Tine legatura permanenta cu 121.ro Inscrie-te la Newsletter

[michi 73]

Se poarta blogurile, se poarta memoriile si pe forum se poarta povestea ta. Fata de ce am trait si scris despre viata mea de dinainte, tot ce s-a intamplat in ultimii douazeci de ani se poate condensa intr-o pagina format A4. Asta macroscopic. Daca intru in detaliile fiecarei zile imi dau seama ca am avut bucurii si necazuri, impliniri si pierderi semnificative pentru mine si total neinteresante pentru cei mai tineri. Si atunci, pentru ca imprimanta suporta totul, chiar mai mult decat o masina de scris, sa-i dau drumul.
Azinoapte m-am culcat pe la doua juma' pentru ca am tinut sa vad filmul despre viata si opera Camillei Claudel, amanta si discipola lui Rodin. Vazusem muzeul Rodin la Paris, apreciasem si cateva lucrari de ale ei si ramasesem cu impresia ca ea l-a parasit. Situatia a fost inversa. Rodin nu a vrut sa-si lase sotia, ea a trait ani buni in umbra lui dupa care a a facut o obsesie pentru el, s-a autodistrus, si-a sfaramat lucrarile si si-a terminat viata tarziu dupa 1940 intr-un ospiciu in care a fost internata 30 de ani. Nu sunt o mare cinefila dar sunt in stare sa apreciez creatia unui rol.Isabelle Adjani despre care credeam ca e doar frumoasa a interpretat excelent transpunandu-se din rolul unei fetite ambitioase si plina de talent, intr-o amanta posesiva si exclusivista si apoi intr-o femeie degradata de bautura, spaime si singuratate. Gerard Depardieu- cui ii place. Nu am reusit sa vad ceva convingator cu el.
Azi, bineinteles ca pe la opt s-a dus naibii somnul " bem si noi o cafeluta?". Pentru azi aveam mancarea facuta de ieri, cei mari au treaba dimineata si vin la masa dupa trei, tare as fi vrut sa merg(em) la Herastrau. Imi inchipui ca acolo zapada inca e imaculata. Nu e cazul. INMH anunta averse de ploaie. Cum orele ce vin nu le pot lasa neocupate incep sa-mi fac ordine in calculator si sa mai scriu prietenelor de departe. Cam plictisitor dar ce sa faci la 75 de ani? Muntii nu-i mai poti rasturna, poate cate un dambulet.
NOTA: Pentru cine are timp si rabdare, ii recomand sa citeasca intr-o seara ploioasa si plictisitoare " Povestea unei vieti" scrisa de mine in nov.2009 si pe care o gasiti cam la jumatatea primei pagini din "Povestea mea". Este sincera, fara inflorituri sau ascunzisuri si cuprinde viata unei femei din primii ani de viata si pana s-a pensionat. Poate ca mici franturi sa fie de folos.

[dragos6]

muntii nu-i poti rasturna nici la 20 de ani. dar macar atunci ai senzatia ca ai putea-o face. insa ca sa mergi sa-i vezi, nu e limita de varsta!

[Adriana]

Am ajuns si eu recent la concluzia ca muntii nu trebuie rasturnati ...stau bine acolo unde stau .
Greu a fost sa ajung la starea in care sa nu ma mai deranjeze pozitia muntilor , la starea in care sa constientizez ca nu sta nimeni in drumul meu si ca imi pot face partie frumos pe langa ...dambulete !!!
Da, da...frumos sa mergem sa vedem muntii...eu vreau la Machu Pichu ..

[michi 73]

Da, da...frumos sa mergem sa vedem muntii...eu vreau la Machu Pichu ..

Machu Pichu l-am ratat si ratat ramane dar pe Mont Blanc la 3600 m ( atestat de document fotografic) fusei acum trei ani? Fusei. Las'ca funicular ca la ei si cazemata cu cafenele si shopuri pe varf, ca puteai sa "escaladezi" si la 100 de ani, sa nu mai vorbim.





AIGUILLE DU MIDI 3850 M, PE CEATA

Eu la viata mea am avut doua mari pasiuni ( inafara de cele lumesti): mersul pe munte si muzica simfonica. Muntele l-am pus in cui din cauza conditiei fizice iar simfonic, din lipsa de timp si dispozitie am inceput sa uit. Pacat la patrat!

[Adriana]

Tanti Michi, ador sa va vad in poze alaturi de sotul dumneavoastra , in cele mai inedite locuri...
Si va doresc din tot sufletul meu, sa reusiti sa mai vedeti inca pe-atatea locuri frumoase ...
M-am amuzat citind ca aveti si placeri lumesti...un auditor elvetian, care ne-a recertificat ISO in octombrie, la sedinta finala , ne-a spus ca si concluzii : omul are trei nevoi esentiale : mancare si bautura , sex si prieteni...
Daca ii satisfaci aceste trei nevoi esentiale , poti sa obtii tot ce vrei de la el...
M-a amuzat comentariul lui...un tip scortos si teribil de sofisticat . Fascinat de mitul Dracula...in fine, este o poveste lunga si frumoasa sa povestesc despre el dar nu acum...
Se pare ca sunt , totusi, oameni mai sofisticati si elevati care au si alte placeri, nu doar cele lumesti...este ca un prag, probabil...
Iubesc muzica simfonica, nu inteleg orice dar este singura forma de arta care astupa suparari in sufletul meu...Ceaicovski la ceas de seara sterge orice zi urata ...
O pictura nu are acelasi impact asupra mea...
O alta dorinta secreta a mea ? Sa merg la Milano si sa o vad pe Angela Gheorghiu cantand la Scala in Milano...
Cam atat !
Aveti o poveste tare frumoasa de viata, indiferent daca-i vorba de cea veche sau cea noua...

[michi 73]

...
O alta dorinta secreta a mea ? Sa merg la Milano si sa o vad pe Angela Gheorghiu cantand la Scala in Milano...

Adriana, gand la gand cu bucurie. Dupa ce au plecat copiii ( vasele le-am pus vraf si le spal dimineata si,.. ori patru, ori opt munca e cam aceeasi, diferenta fiind numai la numarul farfuriilor puse pe masa) revin din aratura: dupa ce au plecat copiii am zis sa stau putin la TV pe canapea cu picioarele pe o perna caci se umflasera butuci. Cand colo, o ora cu Angela Gheorghiu. Nu eram hotarata sa va scriu ce imensa bucurie am avut ascultand-o ca sa nu ma faceti snoaba si ca ma dau rotunda vorbind de muzica si de arta. Dar daca tu ai deschis subiectul, afla ca s-au dat secvente din imprimarile ei de acum 25 de ani de cand era studenta in anul I la conservator si pana azi. A onorat spectacolele de aniversare ale reginei Elisabeta, Beatrix, luna trecuta in sala Metropolitan era Obama si Michelle; a cantat cu cei mai mari cantareti de la Placido Domingo, la Pavarotti, Jose Carerras, Andrea Bocelli, toate acestea fiind ilustrate muzical in emisiunea de la TV. Nu asta am vrut sa va spun ci faptul ca provenind dintr-o familie foarte modesta si fara veleitati de melomani a fost incurajata fara retinere de aceasta si i s-a insuflat de mica : vei fi o invingatoare. Intrebata cum, la doi ani de la absolvire a debutat la Covent Garden a raspuns simplu: stiam ca va fi asa pentru ca am avut incredere in talentul meu. Bine, dar ati cantat cu cei mai mari cantareti ai lumii in toate capitalele lumii, cum a fost posibil? Prin incredere in mine si in talentul meu, credinta si in primul rand prin multa munca. Unde va simtiti acasa? Pe toate meridianele si paralele lumii dar in primul rand acasa e in Romania unde m-am nascut si m-am format. De ce v-am scris despre aceasta poveste de succes neasemuit? Daca observati la copiii vostri un talent deosebit incurajati-i, fiti alaturi de ei, insuflati-le pasiunea pentru munca pentru care sunt dotati si le place; daca aveti copii obisnuiti asa cum sunt majoritatea copiilor nostri, invatati-i sa respecte ceea ce fac ei si ce fac altii.

[dragos6]

amin!

[michi 73]

As vrea sa deschid un subiect care intereseaza mai mult fetele plecate din tara. Ce se va intampla cu parintii lor care, chiar daca astazi sunt in putere, cu timpul vor imbatrani?
Acum cateva zile Silvye ne-a scris despre mama ei care are o boala cronica evolutiva- poliartrita reumatoida- de care se trateaza de zece ani dar care inainteaza prinzandu-i rand pe rand articulatiile. Silvye i-a propus s-o ia la ea dar mama a refuzat din motivele obisnuite: desprinderea de casa ei, rudele si cunoscutii, limba. Nu ne-a spus varsta mamei si daca are pe cineva in casa de ajutor. Nu stiu daca a facut demersurile dar mama are dreptul la un insotitor platit, cu Carte de Munca care poate fi si un membru al familiei;se aloca o suma de vreo 700 lei noi pentru cel cu desabilitate in care e inclus si salariul insotitorului si ar fi pacat sa nu beneficieze.
Nu despre Silvye si mama ei as vrea sa va povestesc ci despre prietena mea V. care se afla in mare dilema. Nu mai doarme, nu mai mananca si nu stie ce hotarare sa ia. V. este o femeie cu mintea brici, cu idei si personalitate, isi tine singura menajul dar, dupa ce s-a lasat de fumat si prin sedentarism a devenit obeza-obeza, are diabet, cand ii e lumea mai draga face tensiune ( sub tratament) si are 72 de ani; sotul ei 80, e "verde", sanatos si puternic fizic si cu mintea buna, atat cat trebuie. Din punct de vedere material o duc destul de bine pentru ca inafara de doua pensii civilizate, mai au o chirie, o arenda la pamant- au pentru un trai decent, pentru doctori particulari si medicamente. Au o singura fata, doctorita, maritata cu un coleg cu care a emigrat in '90 in Africa de Sud. Tinerii au muncit din greu si la ora actuala au o situatie materiala foarte buna. Cei doi copii ai lor au fost crescuti alternativ de bunicii romani : sase luni pe an V. cu sotul, alte sase luni cuscrii. V. era foarte multumita ca-si poate ajuta fata, gatea zilnic la sase persoane ( familia plus o negresa si sotul acesteia oameni de serviciu), sotul ei facea piata, toata aceasta munca fiind compensata de dragostea nepotilor. Au trecut anii, au crescut copiii. Ultima data V.s-a intors cu un gust amar : copiii nu le mai dadeau atentie ba nici nu mai raspundeau romaneste, ori ei,batranii, nu mai puteau asimila dialectul afro-englez, fata era ocupata cu clinica pe care o conducea, venea franta acasa si abia de le mai spunea un "buna seara", cu ginerele din start nu a fost comunicare. Colac peste pupaza, baiatul crescand i s-a dat o camera separata de a fetitei si pe bunici i-a trecut la parter langa o bucatarie in care toata ziua se trancaneau vase caci fiecare venea sa manance pe rand, dupa program. E adevarat ca din punct de vedere medical i-a ingrijit foarte bine: le-a scos bila, lui prostata, ei tiroida, la ambii cristalinul- numai viata nu le-a scos. Dar, se simteau din ce in ce mai izolati, V. imbatranind si ingrasandu-se nu mai putea face fata nonstop la bucatarie, incepusera sa se simta balast- abia au asteptat sa vina in tara.
Telefon luna trecuta " lichidati tot si veniti definitiv; am cumparat un apartament de doua camere sa aveti unde sta; in viitor n-o sa mai puteti face un drum de 24 ore; veniti cat va mai puteti misca"
Sotul V. nu vrea sa plece. Aici a trait 80 de ani, mai are doi-trei prieteni, cat or mai fi si aia, sta la TV, au si o casuta la tara; ea, este prinsa intre ratiune si sentiment. Ar vrea sa-si ajute fata cu prezenta si o vorba buna mai ales ca si casnicia tinerilor nu prea e in ordine. E constienta ca nu mai poate fi utila in gospodaria fiicei dar asa cum stie ca decurg lucrurule, vor trece zile pana sa vada pe unul dintre ei... in rest ce sa faca?
N-am vrut s-o influentez dar consider prea dur sa disloci niste oameni care se descurca singuri, au rostul lor si nu sunt in nevoie materiala numai pentru un ipotetic ajutor medical. Eu am sfatuit-o sa-si ia bilet dus-intors pe trei luni, sa se instaleze in noua locuinta si sa vada daca se va putea acomoda. Probabil ca nu. Sa amane hotararea pentru cand va disparea unul dintre ei. Sa nu se mai gandeasca la un viitor plin de boli, in fond sunt miloane de oameni fara copii sau cu copii plecati care nu sunt atat de obsedati de ce va fi. Saraca V. este sfasiata intre dragostea si datoria de mama si independenta pe care o are acum mai ales ca daca lichideaza tot, cale de intoarcere nu mai exista.

[dia21]

am citit cu mult interes povestioara dvoastra si cred ca sfatul dat este cel mai bun, cu rectificarea ca in loc de 3 luni sa fie 6 si, mai ales, fiica sa nu stie ca parintii nu si-au lichidat tot aici si ca au o portita de scapare in caz de Doamne-fereste ceva. In plus, Africa de sud este una din tarile cu cea mai mare criminalitate din lume si eu una, ca si alb, nu as avea curajul nici sa o vizitez, darami-te sa ma mut acolo. Am destui prieteni aici care provin de acolo si mi-au povestit indeajuns incat sa-mi fac o idee destul de exacta despre ceea ce se intampla in coltisorul ala de lume.

[michi 73]

Stiu si ei ca acolo rasismul e pe invers pentru ca de vreo 17 ani merg acolo an de an. Omul de serviciu negru e de fapt un body guard care insoteste copiii la scoala si pe adulti la piata. Si eu sunt de parere sa nu-si lichideze aici caci si momentul e prost in piata imobiliara si una e sa stii ca mai ai unde sa pui un picior si alta sa te rupi definitiv. Tinerii si-au ales acolo caci in 90 South Africa era singurul stat care le recunostea diplomele. Mai tarziu au avut dificultati pe masura ce cei de culoare absolveau medicina. Abia dupa ani buni au putut sa-si dea examenele de specialitate. S-ar putea sa gandesc eu gresit fiind in aceeasi grupa de varsta cu parintii dar nu sunt oameni de cazat vis-a-vis de morga. Da, e mai bine pentru sase luni mai ales ca biletele sunt cca 2000 eu si si le platesc singuri.

[dia21]

si asta (pretul ridicat al biletelor), dar de obicei in 6 luni dragostea se arata mai mult si mai bine decat in 3

[alinuta]

As vrea sa deschid un subiect care intereseaza mai mult fetele plecate din tara. Ce se va intampla cu parintii lor care, chiar daca astazi sunt in putere, cu timpul vor imbatrani?

cu mama vorbesc zilnic la telefon, e adevarat ca acum e in putere si se descurca singura
o are pe sora mea la 2 pasi, care o viziteaza zilnic si pe varu-meu cu sotia vis-a-vis
ea e o fata de treaba, gospodina si tine la mama
se ajuta reciproc si se viziteaza de mai multe ori pe zi
dar de aici pana la vremea la care mama nu va mai putea sa se ingrijeacsa singura, nu prea m-am gandit, caci nici despre mine insami nu stiu ce voi face maine
pana atunci, poate ma voi intoarce langa ea, sau daca nu, sper sa vina ea langa mine
la altceva nu ma pot gandi pentru moment

[silvye]

Doamna michi ,in primul rand va multumesc pt sfaturi ,deloc de neglijat .. Mama are 59 de ani,tanara zic eu, dar e daramata fizic .

In legatura cu prietena dumneavoastra ,cred ca-i prea brutal sa lase tot si sa inceapa de la 0 intr-o lume noua ,traditii diferite ,boli (sida) la tot pasul . Sunt niste chestii prea radicale pt un om in varsta . Este simpla mea parere ,posibil sa ma insel ......Mama a fost de mai multe ori la noi ,ar fi avut posibilitaea sa stea cu noi (am fi amenajat o parte a casei doar pt ea cu cheie proprie ) . Cred ca mai bine de atat nu se poate si totusi ,desi in Romania nu mai are pe nimeni (nu famile ,prietene vreo 2 pe care le vede foarte rar) ,a refuzat spre uimirea noastra . De ce ? Nu se poate adapta ! Mi-a spus ca-i e dor sa auda vorbind romaneste pe strada , ii lipsesc oamenii (indiferent care ......romani sa fie) . Desi a fost vazuta de medici aici la mine ,s-au purtat cu dansa ca cu un ou . A fost extrem de miscata de blandetea medicilor ,de respectul cu care ti se adreseaza ........a preferat sa se intoarca in Romania . V-am povestit mai pe indelung ,intr-un fel sau altul eu asociez povestea prietenei V cu mama . In nici un caz nu ar trebui sa-si vanda tot ,trebuie sa-si pastreze cumva o cale de intoarcere . Sunt multi tineri care nu reusesc sa se acomodeze si se intorc in tara ,cred ca la batrani subiectul e mult mai delicat si trebuie gandit si intors pe toate partile .

[dia21]

Sunt multi tineri care nu reusesc sa se acomodeze si se intorc in tara

aici ai perfecta dreptate! eu de ex, locuiesc aici de 13 ani si totusi in ultimii ani am achizitionat cate o proprietate acasa ptr ca nu se stie niciodata ce se poate intampla. Nu aduce anul, ce aduce ceasul

[silvye]

Dia ,la cat mai multe achizitii !! 13 ani ,totusi e ceva ! ma intreb oare ,dupa atatia ani ai sa te readaptezi Romaniei . Cum te-ai simtit anul tecut acasa ? A fost ok ? Te-ai simtit ca acasa ? Nu stiu ,poate am eu o problema ..........dar nu ma mai simt acasa in Romania .