munte si una la mare si in fine au construit langa casa o scoala Mihail Sadoveanu. La vreo 70-80 de metrii de blocul unde in fine am ramas la el.... Vecinii abia ca ma cunosteau... Aici am petrecut 3 ani, primele fete, aveam succes la fete ca eram frumusel si aveam ochii negrii de tot..., dar si eu le placeam pe ele, nu contau ochii trup frumos sa aiba. Maica-mea, in putinul timp cu care stateam cu ea m-a educat totusi si mi-a dezvoltat simtul esteticului, muzicii (mergeam la Opera, Opereta mai des, filme, etc.) Tatal ei, eu nu l-am cunoscut pe bunicu', a avut la Moinesti un magazin de stofe iar fratele si cealalta sora a lui mama lucrau critorie in acelasi loc. Mai tarziu, dupa ce a murit bunic', bunica-mea a deschis un debit de tigari (cu loz in plic si alte chestii din astea...) iar in cealalt capat al strazii era celalalt debit, al lui nene Moritz (ruda cumva cu noi...). Ei doi aveau MONOPOLUL de tutun din Moinesti...!!! (la gara parca mai era unu..). In clasa a 8-a, spre sfarsit, a cunoscut mama pe al treilea sotz, Domnul Advocat Serban Mihail care lucra la CCP. (Comitetul Central al Partidului... banui ca... Romanesc, nu ?... ) Nu era shef mare dar era in biroul juridic. Era un tip grozav, putin sashiu dar avea o tinuta ca parca era frumos, un actor, asa mergea, vorbea. UN DOMN ! Si era si primul evreu, ca evreu era..., cu care s-a culcat mama...! Avea si el un baiat, mai mare ca mine cu un an, antipatic si increzut, vroia sa merga la Arhitectura, ca si mine de altfel..., dar ne-am inteles destul de bine. Nu ne-am batut ptr. ca toti eram in casa bine crescuti si ne violentzi. Asa ca ne-am mutat cu totii pe Alea Alexandru nr 44, casa cu doua etaje, la parter statea un general tampit cu o nevasta si mai... plus doi copii pe care imi venea sa-i trag in tzeapa de la gard...!!! (scuze...!!!). Deci cam 100 de metrii de Statuia Aviatorilor (sa ma scuze nebucurestenii, ptr. explicatile astea cu locuri in Bucuresti...) In casa asta a stat la un moment dat si Serban... dar de data asta Andrei, ceva parlamentar pe la voi acolo. Cun ne-am mutat acolo, mi-am luat o bicicleta ca sa pot ajunge mai repede in toate locurile din casa...!!! M-am inscris la Liceul Dr. Petru Groza. Acu..., erau doua liceie destul de apropiate (1-1.2Km.) care "concurau" cu odrasle de stabi mai mari si stabi mai mici sau cu odraslele lui stabu' mare. Asta si Liceul Caragiale. Toti a lui stabu' mare erau la noi. Zoia chiar "paralel" cu mine si care imi cerea (si) mie tzigari sa le fumeze la WC. Trei ani am trait aici, la arhitectura nu am mai dat ptr. ca in ultimul trimestru din ultima clasa (11 pe atunci) m-am inbolnavit, vorba vine ca nu e corect..., mai corect e ca am capatat diabet. Repede la Spital, Elias (a-ti ghicit... si asta al stabilor si actiivistii de partid, plin cu doctori ministeriali, cu sala de cinematograf+scena cu portari de la securitatea... ce mai, cu tot tacamul !!! Dar ptr. mine tot spital era si cu toate coditile bune, nu-mi placea. Dar asta e... Asa ca m-am multumit doar cu Scoala Tehnica de Arhitectura..., un fel de subinginer a iesit din mine, meserie care am practicat-o doar 7 ani la un Institut de Proiectare care se afla...da, iar a-ti ghicit... la 80-90m de blocul unde stateam. Am luat-o un pic inainte in timp, asa ca va sunt dator cu: "Fiind inca in spital, mama s-a despartit si de al treilea sot, am primit un apartament vizavi de ambasada americana, azi str. Tudor Arghezi, coltz cu Batistei." Pana la plecarea in Israel am dus o vi-tza normala, la tata nu prea mai mergeam (nimeni nu a venit sa ma vada la nici o internare (cam una pe an...) iar cand ma duceam s-o vad pe sora mea la care tineam mult si era (este) o fata tare draguta su buna, tata nici nu vorbea cu mine... El in general vorbeste putin, ajunsese mare director si pleca in strainatate des. Ii mai ceream cate un pachet de tzigari straine..., dar tare se lasa greu (de scarbos nu de zgarcenie...) si atunci il lua sora mea la "educat" si tipa la el, asa ca pana la urma aveam unul... Dar eu castigam bine (aveam 2 salarii...) si in plus faceam bishnitza cu marfa de la Shop ! Adica eram catziva prieteni care ne ocupam de asta..., ei faceau rost de marfa si eu o vindeam la institut, 7 etaje si o groaza de lume. Eram deja cunoscut, ma agatzau sau veneau la mine si:..."domnu Zavodnicu, peste cateva zile e ziua sotiei... ceva shampon, sapun Lux..., ciorapi... se poate???" Da..., se putea ! In plus EU (sa stiti ca nu va mint...) AM lansat moda inimilor in Bucuresti !!! O vecina si prietena (azi e in Israel, tot prietena, asta ptr. ca s-a casatorit cu unul din amicii cu care faceam bishnitza care era evreu, era, ca azi nu mai traieste...) lucra la Consignatzia si vazand ca eu faceam tot felul de pandative din cornuri de brad, inima , trefla si altele din carton cu lac ptr. viitoarea mea sotie, mi-a zis: "de ce nu faci mai multe si sa le aduci la noi la magazin ca vin o multzime cu tot felul si le vand si se castiga bine...". Viitoarea sotie lucra la Pipera, fabrica de mobila si aducea acasa putin furnir, putin lac, etc. asa ca m-am apucat de lucru. Am inventat un sistem de prindere din ace de gamalie mici si taiam inimile (la servici...) din carton mai subtire si de calitate, le lipeam cu aracat cate trei, le lipeam prinderea, le vopseam cu tempera (nu numai rosu ci din toate culorile...) el inglobam in lac de trei ori si le lasam sa se usuce, infipte in gume de sters. Cad se uscau aveau o grosime si luceau ca ziceai ca-s din ceramica...!!! Am dus 10 ca proba le-a vandut imediat printre vanzatoare, am mai dus 20 si s-au terminat imediat asa ca ma specializasem deja ca puteam sa fac multe deodata asa ca aveam mereu de lucru. Pe vremea aia Consignatzia le vindea cu 17,5 lei eu luam 15 !!! Imi facusem o mapa dintr-un dosar pe care l-am colorat frumos si acolo infingeam in poliester expandat mai multe inimi cu care mergeam sa obtin comenzi. De la Athene Palas comandau cele mai multe, secretarele isi puneau cate 3-4 pe piept...toata lumea vroiau inimi !!!Si la Fondul Plastic am ajuns (mama cunostea o doamna pictoritza care lucra ptr. ei...), ei credeau ca-s din ceramica.... Faceam felicitari pe furnir (unicate, in Bucuresti cel putzin...) mai ales ptr. sarbatorile de iarna... mama mama ce mergea. Tot ce vindeam in institut era sub ochii securistului de acolo..., nu am avut nici o problema, pe undeva se stia ca mama mea era prietena buna cu nevasta unui shtab mare, Ion Dalea parca ii zicea. Din marfa pe care o vindeam eu primeam 10%, asa ca nu duceam lipsa de tzigari, dar uneori mai eram in lipsa ca imi aduceau numai sapunuri sa shampoane... Asa ca dupa chestia cu "barba"...cand a aparut ordonantza aia ca toti sa si-o rada, am inceput sa ma gandesc la "plecare" asa ca am facut cerere sa plec ca turist intai, sa vad cum e pe....aici ! Am cunoscut-o si pe viitoarea mea sotie, care a schimbat radical viatza mea... asa ca asta e o alta poveste pe care daca o s-o vreti... o s-o scriu dupa o pauza de o zi doua... (scuzati-mi greselile de ortografie si de exprimare...., daca sunt ! )

[dragos6]

pe vremea aia, trupele de secu' (actualii, dar si precedentii, jandarmi) aveau uniforma kaki doar ca petlitzele (chestiile alea cusute pe gulere, care reprezentau tipul fortei militare de care apartinea respectivul ostean/tablagiu/ofiter) erau albastre. prin anii '50 erau cei mai aprigi vanatori de patrioti prin munti, si ii batjocoreau chiar si dupa moarte, si-i prezentau ca tradatori si dusmani ai poporului. de-am avea doar dusmani ca aia... am cunoscut si eu unul din astia, pensionar la vremea intalnirii noastre si foarte impacat ca in trecut facuse doar bine...

[barboneli]

pe vremea aia, trupele de secu' (actualii, dar si precedentii, jandarmi) aveau uniforma kaki doar ca petlitzele (chestiile alea cusute pe gulere, care reprezentau tipul fortei militare de care apartinea respectivul ostean/tablagiu/ofiter) erau albastre. prin anii '50 erau cei mai aprigi vanatori de patrioti prin munti, si ii batjocoreau chiar si dupa moarte, si-i prezentau ca tradatori si dusmani ai poporului. de-am avea doar dusmani ca aia... am cunoscut si eu unul din astia, pensionar la vremea intalnirii noastre si foarte impacat ca in trecut facuse doar bine...

Se prea poate... (maaaa..., da' ce repede citesti...!!! ) insa din cate mai auzeam eu si dupa..., faptul ca au adus unul din oras... Bucuresti..., capitan sau comandant eu le cam incurc ca nu am facut armata..., plus ca venea in fiecare zi acasa..., stiu eu, parca nu suna...

[dragos6]

mai e si varianta "ofiterului politic", care, indiferent de grad, avea functie echivalenta cu a unui comandant de unitate.

[barboneli]

mai e si varianta "ofiterului politic", care, indiferent de grad, avea functie echivalenta cu a unui comandant de unitate.

Nici asta nu suna bine... Din cate stiu eu de la mama, era prea NOU in meserie, cand la cunoscut dansa el era frizer la Bacau..., s-au casatorit cu toate ca parintii mamei nu prea au fost de acord... stii, vechea poveste..., cu 3-4 ani, inainte de a ma naste eu tinerii au venit la Bucuresti, mama s-a pus pe capul lui sa invetze...(???), la examene (asta din povestile lui mama...) tata se ducea cu pistolul la brau..., era un tip care putea face fatza la orice treaba, poate nu si violenta..., cert e ca a avnsat, pe vremea aia cine stie care erau criterile..., eu nu ! Un om ca asta, care ultimul post pe care eu l-am stiut a fost director la "Produs Export", asa era prin '76, 27 de ani de la nasterea mea... si cam 32 de ani de cand a inceput sa faca altceva decat sa tunda....., prin '70 a fost director la "Agro-Export"..., daca nu era tata-l meu, cred ca ii dadeam ceva credit... Glumesc ! Acum 2 ani a fost aici..., a fost super incantat si foarte mirat de ce am realizat aici, cand a vazut casa a cerut un scaun ca sa stea jos...., si noi nu avem un palat..., o casutza mica, cea mai mica de pe strada....136m patrati cu terasa cu tot, dar foarte calda si arata traznet..., noi am proiectat-o (adica eu...), noi am cumparat ce trebuie, noi am decorat-o cu lucruri, picturi (facute de sotzie), amintiri din excursii, etc. verdeatza, florile..., asa ca macar el e multzumit de mine.... Mama s-a prapadit in '98, dar asta e o alta poveste....

[mandarinuL*****]

inceput furibund.
slova ta e lunga si prelunga si e un gen asupra caruia trebuie staruit. recunosc faptul ca acum n-am rabdare cu cititul. dar cel putin stiu un lucru: atunci cand voi avea ragazul necesar, aici te pot gasi, desfiripat.
deci, iti urez spor si inspiratie, barbo.
(si dac-ai vrea sa schimbi avatarul acela stupid, si mai bine. multumesc!)