Povestea Vieti Blestemate la Nastere

Jurnalele forumistilor 121

Moderatori: dragos6, dia21, dorina17

Povestea Vieti Blestemate la Nastere

Mesajde alexaralu » Mie Dec 14, 2011 3:52 am

Hmm unde sa incep , nu stiu poate scriu sa ma descarc poate nu . Sincer nu stiu raspunsul la aceasta intrebare dar scriu in continuare ce o fi o fi la fel si viata . Practic despre mine sunt o fata am 28 de ani si m-am nascut blestemata pot zice , cel putin asa am ajuns sa cred . Am fost nascuta in luna februarie in anul 83 din pacate am ajuns sa cred la un moment dat . Si am fost blestemata in mai multe feluri , ca sa intelegeti m-am nascut intre sexe petru cei care for termenul mai exact se cheama hermafroditism . Si desi aratam practic a fetita la nastere mau operat nenorociti mi-au scos ovarele am aflat ulterior de la bunica biologica si au vrut sa ma forteze sa fiu baiat . Si asta a fost primu lucru care in un fel mi-a distrus viata . Pe langa asta m-am nascut practic fara familie , ca la 1 saptamana practic am inceput circuitul dureros al vieti ca am fost aruncata practic la vremea respectiva in bratele strabunici si abandonata de parinti . Cred ca ma abandonau in spital direct fara sa le pese daca nu aveau poziti destul de importante pe vremea comunismului si daca ar fi facut asta ar fi suferit carierele rau , mai ales ca ceausescu vroia copii multi . Da prectic am fost abandonata si pasata pe bani la dieverse persoane si rude care aveau timp sa "aiba" grija de mine o perioada . Corpul meu nu a reactionat bine deloc la ce mi-au facut si eram foarte bolnavicioasa mica mai ales ca in fiecare saptamana venea o asistenta si fortau tostesteron in mine . Am ajuns in locuri destul de urate cateodata si am fost batuta de multe ori , ajungem la un unchi pe care il urasc din suflet care era militar si cum pleca nevasta lui la servici care totusi ea a avut cat de cat girja de mine ma lega de calorifer cu catuse sa nu fug si sa nu il deranjez , si din pacate nu mint si nu inventez mi-as dori de multe ori sa fi fost doar un vis urat si sa pot sa uit dar nu pot . Toata copilaria mea a fost asa , desi mai bine zis ani de tortura nu copilarie ca in afara de sa ma duc la scoala eram tinuta inchisa in casa si nu mi se permitea deloc sa ies sa ma joc si eu cu ceilalti copii . Si a venit revolutia , nu mai conta pozitile care le-au avut monstri in sanul carora am fost blestemata sa ma nasc si ca aveau destui bani atunci au devenit oameni de afaceri care sunt si acum , cu hoteluri , restaurante , etc . Exact dupa revolutie a avut corpul meu cea mai urata reactie posibila la ce era supus , si a cedat , am fost internata la spitalul colentina in stare critica cu temperatra 42 , glanda mea tiroida era terminata , tot corpul dat peste cap , ficatul meu era pe punctul de a ceda si practic am fost abandonata acolo singura pe moarte si de multe ori mi-am dorit sa fi murit atunci . O doctorita batrana care era aproape la pensie ma salvat totusi si a si interzis sa mi se mai faca injectile care mi se faceau fortat . Si desi 2 ani de zile a durat pana mi-am revenit total . Aveam 12 ani deja cand m-au zis ca m-am vindecat si m-au trimis asa zis acasa desi nu aveam casa nicaieri decat in acte poate . Acum nu prea mai ma vroia nimeni si totusi au gasit solutia pentru ei , m-au luat hainele de la bunica care ma tinuse pana atunci , m-au luat si m-au dus in o garsoniera proprietatea lor si acolo m-au abandonat singura , m-ia pus cheia de gat si nu o sa pot sa uit niciodata eram in hol plangand si asa zisul meu tata iese pe usa si asazisa mea mama se opreste in tocul usi se inoarce spre mine imi arunca in fata 2 harti de 500 de lei si spune descurcate si pleca . SI acolo am ramas singura , si abandonata . Nu sa interesat nimeni de mine mai ales ca aveau un talen sa manipuleze lumea ca vai ce familie perfecta suntem . Dar am inghitit in sec nici nu imi inchipui cum am putut , dar am rezistat cat de cat psihic nu , si am foarte multe sechele si am fost multi ani in terapie si doctorita mea dumnezeu so binecuvanteze ca ma ajutat mult de tot mi-a spus in fata ca nu stie cum de am ramas sanatoasa mental . Nu stiu daca sunt cu adevarat , ca am patit foarte multe . Totul sa stabilizat in un an atunci as putea spune mancam parizer cu paine ca eram prea mica sa gatesc singura , si ma duceam la scoala desi era un pic cam dureros . Ca e foarte dureros sa fi singura fara suport , fara iubire , fara o mama . Si eu sufeream si inca doare ca nu am mama , si ajungeam la scoala si cand imi auzeam colegi in stanga si in dreapta , vai am fost cu mama nu stiu unde , vai mi-a luat tata nu stiu ce , si eu vroiam doar sa dispar sa nu mai aud . Dupa a inceput sa se agraveze cosmarul am implinit 14 ani , si mi-au facut buletin , si a venit aia mi-a aruncat buletinul in brate si mi-a spus ca de acum in colo sa ma descurc cu bani ca pot sa ma angajez . Cea ce mi-a distrus tot ce mai speram de la viata . Singurul lucru pe care nu stiu il stiam , e ca daca renunt la scoala sunt ca si moarta nu am nici o sansa sa am o viata . Dar nici nu stiam ce sa fac , eram destul de buna la scoala mai ales la limbi straine care erau pasiunea mea . Am incercat sa ma angajez totusi dar nu ma angajaze nimeni , mancam doar paine goala ca nu mai aveam bani . Intr-o zi am iseit de disperare sa cersesc pe strada ca nu mai puteam de foame , si am fost batuta de niste tigani ca e teritoriul lor de cersit si ca ce caut eu . Imi era frica si sa mai ma duc la scoala , si atunci am renuntat am vrut sa ma omor prima oara . M-am dus pe lacul mori ca locuiam in militari si am vrut sa ma arunc in lac , exact cand era sa ma arunc a aparut un barbat in varsta si ma oprit si ce fac , ce am , ca unde sunt parinti si eu plangeam si ma rog i-am spus si el a spus ca sa ma linistesc si sa vin cu el , si ma dus la el . Eu stiam ca sunt diferita de rest , ca nu e ok corpul meu era un sentiment din interior dar nu stiam exact ce e cu adevarat . Idea e ca acel om care parea ca vrea sa ajute ma violat , a durut ingrozitor cand ma penetrat ,mai ales ca ulterior am observat de una singura ca era si extrem de mare in dotare , dar dupa o perioada cand am incetat sa ma zbat ca nu aveam puterea si m-am lasat doar sa se termine mai repde am simtit un moment si placere desi poate suna ciudat , dupa ce si-a terminat nevoile ma pus sa ma imbrac mi-a aruncat niste bani si ma dat afara pe usa , vroiam sa spun cuiva sa plateasca dar cui , nu interesa pe nimeni de mine . Dar am ajuns acasa , muream de foame , ma durea tot corpul , dar am realizat ca mi-a dat 100 de lei cu care am putut sa mananc si desi nu puteam sa uit cat de mult a durut am realizat ca numai asta pot sa fac ca nu am alta alegere decat sa imi pun streangul de gat . In un fel pot spune ca am fost lasa si am ales sa traiesc si regret mult in un fel , Si am ajuns la 14 ani sa ma vand la barbati ca sa am bani sa traiesc si sa pot sa merg la scoala . Am rezistat 2 ani dupa cosmarul sa mai adancit inca cu cativa km , cum a venit nunta unui partener de afaceri al monstrului de ala biologic deoarece nu ma pot exprima decat daca ma fortez foarte mult sa folosesc termenul de tata si mama . Si cum stia ca are copil si cum avea imaginea de familist convins si iubitor a trebuit sa ma ia cu ei la nunta care a avut loc in statiunea neptun , unde aveau si un supermarket . Dar dupa nunta dupamasa m-au dus pe plaja ca sa scape de mine ca ei au treba , dar una la alta au uitat de mine ca si asa nu ia interesat niciodata dece iar fi interesat atunci si sau suit in masina si au plecat la bucuresti abandonanduma acolo pe plaja in neptun , eu au spus ca o sa vin sa ma ea sa plecam si eu ca proasta copil idiot i-am crezut si am asteptat pe plaja acolo pana sa facut seara tarziu si nu mai veneau , ramasesem singura pe plaja . mi-am luat shortul pe mine si maieul pe care il aveam si am plecat sa ii caut , nicaieri nu i-am gasit unde au spus ca se duc , si am ajuns la supermarket unde mi sa spus de sefa de magazin ca au plecat la bucuresti am ramas socata , si lasasera si vorba ca nu au voie sa imi dea nici macar 1 ban . Mam ratoit la aia un pic dar fara folos , a sunato pe aia sefa de magazin si atunci au relizat aia ca au uitat gunoiul ca asa m-au facut sa ma simt la mare . Si vorbesc impruna si pleaca sefa de magazin si se intoarce si imi da niste chei si imi spune a spus mama ta sa te duci la casa din mangalia ca vin ei sa te ia zile care vine , dar sa nu iti dau nici un ban sa te descurci , am inceput sa plang ca era deja 11 noaptea . SI ca eram deja in crize m-au dat afara ca speriam clienti . M-am resemnat si am luato pe jos spre mangalia unde am luat cea mai proasta alegere din viata mea , cred ca toti ati fost vreodata acolo de la neptun sunt 2 drumuri pe care poti merge unul este cel lung prin statiuni , si cel scurt prin padurea neptun , hergelia mangalia , rond venus si mangalia , eu eram foarte obosita si ma dureau picioarele rau ca eram si desculta . Si am luato pe drumu cu padurea si ce am regretat , exact in dreptul hergheliei erau un grup de barbati bauti rau si eu am grabit pasul sa trec de ei cat pot de repde ca imi era frica dar a fost in desert incercarea mea , si au venit dupa mine si imi spuneau ce faci fetita ce e cu tine pe aici la ora asta , si unul ma prins de maieu eu m-am smucit si am tipat sa imi dea drumul si nu imi daduse drumu si sa rupt maieul si au observat ca nu am sani a esti baiat si te prefaci ca esti fata urla unu lasa ca iti aratam noi , si mau tarat in un grajd in hergelie si mau violat toti 3 nu stiu cat a durat ca a parut o eternitate , dupa ce sau satisfacut mia pus unul cutitul la gat si mi-a spus ca daca spun cuiva o sa ma omoare dar eu eram deja moarta in interior cel putin , nu pot spune ca nu am inca cosmaruri cu ce sa intamplat si nu o sa pot uita niciodata si ranile care le am . Am ajuns julita , batuta , sgariat si sangerand cu chiu cu vai casa din mangalia , sincer nu stiu practic cum dar am ajuns si ma simteam asa de murdara cu o murdarie care nu se ia , nu pot descrie in cuvinte , m-am bagat in baie si am stat acolo cu dusul pe mine ore in sir frecanduma dar murdaria nu se lua , au aparut si aia si m-au vazut ca eram ranita , ca aveam vanatai , ca eram umflata , ca sangeram , si nu au spus nimic in afara ca de ce am consumat atata apa . M-au dus la bucuresti , si m-au lasat acasa , si era tarziu mi-am luat ghiozdanul si m-am dus la scoala asa cum eram , desi nu mai puteam zambi , nu puteam vorbi , eram o epava . Nici un prof nu a observat nimic , mai bine zis nu ia interesat sa observe , dupa cateva ore am ajuns la ora de fizica si era ora in care trebuia sa experimentam , si am gasit pe birou la dna profesoara un cater pe care l-am luat exact inainte sa apara , am cerut voie la toaleta si a facut misto de mine si mi-a dat voie doar ca eu nu vroiam la toaleta vroiam sa scap de chinuri , si m-am asezat pe toleta si mi-am taiat venele cu acel cater . Dar nu mi-a reusit ca a aparut femiea de servici sa faca curat in toalete si ma gasit cu venele taiate a fugit dupa directoare ca ma dus la spital , eu eram deja cam lesinata si m-au dezbracat si m-au operat la mana dupa ce mi-au dat pantaloni jos sa ma duca in salon au gaist si sangerarea mea cealta ca eram ranita si jos destul de rau , si au realizat ce am patit , dar eu nu puteam vorbi de asta , si de nimic in general . Am ajuns din nou pot spune om datorita directoarei care a sunat personal pe aia ai mei si a privit socata lipsa lor de reactie la faptul ca am vrut sa ma sinucid , de fapt am incercat de 4 ori de fiecare data inutil in acea perioada . Directoarea ma ducea dupa scoala la 9 la psihiatru sa incerce sa faca ceva , pana la urma nu psihiatrul a ajuns la mine ci chiar ea , ia luat 4 ani din viata dar ma facut sa ma dschid din nou la lume . Dumnezeu so odihneasca in pace deoarece a fost rapusa in lupta cu cancer de col uterin . Ea a fost singura care sa interesat si a aflat intreaga poveste si ma ajutat sa descoper tot despre trecutul meu , despre ce mi sa intamplat la nastere si sa aflu cea ce sunt cu adevarat doar o fata care a fost blestemata cu un ghinion teribil . Ma lua de la scoala si ma ducea la doctor sa vada daca sunt ok , si nu eram aveam probleme de sanatate mai mereu , si a obtinut o programare la doctorita mea endocrinoloaga dna adina caruia ii datorez enrom de mult . Care mi-a facut zeci de teste si desi cu un risc sa fie pedepsita mi-a prescris antiandrogeni sa elimin din corpul meu tostesteronul nenorocit si sa opereasca orice productie de tostersteron , si dupa 1 luna de tratament la analize sa vazut clar imbunatatirea enorma care mi-a aduso ma simteam din ce in ce mai bine , si mi-a pregatit dosarul medical la depus si am fost aprobata fara nici o ezitare pentru a incepe si inlocuirea tostesteronului cu estrogen care sa intamplat si dupa cateva luni eram perfect sanatoasa , si mai impacata . Corpul meu se regla singur isi gasea in sfarsit balansul lui natural . Tot datorita dne Directoare am ajuns la faculatate a stat cu mine si ma ajuat sa invat ca nu puteam sa ma concentrez , si anxietate la populatie , frica acuta de toate astea sufeream si cateodata revin inca . Pe care am terminato si am ajuns licentiata , ma ajuat sa imi gasesc un servici la care sunt de atunci . Dna doctorita ma informat exact despre statusul meu si in o zi m-am hotarat sa imi infrunt bunica , si m-am dus la ea si i-am spus ca am aflat tot si ce stiu , si practic ce mi sa raspuns a fost socant , citez : Bunica : de cand te-am vazut prentru prima oara in patut le-am spus alot tai ca esti fata . Eu : si de ce nu i-ai oprit sa ma nenoroceasca atunci , bunica : Da ce eu sunt mata , fac ce vor cu tine ca esti proprietatea lor . Am plecat super suparata , trista , dezamagita , o multumie de sentimente neplacute combinate mai bine spus . Si totusi doctorita mea a facut un efort enorm pentru care ii multumesc din suflet si a obtinut un avocat pro bono cu dosarul medical facut de ea , cu dna directoare si au fost la judecatorie si desi eu nu mai aveam incredere deloc in bunavointa sau mai bine spus mila si intelegere de la nimeni . A fost necesara 1 singura sedinta pentru judecatori sa ma vada si sa vada toate documentele si actele sa dispuna corectarea greseli facute de aia la nastere . Mi-au schimbat viata din un punct in foarte bine sunt eu insami doar o fata ca alte milioane , ma rog poate mai speciala ca am un bagaj de sechelute , sunt prea sensibila si recunosc copilaroasa . Si poate ca este enorm de greu sa fii singura , si sa fi facuta sa te simti mai neimportanta ca un gunoi in fiecare zi din viata . Acum sunt sarbatorile , o luna care ar trebui sa fie minunata , dar pentru mine o luna dureroasa din cale afara , eu nu mi-am dorit multe niciodata . Singure lucruri pe care mi le-am dorit au fost sa fiu eu insami si sa am o mama , sa simt si eu ca apartin cuiva , ca am un loc undeva ca nu sunt singura si a nimanui . Ca e groaznic sa privesti in jur cum lumea se strang la mese , cum impodobesc pomul de craciun in ajun impruna , cum primesc cadouri ,si tu sa nu ai parte niciodata de asa ceva . Stiu ca uni din voi ati spune ca nu e chiar asa de ok ca sunt certuri ca personal nu vati simtit bine in aceste ipostaze cand sau facut in familia persoanala , ca majoritatea acestor manifestari sunt fake si se fac doar de darul traditiei , dar eu nu am avut parte de asa ceva niciodata si e groaznic sa tanjesti si sa nu ti se ofere niciodata . Da cam asta e blestemata mea viata pana acum pe scurt ar fi . Se spune ca intotdeauna poate fi mai rau oare in cazul meu ce ar fi mai rau . Ca frica de moarte nu o am pentru ca a muri insamna sa nu mai doara sa nu mai sufar deci ar fi o eliberare , mai rau ce o fi ? o sa aflu mai incolo ca daca pana acum am fost blestemata cum am fost ce speranta sa am ca poate fi mai bine . Semnat o Fata oarecare Alexandra
alexaralu
cafe-latte
 
Mesaje: 4
Membru din: Mie Dec 14, 2011 1:32 am

Re: Povestea Vieti Blestemate la Nastere

Mesajde Adriana » Mie Dec 14, 2011 10:26 am

In primul rand , felicitari pentru ca esti un om atat de puternic si ai reusit sa te sustii si sa realizezi ceva important in viata, cu toate ca toate circumstantele te trageau in jos. Ai o facultate, ai o meserie.Bravo!Ai toata admiratia mea.Tine-o tot asa...desi ai avut ghinionul acela la nastere, viata ti-a scos in cale ingeri care te-au ajutat si ti-au aratat calea cea buna. De aceea inclin sa cred ca nu esti blestemata. Ai fost la mana unor oameni fara suflet,parintii tai, care au comis o greseal,probabil dintr-o mare ignoranta si nepasare,apoi greseala aceea a atras consecintele cele mai nefaste.Dar nu esti blestemata pentru ca ingerii te-au readus pe calea cea buna. Directoarea,doctorita...intelegi?
Ti-au aratat ca exista o lume mai buna si te-au ajutat sa iei un loc in acea lume.Este greu sa traiesti de una singura,de-acum incet incet fa-ti prieteni si umple-ti viata frumos cu lucruri si persoane care iti plac.Esti o persoana normala,am ramas impresionata de coerenta gandirii, de felul in care ai expus tot...de logica ta.
Vei reusi....ai incredere in tine! Nu te mai uita mult inapoi, ci tot inainte, incercand sa remediezi toate problemele care-ti mai apar datorate trecutului...
Grea viata ai avut dar esti o persoana deosebita care va reusi sa se deschida spre iubire...pentru ca iti doresti...
Avatar utilizator
Adriana
frappuccino
 
Mesaje: 5023
Membru din: Vin Oct 19, 2001 10:19 pm

Re: Povestea Vieti Blestemate la Nastere

Mesajde vecinul_de_linga_casa » Mie Dec 14, 2011 11:37 am

te felicit in primul rand pentru sinceritate si pentru ca ai castigat batalia cu iata care nu e deloc un ausoara. te mai felicit pentru ca ai putut sa iti deschizi inima. esti pe drumul cel bun in luta cu viata si cu cei din jur, cu prejudecatile si cu rautatile semenilor. Incearca sa fii la fel de tare ca pana acum, sa nu te lasi infrinta si sa mergi mai departe pentru ca Dumnezeu va avea grioja de sufletul tau !
vecinul_de_linga_casa
irish coffee
 
Mesaje: 2117
Membru din: Lun Ian 24, 2011 12:06 pm
Localitate: bucuresti

Re: Povestea Vieti Blestemate la Nastere

Mesajde alexaralu » Mie Dec 14, 2011 1:50 pm

Multumesc pentru mesaje dar nu stiu daca sunt puternica nu ma simt deloc puternica . Poate doar lasa ca am resitat in suferinta . Sincer inca sufar de probleme , imi este frica , cateodata desi sunt staini si nu imi fac practic nimic cand merg pe strada si trec pe langa anumiti barbati care semana la alura cu cei care si-au batut joc de mine ma apuca crize si mi se intampla sa lesin de panica inca am probleme de sanatate si voi fi supusa pentru rezolvarea lor la 2 operati in luna ianuarie in exact 3 saptamani si cateva zile si mi sa spus ca voi putea muri pe masa dar oricum rezultatul final tot ala ar fi . Sunt timida si retrasa de frica in general nu stiu daca asta insemana ca sunt puternica . Chiar nu stiu , si doar acele persoane doar dna directoare si doctorita mea scumpa au fost singurele persoane care au fost bune cu mine , si le-am pierdut pe amandoua :(( pe doamna directoare rapusa de cancer si dna doctorita a fost fortata sa plece din bucuresti datorita unor probleme de familie pe care nu le stiu si am ajuns sa cred ca e vina mea ca din cauza ca m-au ajutat au patit nenorociri . Si in privinta prietenilor nu am , amici colegi de servici ca nu imi da nimeni nici o sansa si in general am observat ca sunt doar folosita si cand nu mai au ce sa scoata de la mine imi dau cu piciorul ca unui gunoi :( . Am fost ranita de multe ori asa si am ajutat multa lume dar cand aveam nevoie si eu , eram singura . Tocmai de accea poate am si o frica teribila sa mai ma apropri de cineva sa mai incerc , mi-e frica ca mi se va sparge din nou inima si nu mai rezista la alte dureri . Poate va fi mai bine sa mor pe masa de operati ca asa macar scapa lumea de mine ca si asa se pare ca nu ma vrea si scap si eu de suferinta . Sincer nu stiu , desi am 28 de ani si multa lume ar spune ca sunt tanara si ca am toata viata inainte , am ajuns sa imi doresc sa fie sfarsita ca sa nu mai sufar , sa nu mai fiu singura sa nu mai ma doara si sa nu mai stiu nimic ca nu pot uita desi imi doresc . Alexandra
alexaralu
cafe-latte
 
Mesaje: 4
Membru din: Mie Dec 14, 2011 1:32 am

Re: Povestea Vieti Blestemate la Nastere

Mesajde vecinul_de_linga_casa » Mie Dec 14, 2011 2:22 pm

Nu trebuie sa te gandesti la finalul vietii la aceasta varsta frageda si atat de frumoas apana la uirma. Indiferent d egreutati viata e numai una si crede ma e frumoasa si plina de bucurie. Indrazneste sa crezi in continuare in oameni, sa speri in bine si sa te ajute Dumnezeu sa rezolvi cu bine cele 2 operatii pe care le vei avea de facut in inautraie. Mult noroc iti doresc si sigur pe undeva se afla un suflet care te asteapta, care crede in tine si care te va iubi !
vecinul_de_linga_casa
irish coffee
 
Mesaje: 2117
Membru din: Lun Ian 24, 2011 12:06 pm
Localitate: bucuresti

Re: Povestea Vieti Blestemate la Nastere

Mesajde Adriana » Mie Dec 14, 2011 3:45 pm

NU, nu vei muri pe masa de operatie pentru ca nu este cazul ! Vei trai mai departe si vei infrunta frica. Este singura solutie sa-ti fie bine si sa obtii ceea ce-ti doresti. Stapanind frica !
Este lupta ta si viata ta si acolo trebuie sa ajungi ! Sa iubesti si sa fii iubita !
:)
Avatar utilizator
Adriana
frappuccino
 
Mesaje: 5023
Membru din: Vin Oct 19, 2001 10:19 pm

Re: Povestea Vieti Blestemate la Nastere

Mesajde colipici » Mie Dec 14, 2011 7:21 pm

alexandra, :ymhug:
esti mai puternica decat crezi!
ai trecut si suportat poate mult mai mult decat ar duce oricare altcineva..si asta spune multe despre tine! vezi tu,viata nu e deloc simpla,iar prietenii adevarati sunt atat de greu de gasit/pastrat si pentru cei rasfatati de soarta. si sincer iti spun,as prefera sa am un singur om aproape,dar care stiu ca-mi va fi alaturi in orice moment al vietii decat o sleahta de amici pentru care as fi centrul universului doar cand sunt pe val.
am citit pe nerasuflate ce ai scris si sincer,mi-au dat lacrimile..dar,..DAR! ascunzi sub toata durerea si disperarea ta un suflet si o tarie de caracter cum putini au!
e timpul sa te scuturi de trecut,sa faci in asa fel sa nu te mai doara , sa nu mai pui la suflet toate rautatile care,repet,de cele mai multe ori sunt in firea oamenilor de rand..
urmeaza-ti visurile,pentru ca sunt sigura ca ai.traieste pentru tine si invata sa fii mai egoista,sa nu te mai atinga tot din jur.e foarte greu,tu deja esti o rana vie,dar nu e imposibil!
iti doresc din suflet putere si incredere! si un nou inceput!
Ai un pistol in buzunar sau doar te bucuri ca ma vezi?
Avatar utilizator
colipici
frappuccino
 
Mesaje: 4496
Membru din: Vin Feb 17, 2006 1:05 pm

Re: Povestea Vieti Blestemate la Nastere

Mesajde alexaralu » Joi Dec 15, 2011 3:05 am

Multumesc pentru ce ati scris dar sincer nu stiu . Eu nu ma vad deloc puternica nu ma vad ca as putea fi in pozitia de a fi puternica vreodata . De mult cand am aflat ce sa intamplat am hotarat doar ori eu ori mai bine moarta si nu am scapat din viata pana acum . Da stiu ca multi care au famili si prieteni nu apreciaza cu adevarat ce au dar nu ii condam deloc ca asa e natura cand ai , dar imi doresc din suflet sa fi existat vrun mod in care sa vada ce simt eu si nu nu mai eu sper ce insamna sa nu ai ,sa tanjesti dupa asta si sa nu ti se ofere niciodata . Sincer nu stiu daca mai sunt capabila sa incerc sa mai sper macar deoarece am sperat atata vreme sa ma simt si eu iubita macar un pic si nu am primit nici macar o secunda un gram de iubire . Sincer nu stiu daca voi supravietui operatilor ca am fluctuati cardiace din cauza problemelor si e cu risc ridicat dar ce o fi o fi in orice caz e calea mea nu am cum sa o schimb e singurul mod in care pot fi sanatoasa . Si da poate sunt o rana vie , ca intodeauna sa batut joc de mine ca eram diferita , am fost trata si facuta sa ma simt ca un nimic , violata de 2 ori , abandonata si ma simt mai neimportanta ca un gunoi . Singurul lucru de care sunt mandra in viata mea este ca am reusit sa termin scoala si sa am o educatie si mai ales ca sunt eu insami orice o fi . Asta e poate speranta in mine a murit , am incercat de multe ori sa uit , si am reusit sa trec de multe probleme psihice dar poate sunt pre multe nu mai pot mai ales ca ma doborat in sfarsit singuratatea nu mai am forta nu mai am de unde . Nu pot spune ca nu sunt sociabila , ca nu am ce vorbi , am cultura generala nu foarte stalucita dar destula , ca stiu Shakespeare sau alte lucruri ca am invatat limbi straine de mica ca mau pasionat si cunoc 4 limbi staine , cu toate astea nimeni nu mi-a dat vreo sansa , nimeni nu mi-a spus vreodata bravo , nimeni nu ma luat in brate cand aveam nevoie si astea in timp m-au mancat si terminat . Am incercat sa fac tot ce pot , si am reusit sa inchid destule rani si sa mai peticesc multe , dar nu mai am de unde sa mai pot nu mai am de unde sa mai dau . Sincer nu am directie nu am radacini , nu am nimic , decat un servici atata tot si nimic alceva si nu pot spune ca nu doare destul sa mergi singura prin viata si sa intinzi mana si sa ceri ajutor si nimeni sa nu iti intoarca macar o vorba ,ma rog nu stiu . Va rog sa ma scuzati dar sunt moral cam terminata si asa simt . Alexandra
alexaralu
cafe-latte
 
Mesaje: 4
Membru din: Mie Dec 14, 2011 1:32 am

Re: Povestea Vieti Blestemate la Nastere

Mesajde Adriana » Joi Dec 15, 2011 12:06 pm

Eu zic sa nu te lasi doborata ! Ai ajuns prea departe ca sa mai dai inapoi..
Iti tinem pumnii la operatii , sa treci cu bine...si sa-ti revii cat de repde !
Si-apoi , daca te vei simti bine si sanatoasa , vei vedea altfel lucrurile . Acum esti probabil speriata din cauza interventiilor care urmeaza .
Si de Craciun ai putea merge la o casa de copii sa duci ceva cadouri, mancare...sa incerci sa iei un copil acasa , sa ii oferi o masa buna si putina prietenie si caldura...exact ce ti-a lipsit tie odata .
Iti vei repara si sufletul tau si vei aduce o mare bucurie si unui sufletel privat de caldura parinteasca .
Solutii sunt pentru depasirea crizei, bunavointa sa fie ! Si poti !
Avatar utilizator
Adriana
frappuccino
 
Mesaje: 5023
Membru din: Vin Oct 19, 2001 10:19 pm

Re: Povestea Vieti Blestemate la Nastere

Mesajde alexaralu » Vin Dec 16, 2011 12:06 am

E complicat si am facut si asta am ajutat de la copi pana la maturi si am fost langa persoane in nevoi doar ca nu imi micsoreaza durerea ci o amplifica . Pentru mine cine e , la mine cine se gandeste raspunsul - nimeni nu pot sa fac asta in continuare pentru alti pentru ca eu nu mai am de unde sa dau . Nu pot oferi iubire cand cunosc doar ura si nimeni nu imi ofera un gram de bunavointa , si nici speranta nu mai am ca imi va oferi cineva . Sincer nu stiu ce sa mai sper .Alexandra
alexaralu
cafe-latte
 
Mesaje: 4
Membru din: Mie Dec 14, 2011 1:32 am

Re: Povestea Vieti Blestemate la Nastere

Mesajde vecinul_de_linga_casa » Vin Dec 16, 2011 12:38 pm

Dumnezeu se gandeste cu siguranta si la tine si la noi toti. El e cel car ete face sa fii atat d eputernica. E important sa stii si ca oamenii te apreciaza, te stimeaza, dar pana la urma El e cel care da masura faptelor noastre. Bucura te ca poti face lucrfuri bune, fapte buni , ca poti fi alaturi de cei aflati in suferinta si durere fara sa astepti rasplata sau apreciere din parte aoamenilor. La acest capitol lumea e intr adevar destul de rea, uneori meschina, dar incearca sa mergi mai departe fara s apui la suflet comportamentul celorlalti vis-a-vis de tine. Iti doresc s a ai puterea de a merge mai departe si de a face numai lucruri bune chiar si pentru oamenii care in mod normal nu ar merita acest lucru !
vecinul_de_linga_casa
irish coffee
 
Mesaje: 2117
Membru din: Lun Ian 24, 2011 12:06 pm
Localitate: bucuresti

Re: Povestea Vieti Blestemate la Nastere

Mesajde dragos6 » Lun Ian 09, 2012 12:11 pm

Buna Alexandra! si bine ai venit printre noi!
Taria si curajul nu se masoara doar in infruntarile cu lumea, cu ceilalti, ci - cel mai adesea, asa cum este si cazul tau - in lupta cu sine insusi si cu viata. Pana acum, ai reusit sa fii invingatoare in lupta asta. Cu ajutorul unor OAMENI (carora le dedic si eu niste ganduri bune cu ocazia asta), deci nu trebuie sa pierzi speranta ca exista si pentru tine, poate, o pereche. Care sa te iubeasca si sa te pretuiasca pentru ceea ce esti, asa cum esti, fara conditii sau ganduri ascunse.
Poate deja te-ai operat, si atunci trebuie sa-ti urez revenire grabnica, sau daca nu ai fost inca operata - multa bafta!
Noi suntem aici, te sateptam sa revii cu vesti!
....
pffff... Doamne, ce oameni! :(((
Imagine
We don't need no education
We dont need no thought control
No dark sarcasm in the classroom
Teachers leave them kids alone...
Avatar utilizator
dragos6
Rasnita de cafea
 
Mesaje: 10565
Membru din: Lun Ian 10, 2005 12:19 pm
Localitate: Bucuresti


Înapoi la Povestea mea

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 2 vizitatori

Publicitate

Publicitate

Mesajele postate pe forum sunt opinii personale ale membrilor siteului si nu reprezinta in nici un fel punctul de vedere al site-ului 121.ro. Site-ul 121.ro nu isi asuma responsabilitatea pentru continutul acestora, aceasta responsabilitate apartine celui care posteaza mesajul. Administratorii site-ului isi rezerva dreptul de a edita mesajele conform cu regulamentul forumului.