Tine legatura permanenta cu 121.ro Inscrie-te la Newsletter

[erina]

Cu siguranta! Mereu am simtit ca inca "doare" ceva. Sunt convinsa ca nu mai e iubire. Nu este omul care sa iubesca superficial. Se daruieste total si nu poate sa iubesca 2 femei in acelasi timp. Poate e doar orgoliul. Faptul ca a fost respins l-a "ros" prea tare , a fost obsedat de relatie si de neputinta lui de a controla situatia (e foarte orgolios, mandru, incapatanat si foarte pasional).
Oricum, ceva a ramas , cu siguranta. Nu stiu ce e si nu-mi voi mai bate capul.(cel putin, asta am hotarat acum si vreau sa fiu in stare s-o fac) Nu-l ajuta cu nimic sa insist sa-l "vindec" eu de pb., stiu ca nu o pot face. Se va vindeca singur daca e posibil. Iar daca nu se va vindeca, voi trai cu asta! Cum bine spunea mamitza_16, eu l-am ales si...L-AM ALES! cu bune si rele...

[michi 73]

Fara sa vreau, gasind un topic nou am citit postarile de acum trei ani. Mi-am format impresia ca "fosta" era o usuratica, ii placea sa fie adorata dar sa nu-si clinteasca stabilitatea caminului, lucru care ar fi fost simplu pentru ca a reiesit ca nu avea copii. Cred ca aceasta duplicitate si nesiguranta pe sentimentele ei l-a atras pe iubitul tau. Individul e putin masochist si singurul lucru care-l atrage cu adevarat la o femeie este semnul de intrebare si incertitudinea. Dupa o asemenea traire nefericita ii apare una care-i da totul, il iubeste sincer faptic si declarativ si din atitudinea ei reiese ca n-a pastrat pentru ea nicio rezerva. Perfectiunea unei relatii e putin plictisitoare, nu? Nu stiu daca poti, dar ar fi bine sa-i lasi a intelege ca ai micile tale secrete, ca mai iesi la o intalnire cu prietenele, ca ti se face curte de catre un tip dragut, etc. Nu uita ca timpul sterge amintirile urate si le idealizeaza pe cele frumoase. In curand va vorbi de ea ca de Fecioara Maria. Nu mai insista cu psihanaliza, nu-l mai intreba daca mai simte ceva pentru ea, arata-te plictisita de confesiunile lui, coboar-o tu de pe piedestal prin ignorare. Daca poti. Altfel vei fi toata viata sau cat va dura relatia, femeia din umbra care panseaza niste rani care nu se vor vindeca niciodata.

[dargo]

ca bine le stiti pe toate, doamna!

[Adriana]

Stiti cum facem noi, oamenii ? Ca-i valabil si la femei si la barbati ...
In marea majoritate a cazurilor suferim si suspinam dupa cate un prost/proasta la care nici nu ne-am uita daca ne-ar baga in seama . Asa, daca fac pe fudulii si inacesibilii ii urcam pe un piedestal si ne imaginam ca cine stie ce dracu' am pierdut . De fapt, cine stie ce panarama o fi si fosta aia , face atata pe inabordabila si asta sufera ca un fraier si pierde timpul.
Pai, nu?
Ca daca era femeie de treaba si OK , nu umbla cu curul in doua luntri ...si asta suspina . Haida de...
Astea sunt iubiri de-astea neintelese ...de fapt de oameni care nu stiu ce vor.
Eeeee....

[erina]

Cred ca aceasta duplicitate si nesiguranta pe sentimentele ei l-a atras pe iubitul tau. Individul e putin masochist si singurul lucru care-l atrage cu adevarat la o femeie este semnul de intrebare si incertitudinea. Dupa o asemenea traire nefericita ii apare una care-i da totul, il iubeste sincer faptic si declarativ si din atitudinea ei reiese ca n-a pastrat pentru ea nicio rezerva. Perfectiunea unei relatii e putin plictisitoare, nu?.

Nu-mi vine sa cred ce citesc! Nu poate fi coincidenta!
Exact aceleasi ganduri mi-au trecut prin minte in momentele mele de analiza si despicat firul in 16.Dar am alungat repede "concluziile" trase gandindu-ma cu naduf ca iar caut motive unde nu sunt, iar imi imaginez situatii inexistente...
Dar, ma repet, nu poate fi coincidenta! Si, ah...cat va respect opiniile, draga doamna! Acum 10 min. tocmai am terminat de citit (pe nerasuflate) paginile dvs. de jurnal. E o onoare sa va primesc sfatul si va multumesc pt. ca ne-ati (si implicit, mi-ati) oferit ocazia sa invatam, sa ne aducem aminte, sa reflectam si sa speram. Poate suna pompos ce spun, dar sunt ganduri sincere. M-ati impresionat!

Nu stiu daca poti, dar ar fi bine sa-i lasi a intelege ca ai micile tale secrete, ca mai iesi la o intalnire cu prietenele, ca ti se face curte de catre un tip dragut, etc. Nu uita ca timpul sterge amintirile urate si le idealizeaza pe cele frumoase. In curand va vorbi de ea ca de Fecioara Maria. Nu mai insista cu psihanaliza, nu-l mai intreba daca mai simte ceva pentru ea, arata-te plictisita de confesiunile lui, coboar-o tu de pe piedestal prin ignorare. Daca poti. Altfel vei fi toata viata sau cat va dura relatia, femeia din umbra care panseaza niste rani care nu se vor vindeca niciodata.

Nici eu nu stiu daca pot, dar TREBUIE! Il iubesc prea mult ca sa-l las sa se plictiseasca.

[michi 73]

Nu stiu daca ai citit jurnalul meu de "azi" sau ai gasit, tot pe prima pagina a capitolului, topicul " Povestea unei vieti" scrisa in nov.2009 si care cuprinde viata mea din primii ani ai copilariei si pana m-am pensionat(1990). Este o relatare sincera fara inflorituri sau ascunzisuri, e... asa cum s-a intamplat.Poate ar merita sa-ti pierzi o ora-doua.

[colipici]

Nu stiu daca ai citit jurnalul meu de "azi" sau ai gasit, tot pe prima pagina a capitolului, topicul " Povestea unei vieti" scrisa in nov.2009 si care cuprinde viata mea din primii ani ai copilariei si pana m-am pensionat(1990). Este o relatare sincera fara inflorituri sau ascunzisuri, e... asa cum s-a intamplat.Poate ar merita sa-ti pierzi o ora-doua.

recunosc deschis ca au fost..destule momente in care am recitit povestea aia...povestea unei vieti.are ceva captivant,unic,ceva ce nu doar ca citesc cu placere...e ceva mult mai mult...
nu e doar povestea unei vieti. e ceva unic,special, scris cu toate trairile,fara ascunzisuri si fara teama de a parea altceva decat ceea ce e. o viata de om,simtita,traita,dureroasa,dulce, o viata de femeie care si-a gasit drumul. ..
poate suna a vorbe mari..dar cand o recitesc,uit ca e mama michi,uit ca dansa a scris-o,...dar morala ramane.
mama michi,iata unul dintre atat de multe alte motive pentru care,eu va iubesc,oricat de aiurea ar suna...

[erina]

Nu stiu daca ai citit jurnalul meu de "azi" sau ai gasit, tot pe prima pagina a capitolului, topicul " Povestea unei vieti" scrisa in nov.2009 si care cuprinde viata mea din primii ani ai copilariei si pana m-am pensionat(1990). Este o relatare sincera fara inflorituri sau ascunzisuri, e... asa cum s-a intamplat.Poate ar merita sa-ti pierzi o ora-doua.

Era vorba despre "povestea unei vieti". Si, ah...cum ar putea fi ore pierdute? Abia astept sa citesc si "povestea mea de azi".
Randurile dvs. au fost pt. mine ca o lectie de viata , ca o carte motivationala si una buna!
Prima impresie a fost: 73? la 73 de ani pe un forum? Deci, se poate! Exista! N-am nici un motiv sa ma ingrijorez.
Am privit mereu cu frica anii in care voi fi bunicuta. Am incercat sa fiu optimista dar "exemplele" din jur ma dezamageau mereu.Sigur ca am citit si despre oameni de 90 de ani (de exemplu) care nu imbatranisera deloc si erau atat de implicati si pasionati de ceea ce faceau ca , citind, imi era rusine de mine ca ma gandeam de multe ori ca e "prea tarziu" sa fac "nu stiu ce"...
Dar dvs. sunteti atat de "reala"! (nu ca ei n-ar fi reali, nu asta vreau sa spun...doar ca, erau in povestiri, carti, articole de ziar si reviste...)Dvs. sunteti aici, vorbiti cu noi (cu mine)...