Tine legatura permanenta cu 121.ro Inscrie-te la Newsletter

[evrika3]

"Am 33 de ani, casatorit inca (urmeaza sa divortez) si am cunoscut o femeie, prin intermediul unui site, acum 7 luni, casatorita si ea, de care m-am indragostit nebuneste (asa ceva nu am cunoscut niciodata). Recunoastem amandoi ca suntem suflete pereche, dar ea imi spune ca nu este pregatita sa faca acelasi pas ca mine (spune ca are un statut, ca nu poate sa-i faca asta barbatului cu care e casatorita, desi a mai flirtat in timp, mai mult sau mai putin serios, iar viata lor sexuala e la pamant; ca el se comporta bine cu ea si ca o iubeste). Nu suntem din acelasi oras, desi eu as fi dispus sa fac orice ca sa fim impreuna (chiar si sa ma mut). Ea imi spune sa nu fac schimbari in viata mea pentru ca nu doreste sa fie ea motivul pentru care eu divortez, desi eu doream sa fac mai demult acest pas, iar pe de alta parte si-ar dori sa nu fi fost casatorita, sa ne unim destinele si sa intemeiem o familie. In tot acest timp, noi ne comportam ca si cum am fi sot si sotie si ne refugiem intr-o lume in care nu sunt si partenerii nostri, ci doar noi doi. Cu toate ca ma doare ingrozitor faptul ca nu pot fi cu ea asa cum ne dorim, accept orice doar ca sa nu o pierd. In momentul in care o intreb cum vede un viitor, in ceea ce ne priveste, ea imi spune ca nu stie, ci doar ca ma iubeste si nu vrea sa ne despartim vreodata. Sunt derutat de toate aceste evenimente, nu am chef de nimic, dorm prost, tot ceea ce-mi doresc e sa ma intalnesc cu ea, sa o vad, sa o simt, restul este pe planul doi. Mi-ar prinde bine un sfat sau orice fel de comentariu legat de toata aceasta situatie deoarece simt ca ma sufoc. Va multumesc! Morfeu"...aceasta a fost e ceea ce am trimis prima data iar raspunsul a fost..."Exista un proverb vechi care spune ca, atunci cand iubesti pe cineva, il eliberezi, ii dai libertate. Daca se intoarce la tine, este al tau; daca nu... niciodata nu a fost."... Sincer, am evitat la inceput sa pun in aplicare acest sfat, iar lucrurile au evoluat in felul urmator: initial m-am despartit de persoana cu care eram casatorit, mutandu-ma; am petrecut sfarsitul de an alaturi de parintii mei si de sora mea cu sotul ei, in care m-am simtit foarte singur deoarece persoana de care eram indragostit nu era langa mine si isi petrecea trecerea anilor alaturi de sotul ei. A fost un sentiment groaznic si m-am trezit la inceputul anului 2008 hotarat sa pun piciorul in prag, adica dispus sa o pun sa aleaga intre mine si sotul ei dar din nefericire, pe 2 ian 2008, tatal ei a suferit un accident groaznic de masina si am hotarat sa nu fac acest pas si sa-i fiu alaturi sufleteste, pt ca simteam ca nu-i un moment prielnic pt asa ceva, chiar daca ea evita sa-mi mai spuna anumite cuvinte de dragoste cu care eram obisnuit..., evita sa-mi mai spuna "scumpul meu sotior" si m-a facut sa inteleg ca ii era greu sa faca asta dintr-un motiv de superstitie. Dupa numai cateva saptamani, a aflat ca socrul ei era suspect de cancer si a fost internat pt analize complete..., alt ghinion. Parca toate se puneau impotriva noastra cat si a mea de a pune punctul pe " i ". Eu ma sufocam in acea stare de expectativa si tristetea a inceput sa se cuibareasca si mai intens in mine. Am incercat sa-i fiu alaturi si de aceasta data si sa o inteleg ca trebuie sa fie aproape de sotul ei si sa treaca peste aceste momente. Intre timp, am divortat chiar daca ea nu dorea acest lucru si-mi tot repeta sa nu fac acest pas dar pt mine era normal, pt ca nu mai aveam nimic de impartit cu persoana cu care eram casatorit, doar un imobil si nimic altceva. Cu ajutorul Celui de Sus, tatal ei s-a facut bine iar socrul ei a scapat de ameninarea ca ar fi pasibil de cancer. Relatia noastra a continuat ,fara a face ceva descisiv. Au fost cateva incercari ale mele de a puncta decisiv probleme noastra dar cam toate s-au incheiat cu plansete din partea amandurora si cu promisiuni ca nu o sa ne despartim. Eu am devenit din ce in ce mai trist, pt ca-mi doream si-mi doresc sa fim impreuna, iar in acest moment, nici cand discutam la telefon nu mai reusesc sa ies din starea asta.Desi ii spun mereu ca avem doar o viata si ca de noi depinde ce facem cu ea, nu s-a schimbat mai nimic si ca si cum nu ar fi fost destule, sotul ei a fost diagnosticat cu hepatita...Cand am aflat, parca se pravalise cerul peste mine. Abia scapasem de cele doua probleme cu tatal si cu socrul ei. Am reusit sa mai smulgem cateva zile si sa mergem intr-un mic concediu impreuna (4 zile) dar, din punctul meu de vedere nu este indeajuns pt a suplini ceea ce-mi doresc. Ea a inceput sa devina tot mai stresata, mai nervoasa din cauza situatiei noastre cat si a job-ului ei si relatia noastra parca nu mai e ceea ce a fost si nici directia parca nu mai e ceea ce o doresc. Au inceput sa intervina tot mai des certuri intre noi cu "sfaturi" ca poate ar fi mai bine sa o intrerupem relatia ca ea nu are ce sa faca in acest moment. Am mai prins si niste mesaje catre sotul ei in care erau cuvinte dragstoase si in care nu lipsea " te iubesc" la care ea motiva ca nu exprima adevarul ci ca joaca un rol, dar pe mine ma dureau pt ca vedeam ca relatia lor continua normal, fara ca el sa banuieasca ceva si ca ar trebui sa o inteleg, data fiind starea lui de sanatate. Cred ca suntem foarte ghinionisti, pt ca acum 2 luni sotul ei si-a rupt si piciorul si e imobilizat la pat iar ea trebuie sa o faca si pe infirmiera si sa fie mai mult alaturi de el. M-apuca disperarea si nu mai stiu ce sa fac. Incep sa ma indoiesc ca o sa mai avem un viitor impreuna iar postura de amant nu pot sa o diger, desi imi spune ca pt ea nu asta insemn si ca eu ii sunt totul ,ca ii aduc liniste si fericire. Eu ii tot spun ca mi-as dori sa fie intru totul a mea, ca am nevoie de ea si ca nu prea mai reusesc sa o inteleg cum ma iubeste ea daca nu face acel pas, stiind ca sufar din cauza situatiei. Stau si ma intreb daca si ea isi doreste ceea ce-mi doresc eu, daca vrea sa fie alaturi de mine si sa luam viata in piept, fara sa ne mai gandim la ceea ce spun ceilalti si ca poate vor suferi, dar sa dam viata la ceea ce visam sau ne dorim, adica sa fim o familie, sa avem copii si sa fim fericiti. CHIAR NU MAI STIU CE SA FAC SI AS AVEA NEVOIE DE UN SFAT. VA ROG MULT, PT CA EU SUNT CONFUZ DIN CAUZA ACESTOR SITUATII !!! CE CREDETI CA AR TREBUI SA FAC?

[dargo]

niciodata nu am reusit sa inteleg persoanele care se lasa prada confuziei, bun esti confuz, o perioada de timp stai, analizezi, te gandesti, dar nu prelungesti starea aia la infinit si partea mai nasoala e ca ii mai tragi si pe altii de pe margine in situatia aceea. sotul ei nu banuieste. nu ar fi normal sa banuiasca? daca nu banuieste probabil comportamentul ei vis-a-vis de el nu s-a schimbat prea mult si, in conditiile astea, te intreb nu era normal sa se schimbe daca sustine ca pe tine te iubeste? uneori e greu sa acceptam confuzia si indoielile celor din jur si preferam sa le gasim scuze actelor lor. ce vreau sa spun e ca in cazul in care sa presupunem ca relatia ar persista asa, un trio, s-ar deteriora si apoi v-ati desparti, u nu ai mai ramane decat cu persoana ta si atunci intervine disperarea. asa ca incearca sa te pui pe tine pe primu loc in limitele realitatii.

[pitbully]

In doua cuvinte....stai cuminte la locul tau ca stai bine!

[kioko]

Incep sa nu mai am simpatie pentru povestile astea in care un el (sau o ea, mai adesea) vine si intreaba: ce credeti ca ar trebui sa fac, dupa ce a facut o varza din propria-i viata...

[dargo]

Incep sa nu mai am simpatie pentru povestile astea in care un el (sau o ea, mai adesea) vine si intreaba: ce credeti ca ar trebui sa fac, dupa ce a facut o varza din propria-i viata...

uneori e greu sa iei unele decizii, de frica, din obisnuinta si ce e mai trist e ca uneori depindem de deciziile altora. asta urasc la culme.

[kioko]

Eu nu cred ca dependentele sunt chiar asa de mari, decat daca asa alegi si tu.

[dargo]

Eu nu cred ca dependentele sunt chiar asa de mari, decat daca asa alegi si tu.

vrei sa pari o femeie puternica? in viata uneori ajungi in niste situatii in care nu te-ai gandit vreodata ca ai putea ajunge. si o privire de sus asupra celorlati uneori nu ajuta la nimic sa stii. chiar crezi ca in viata asta intr-un cuplu traiesti doar ce alegi tu? sa fim seriosi.

[kioko]

Dar ce te simti imediat atinsa, vorbeam de tine cumva? Nu sunt o "femeie puternica", nici nu stiu ce-i aia, asa ca nu ma dadeam nicicum, cu totii avem vulnerabilitatile noastre, dar sa stai o viata sau un an, doi, trei la mana deciziilor altora mi se pare o tampenie. Poate imi arati si mie "cuplul" in povestea de mai sus, te referi la cuplul amantul+amanta sau la cuplul amantul cu fosta lui sotie sau la cel format din amanta si sotul ei actual?

[oana_daniela]

daca ma intrebi pe mine...nu a facut o varza din propria viatza. s-a despartit de o femeie cu care nu mai avea nimic in comun, a sperat la alta care pare ideala(poate doar prin prisma distantei si intervalelor scurte petrecute impreuna, dar apre ideala) problema cu idealurile e ca se ajunge greu la ele sau niciodata. insusi faptul ca nu a putut sa ia aceeasi decizie de a renunta la un cuplu care nu o satisface deplin in favoarea unuia care ar satisface-o...(sau poate nu).
problemele de sanatate ale rudelor nu au de-a face cu sentimentele ei pt iubit,sau ma insel eu?...
sa fortezi mana sa pui sa aleaga d sau ba deobicei izgoneste...a primit mereu intelegere si compasiune din partea iubitului, o schimbare brusca poate s ainduca frica "nu il cunosc pe omul asta, nu de el m-am indragostit", la fel ca si admiratie "uite cat sufera, cat ma iubeste ..." dar asta depinde ...poate un mic test care sa te faca sa te hotarasti daca ramai atarnat de un vis frumos sau cauti o realitate nu atat de perfecta .

[dargo]

nu ma simteam eu atinsa. cuplul? pai el si ea, amantii. de ei era vb. el a si divortat. m-a mirat putin situatia, in general era invers, femeia era decisa sa divorteze intr-o asemenea situatie. aici parca rolurile sunt invers. uneori timpul nu fce decat sa prelugeasca agoni, nu sa aduca solutia. mai daca iubesti, lasi totul, mai ales ca nici nu e vb de copii la mijloc. poate la inceput te simti dezarmat cand vezi si realizezi ca apar piedic, ca se imbolnaveste sotul, stai si te intrebi daca faci bine si bla, bla. dar sa stai cu unul si sa iubesti pe altul, e nedrept ptr amandoi chiar si ptr sot. dar chiar nu isi mai iubeste sotul?

[Shadowx]

Pai sa o luam asa....
viata ta e varza,ai divortat pentru o relatie virtuala
pentru ca este o realtie virtuala si atat.
de cate ori voiai sa pui piciorul in prag intervenea,timpul, destinul, mamica, tata,pisica samd
ar trebuie sa-ti vezi de viata ta si las-o,niciodata nu veti fi impreuna,pentru ca ea nu vrea si nu a vrut de la inceput asta.

[dargo]

a divortat ptr ca nu il mai lega nik de sotie. femeia aceea era probabil un motiv in plus sau impulsul de care avea nevoie. eu asta am inteles.

[Shadowx]

A divortata ca nu-l mai lega nimic,si i-a fost usor gandind ca tipa cealalata chiar il vrea .

[dargo]

A divortata ca nu-l mai lega nimic,si i-a fost usor gandind ca tipa cealalata chiar il vrea .

da normal, unele lucruri iti faciliteaza deciziile la un moment dat. din moment ce a ajuns sa simta ptr amanta ce simtea, mi se pare normal sa iti pui un semn de intrebare ca ceva nu mai merge in casnicie. dar faza ca trebue sa apara o alta persoana ca sa iti dai seama de faptul ca relatia ta nu mai merge nu am inteles-o niciodata. de fapt, am timp mult in fata sa inteleg multeee.

[kioko]

daca ma intrebi pe mine...nu a facut o varza din propria viatza.

Pentru o femeie maritata privesti cu multa ingaduinta experientele tipului de mai sus cu sotia (fosta sotie) si amanta, nu e prima data cand observ asta la tine.
Numai mie mi se pare ca povestile de genul "casatorit, am cunoscut pe net alta casatorita si m-am hotarat sa imi refac viata (mea varza) cu ea" ridica un semn de intrebare vis-a-vis de capacitatea unei astfel de persoane de a-si face ordine in viata?! Asta ca o dovada ca bovarismul nu e specific femeilor si ii poate lovi si pe ei...