Tine legatura permanenta cu 121.ro Inscrie-te la Newsletter

[dargo]

tu, maica-ta o sa iti spuna dupa ce ti-a dat CNP-ul

[Night_du]

Lol, da' stii ca tocmai ma intrebam daca mama imi stie CNP-ul? Ca ea nu-si aduce aminte cati bani are in traista, da' sa vezi ca CNP-ul meu o sa-l stie la fix.

[pitbully]

Numai bine ca nu sunt acasa...ca mai mult ca sigur m-as fi enervat cu recenzorul....

si daca ai fi fost acasa, ce ai fi facut? nimic. ce vina are el ca asa vor cei de "sus".

a fost si la mine doamna cu micul interviu. nu am intrebat la ce ii trebuie cnp-ul pt ca nu l-am dat. asa cum nici semnatura n-am dat-o.
chiar n-aveai motiv sa te iei cu ea la hartza. cel putin respectiva. am intrebat-o cu ce se ocupa si daca e platita cum trebuie... motive sa te iei de acel recenzor nu ai.

[Night_du]

Si din nou despre.....recensamant....

Recensamantul romanilor, pe mana ageamiilor - pamflet

N-am vrut sa folosesc un termen dur, dar nici nu ma pot abtine, cand aud balbaiala cu Codul Numeric Personal, initial obligatoriu, apoi facultativ, iar pana la urma inevitabil.

In urma acestei balbaieli la nivel national, recenzatii au ajuns sa umble creanga prin oras, cautandu-si recenzorii, ca sa repare greseala si sa nu plateasca amenda pentru faptul ca nu intelesesera corect, ceea ce li se spusese gresit.

Asta, cu CNP-ul nu-i o gafa. E ineptie

Nascocind formularele asezati intr-un turn de fildes, autorilor ageamii nu le-a dat prin cap cam ce stie romanul, acasa la el, despre CNP: ca e strict personal si secret, ca-l pot afla hakerii si-i fac harcea-parcea contul din banca sau il pot folosi smecherii, ca sa-i vanda casa. (si cand imi faceam eu griji, lumea spunea ca nu am biscuitii la mansarda...)

Nu mi se pare, deci, anormal faptul ca unii recenzati s-au codit sa-si declare CNP-ul, dupa ce aflasera din sursa cea mai de incredere - televizorul - ca e facultativ, fapt infirmat ulterior.

Ar fi fost mult mai normal ca recenzorul sa se prezinte la fata locului documentat si dinainte pregatit cu unele date, privindu-l pe cel, la care se duce. (asa ar fi fost normal)

Chiar formularele puteau fi individualizate, cu numele imprimate pe ele, cu CNP-ul si cu tot ce mai trebuie, ca sa nu fie nici discutii, nici controverse si nici balbaiala degeaba.

Si mie mi s-a parut suspect faptul ca cel care mi-a intrat in casa, ma intreba pe mine cine sunt eu, cand trebuia sa stie el la cine a fost trimis sa se duca. (lol corect gandit "buna ziua, am venit cu recensamantul...d-voastra sunteti.....?" )

Intr-un cuvant, daca specialistii ascunsi in turnul lor de fildes nu erau chiar ageamii, concepeau formulare individualizate, scoase la imprimanta cu nume, pronume si "cenepeuri" gata scrise, ca in secolul XXI si nu cu formulare generale, ca in secolul XIX.

Chiar si un student de la informatica ar fi fost in stare sa faca un mic soft, pentru preluarea datelor personale ale recenzatilor, direct de la evidenta populatiei.

Formulare de genul celor de acum puteau fi folosite, ca exceptie, pentru flotanti, sau alte persoane recenzate in afara domiciliului.

Asta cu data nasterii e si mai boacana

Ramai traznit cand auzi ca 20 de milioane de oameni, dupa ce isi declara CNP-ul, trebuie sa raspunda si la intrebarea "care e data nasterii?", iar recenzorii s-o scrie de 20 de milioane de ori, pe 20 de milioane de formulare, cand data respectiva nu poate fi alta, decat cea inscrisa deja codificat, in cele 20 milioane de CNP-uri. [ logic...pt cine nu stie..CNP este format din:
prima cifra = sexul 1 = sex barb, 2= sex fem

(cei nascuti dupa anul 2000 au 5 = sex barb, 6 = sex fem)....

urm. 2 cifre = anul nasterii...
urm. 2 cifre = luna nasterii...
urm 2 cifre = ziua nasterii...
urm 2 cifre = judetul nasterii...
urm 3 cifre = numar personal
ultima cifra este o cheie de control.....
deci, ca sa fiu mai clara, 2 baieti, nascuti in aceeasi data, la acelasi spital, vor avea acelasi CNP (gen 1950925245... )si doar ultimele 2-3 cifre sa difere... pt mai multe detalii, cititi AICI]

Nici macar de soft n-ai nevoie, ca s-o afli. E destul sa fi promovat prima clasa primara si sa citesti cifrele.

Munca degeaba, hartie irosita, timp pierdut, nervi zdruncinati si stres cat cuprinde, ca sa scrii inca o data, ceea ce fusese deja scris prima oara.

Asta cu capul familiei pune fitile intre soti

Cei recenzati trebuie sa declare cine este capul familiei. Rubrica se prezinta dinainte bifata, dar Codul Familiei nu spune o iota despre cine-i cap si cine-i coada la domiciliul conjugal. Legea este nediscriminatorie.

Discriminatoriu e recensamantul. Pentru recensamant, chiar daca sotii sunt egali, unul trebuie sa fie mai egal decat altul.

Desi nu-mi vine sa cred, poate ca specialistii in recensamant au demarat citind Dictionarul Limbii Romane. Acolo scrie: "capul familiei = o persoana care asigura traiul unei familii pe care o reprezinta din punct de vedere juridic".

Chiar si juridic, sotii se reprezinta fiecare pe el insusi. Unul il poate reprezenta pe altul numai daca acesta are probleme psihice, dar nu cred ca recensamantul si-a pus in minte sa ne numere pe toti, la balamuc. ( mai stii? )

Tatal sau mama (oricare din ei) pot reprezenta copiii minori, daca acestia exista. Dar nici in asemeea caz, nu este unul cap si altul coada.

Cand insa obligi doi pensionari, singuri in apartament, sa se declare unul cap si altul nu, este un fel de a pune fitile intre ei, pentru ca unul sa creada ca numai el are voie sa bata cu pumul in masa, la o adica. ( ) Sa fie oare asta menirea satisticii?

Jumatatea plina si jumatatea goala

Jumatatea plina a paharului este insusi faptul ca se face un recensamant, de care era nevoie, intrucat, dupa atatea evenimente, stim cati am fost, dar habar n-avem cati am ramas.

Jumatatea goala se observa cand ne dam cu dreptu-n stangu', numarandu-ne unii pe altii, intr-un stil care sa fie cat mai de rasul curcilor. ( )


V-a placut? Mai caut, mai gasesc.

[anena]

Unde puii mei le gasesti? super tare...vai mama noastra

[Night_du]

Eu primesc, in medie, peste 25-30 de mailuri zilnice..setate sa intre in casuta la varii ore. Asa am timp sa le citesc.
(nu se poate face o zi din 48 ore? asa as avea timp sa fac de toate, basca sa mai si citesc miile de informatii pe care le consider necesare.... )

[Night_du]

Domnule, da...am pe chelie recensamantul asta, na, ce vrei sa fac?


Recensamantul, brambureala si incompetenta perfecte (Opinii)

Rar am avut parte de o mostra atat de pura, de completa si de relevanta pentru incompetenta autoritatilor, decat aceea oferita de recensamantul incheiat luni seara. De la conceptie, la executie, operatiunea s-a dovedit un fiasco total, compromitator si ridicol pentru institutii de mare importanta ale statului.

Din start, recensamantul a fost prost gandit. In primul rand, a durat cu mult prea putin, doar 10 zile, in conditiile in care vecinii nostri unguri, cu o populatie cam pe jumatate decat Romania, au rezervat pentru aceasta operatiune o luna intreaga, astfel incat numaratoarea sa fie facuta pe indelete si toata lumea sa poata fi, in cele din urma, contactata. De ce atata graba?

Si daca tot ai stabilit doar 10 zile, cata minte iti trebuie sa le programezi exact intr-o vacanta scolara (pentru prescolari si clasele I-IV)? De ce nu se putea cu o saptamana mai tarziu sau cu una mai devreme, astfel incat sa eviti riscul ca unii oameni sa fie plecati impreuna cu copiii intr-o minivacanta? Dupa cum nu inteleg de ce Romania trebuie sa faca recensamant ca in secolul trecut. In majoritatea tarilor europene daca nu chiar in toate, din Germania pana in Ungaria, formularele puteau fi completate online. Simplu si cu mult mai ieftin.

Comunicarea publica a fost mizerabila. Ministerele si companiile de stat platesc publicitate TV pentru toate prostiile, dar nu a fost organizata o campanie de informare detaliata privind recensamantul. Romanii habar nu au de ce este el necesar, ce consecinte, inclusiv europene si financiare, au rezultatele. Nu au habar ca nu a fost o initiativa a Puterii actuale, ci este vorba despre o operatiune comunitara si ca in toate tarile UE au fost organizate anul acesta numaratori dupa exact aceleasi norme, stabilite la Bruxelles. In aceste conditii de ce sa ne miram ca zvonistica iresponsabila a Opozitiei, potrivit careia recensamantul ar fi fost pus la cale de guvern in pregatirea unei fraude electorale, a prins de minune.

Sigur ca cea mai eficienta fumigena, trasa de PSD, a fost aceea privind riscurile declararii CNP. Nici Adrian Nastase nu cred ca vorbea serios cand a avertizat in privinta riscului declararii codului numeric personal. Domnia sa, sunt convinsa, stie foarte bine ca CNP nu este un cod secret, ci unul de identificare, pe care il completam pe tot felul de hartii aflate la dispozitia oricui, de la farmacie, la posta sau pe orice factura. Stie foarte bine ca Puterea are deja aceste coduri, la serviciile de evidenta a populatiei si la Ministerul de Interne, ca CNP-urile sunt trecute pe listele electorale, asa ca nu era niciun motiv ca cineva sa fure ceea ce are deja. Dar aceasta fumigena a avut un efect cu totul neasteptat din cauza reactiei tampe a autoritatilor.

INS a reactionat ca prins cu rata in gura. In loc sa explice ca declararea CNP este obligatorie potrivit unei ordonante emise in 2007 de Guvernul Tariceanu, ordonanta care nu face decat sa respecte regulile UE si ale ONU, reprezentantii institutului au inceput sa se balabaie. Purtatorul de cuvant a anuntat ca declararea CNP este optionala, ceea ce insa contravine flagrant articolului 12 din ordonanta. Vlad Alexandrescu a fost demis si INS a anuntat ca CNP trebuie declarat sub sanctiunea amenzii. Nu si etnia si religia insa, desi ele sunt incluse alaturi de CNP in acelasi art 12, ca obligatorii. De ce aceasta diferenta? Aiureala asta i-a zapacit pe oamenii si i-a pus pe drumuri pe si-asa sufocatii recenzori, obligati sa bata in nou la aceleasi usi pentru a colecta si codurile nedeclarate intitial. E firesc ca multi dintre ei au abandonat pe parcurs.

Dar culmea a fost atinsa cand directorul INS, Vergiliu Voineagu, a intrat prin telefon intr-o emisiune TV vorbind ca un om beat crita. Patina pe cuvinte, era incoerent si cu o foarte discultabila proprietate a termenilor. Poate era doar intr-o indispozitie de alta natura, nu betie. Ar fi trebuit sa refuze, oricum, interventia. Sau poate pur si simplu e un foarte slab comunicator. Atunci sa fi desemnat unul breaz care sa faca precizarile necesare. Domnul Voineagu a aruncat intr-un ridicol ingrozitor institutia pe care o conduce si intreg procesul de recensamant. Si totusi premierul Boc nu a socotit cu cale sa-l demita, ceea ce mi se pare la fel de grav ca insasi prestatia directorului INS.

Dupa cum nu inteleg de ce trebuia sa fie directorul INS "vedeta" recensamantului. Potrivit legii, operatiunea este supervizata de o comisie condusa de ministrul de Interne. L-ati vazut pe domnul Igas in aceasta perioada cu vreo explicatie pertinenta? Eu nu. Si dupa toate aceasta bamureala nu numai dl. Voineagu ar trebui sa-si faca bagajele, ci si ministrul de Interne.

O actiune despre care se stia de 4 ani a fost organizata pe genunchi, aiuristic si incompetent. In aceste conditii de ce am avea incredere in acuratetea rezultatelor. Si nu numai noi, ci si europenii care ma indoiesc sa mai fi vazut vreodata asa o bramureala perfecta.

SURSA

[Bucurie]

Pentru baze de date....Ceea ce urmeaza este atat de aproape de realitatea informatica incat nu stiu daca trebuie sa ne amuzam sau sa ne speriem:

Clientul - Alo, buna ziua, doresc sa comand doua pizza.

Telefonista - Multumim ca ati sunat la Pizza Hut. Puteti sa-mi dati numarul dvs. de identitate (NIDN - national ID number), domnule ?

Clientul -- Numarul meu de identitate nationala... da, un moment.
6102049998-45-54610.

Telefonista - Multumesc, dle X. Vad ca locuiti la1742 Meadowland Drive si aveti tel. 494-2366. Telefonul dvs. de la serviciu la Lincoln Insurance este 745-2302 iar numarul de celular este 266-2566. Adresa de e-mail este xson123@home.net. Corect?

Clientul - Mmda.. Da' de unde aveti toate informatiile mele?

Telefonista - Suntem legati, ca orice companie, de HSS.

Clientul -- HSS, ce dracovenie mai este si asta?

Telefonista - Suntem legati electronic de Homeland Security System, domnule.

Clientul -- (oftand) Asta e. Vreau sa comand doua pizza, Specialul All-Meat.

Telefonista - Nu cred ca este o idee prea buna, domnule.

Clientul - Cum adica? Este vreo problema cu pizza cu carne?

Telefonista - Domnule, analizele dvs. medicale arata ca aveti tensiunea arteriala crescuta si un colesterol destul de mare. Conform dosarului medical, compania de asigurari nu va permite alegerea pizzei cu carne.

Clientul - Ceee ? Si atunci ce-mi recomanzi?

Telefonista - Ati putea incerca Pizza cu Soia care are procentul de grasimi foarte scazut. Ar trebui sa va placa.

Clientul - Ce te face sa crezi ca o sa-mi placa?

Telefonista - Ei bine, vad aici pe monitor ca saptamana trecuta ati fost la biblioteca si ati citit o carte de Retete Culinare cu Soia.

Clientul - Bine, bine. Da-mi atunci doua pizza marime pentru familie.


Telefonista - Da, marimea este potrivita pt. dvs., sotie si cei patru copii, iar ceea ce ramane puteti sa dati celor doi caini. Totalul dvs. este $49.99.

Clientul - (strigand in casa) Nevasta, adu-mi te rog credit cardul!

Telefonista - Imi pare rau domnule, dar trebuie sa platiti cash. Credit cardul dvs. este blocat pentru depasirea limitei.

Clientul - Dau o fuga la un ATM si voi scoate niste bani inainte sa ajunga pizza la mine la usa .

Telefonista - Imi pare rau domnule, dar nici asta nu va fi posibil. Vad aici ca nu aveti nici un ban in contul dvs.

Clientul - Da , bine, n-are nimic. Trimite pizzele si gasesc eu niste bani in casa pana ajunge. In cat timp imi vine pizza?

Telefonista - Suntem putin in intarziere, as zice cam 45 de minute. Daca va grabiti, puteti veni dvs. pana aici sa ridicati personal comanda, dupa ce faceti rost de bani. Pe de alta parte, este putin mai jenant sa carati pizza pe motocicleta.

Clientul - Da de unde stii ca merg cu motocicleta?

Telefonista - Pai scrie aici la informatii despre vehicol. Ati avut o masina care v-a fost luata de compania de imprumut pentru ca nu ati platit la timp. Alaturi scrie ca Harley-ul dvs. este cu plata la zi si in plus i-ati umplut aseara rezervorul cu benzina.

Clientul -- ......!!!!

Telefonista - V-as sfatui sa fiti atent cu vocabularul ca sa nu o patiti din nou. Vad ca ati fost arestat pentru ca ati injurat un politist, apoi judecatorul cu care v-ati certat v-a dat 90 zile de puscarie. Vad ca de-abia v-ati intors in societate de cateva zile si asta este prima pizza pe care o comandati.

Clientul -- . (fara cuvinte)

Telefonista - Mai doriti altceva, domnule?

Clientul - Da, am un cupon pentru o sticla de 2 litri de Cola, gratis.

Telefonista - Imi pare rau, dar trebuie sa cititi mai bine. Pe cupon si in reclama noastra scrie ca persoanele care sufera de diabet nu se califica....

diferenta e ca noi avem CNP si nu NIDN.....(aceeasi Marie, cu alta palarie)

[Night_du]

F tare...saracul om...

[Night_du]

Morala unui recensământ ratat

3 greşeli care au dus la catastrofă:

Chiar dacă Statistica va încerca, probabil, să cârpească cifrele pe care n-a fost în stare să le adune, recensământul din 2011 şi-a pierdut deja credibilitatea. Haosul operaţional şi metodologic, comunicarea catastrofală şi procentajele jenante de participare din unele zone sugerează că recensământul a fost un exerciţiu ratat.
Iar participarea scăzută din Capitală, cu precădere din sectorul I, sugerează că un motor important al neparticipării a fost protestul civic. Erau deja destule motive pentru care oamenii erau tentaţi să nu participe. Însă statul a insistat să le ofere şi mai multe motive, cu iluzia că poate obţine prin lege şi amenzi ce a distrus prin propria incompetenţă: consens naţional. Iată greşelile:

1. Comunicarea puţină şi, mai ales, greşită.

“Scopul RPL este acela de a se obţine informaţii despre numărul populaţiei, distribuţia sa teritorială şi structura demo-socio-economică a acesteia, elemente absolut necesare în sistemul statistic al ORICĂRUI STAT”, este una dintre explicaţiile pompoase, circulare şi irelevante servite de INS: Avem nevoie pentru că avem nevoie, pentru că şi alţii au nevoie, pentru că este “absolut necesar”.

“Aceste date vor sta la baza politicilor economice şi sociale ale statului român PE URMĂTORII 10 ANI, indiferent de perioadele electorale”. Invocarea “politicilor publice” poate fi teoretic corectă, însă este o sabie cu două tăişuri. Până acum, au fost ignorate semnale mult mai clare: bătaia pe locuri în grădiniţe sugerează destul de clar că sunt prea puţine; numărul mic de angajaţi cu forme complete demonstrează că taxarea muncii este exagerată; aglomeraţia de pe şosele indică exact unde e nevoie de autostrăzi. Şi totuşi, cu sau fără recensământ, nu s-a schimbat nimic. Singura “politică publică” pe care statul pare capabil să o facă pe baza datelor deţinute este mărirea taxelor.
Probabil o abordare mai bună, în caz că ar fi existat o campanie coerentă de comunicare, ar fi fost motivarea pozitivă, cu mesaje despre identitate individuală şi despre apartenenţe de grup.

2. Numărul mare de întrebări inutile.

Există date care pot fi găsite mai uşor în alte surse, cu acurateţe mai bună. Faptul că nu există o comunicare între diverse instituţii ale statului nu poate fi o scuză în faţa contribuabililor ci, dimpotrivă, un motiv de nemulţumire. De ce să fie binevoitor intervievatul în faţa unei birocraţii care atâţia ani l-a purtat dintr-un templu al umilinţei în altul pentru încă o “ştampilă pe timbru” şi care la sfârşit a descoperit că nu ştie nimic. Minima decenţă ar fi impus INS să se limiteze a câteva întrebări, absolut necesare, pentru maximiza rata de răspuns.

3. Gafa cu CNP-ul.

Poate că datele vor fi folosite în mod personalizat sau poate nu. Reflexul prudent este însă să eviţi un risc căruia nu îi este asociat nici un beneficiu. Iar lipsa explicaţiilor credibile, bâlbâielile în comunicare şi încălcarea făţişă a legislaţiei au sugerat că riscurile sunt destul de mari. Chiar dacă nu se vor falsifica alegeri pe baza CNP-urilor plecate din ţară, simpla idee că un securist de bine şi clienţii lui vor avea satisfacţia de-a lua la puricat dosare individuale este un inhibator suficient. Argumentul “dublelor înregistrări” este expresia perfectă a birocraţiei ajunse în blocaj mental. Dacă într-adevăr calitatea datelor este o probelmă atât de importantă, atunci soluţia nu este o ameninţare alienantă ci analiza de cost şi oportunitate. Câte înregistrări duble vor fi evitate, cu preţul a câte persoane care refuză recenzarea şi cum facem ca diferenţa să fie cât mai mare? Există oare o modalitate mai dificilă pentru INS dar mai simplă şi mai sigură pentru contribuabil? Unii spun în continuare că nu. Asta înseamnă, probabil, că vor face şi următorul recensământ la fel. Succes!

SURSA

[Night_du]

Proşti şi mulţi


Suntem un popor de boieri: când punem la cale un eşec de proporţii monumentale, nu ne uităm la bani. ( ) Bunăoară, mega-bâlbâiala naţională numită „recensământ 2011” ne-a costat vreo patruzeci de milioane de euro, dar nici că ne-am sinchisit: dezastrul a fost atât de desăvârşit, încât a meritat fiecare dintre bănuţii aruncaţi pe fereastră.

Acuma, înainte de a dezvolta puţin tema (şi, credeţi-mă, subiectul merită un pic de atenţie din partea domniilor voastre), daţi-mi voie să vă spun câteva lucruri trăite şi văzute de mine. Adică perfect reale. Mai întâi, cunosc patru familii (adică optsprezece persoane şi şase proprietăţi imobiliare, per total) care, deşi nu locuiesc în vreun ungher obscur al Iaşului, n-au văzut la ei în bătătură nici umbră de recenzor. Oamenii au stat acasă cu rândul, au lăsat în uşă bileţele cu numere de telefon atunci când au trebuit să lipsească oareşce minute (nu multe, doar cât să-şi cumpere lapte, pâine şi altele de-ale gurii) – într-un cuvânt, s-au comportat ca nişte cetăţeni model, care n-aveau nimic de ascuns statului. Numai că cinstea şi devotamentul nu le-au folosit la nimic: nerecenzaţi au rămas şi în ziua de astăzi. Şi, credeţi-mă, e vorba de nişte oameni ale căror funcţii în societate (dar şi viluţe) au destulă importanţă şi pondere. Unul dintre capii de familie chiar a încercat să fie mai catolic decât Papa şi a dat vreo două telefoane la primărie pentru a spune cum stă situaţia. De la capătul celălalt al firului i s-a răspuns, sec şi plictisit, că n-are decât să vină la sediul consiliului local, să caute el vreun birou care se ocupă cu astfel de probleme şi să declare datele cum şi cui o şti. Şi asta a fost tot.

Al doilea lucru pe care voiam să vi-l spun este că nici eu n-am văzut recenzorul la ochi. Da, a venit cineva pe la noi în chiar prima zi, a şuşotit vreo cinci minute cu soţia, n-a cerut nici un CNP (a spus clar că nu-i trebuie, că aşa fuseseră instruiţi să spună la toată lumea), n-a completat nici o treime din rubricile trecute în formulare şi a plecat în pas vioi fără să fi verificat dacă eu şi cu iubita-mi fiică existăm în realitate. Mai precis, a fost vorba de o treabă făcută de mântuială şi care, strict statistic vorbind, nu conţinea nici jumătate din informaţiile care ar fi putut interesa cu adevărat un institut naţional de statistică.

Ah, institut am zis? Naţional? De statistică? Da, aşa am zis, şi încă fără majuscule – fiindcă modul absolut amatoristic în care această entitate a statului a masacrat cea mai importantă acţiune care i s-a încredinţat în ultimii ani este absolut incredibil. Cu un director general beat mai tot timpul (cel puţin aşa s-a prezentat în majoritatea intervenţiile sale în presă), cu nişte subordonaţi absolut lunatici (dacă nu cumva de-a dreptul incompatibili cu funcţiile ocupate), pomenitul institut şi recensământul său au arătat, în toată splendoarea sa, un lucru pe care, pentru vizibilitate maximă, o să-l scriu cu italice: în anul de graţie 2011, structurile statului nu mai pot organiza şi duce la bun sfârşit nici măcar îndatoririle lor elementare; el, statul român, anomic, anemic şi inept, se află pe năsălie, cu toate frâiele (organizatorice şi administrative) scăpate din mâna. Da, România a devenit ţara în care orice entitate cu bani şi influenţă poate face absolut tot ce vrea, fiindcă, repet, statul – ca formă supremă de apărare a naţiunii - nu mai există.

Pentru ca noi să putem ajunge la o astfel de concluzie s-au cheltuit, o spun din nou, peste patruzeci de milioane de euro şi s-au făcut pregătiri încă din 2007, anul în care România a fost anunţată de UE că recensământul constituie o parte a unei acţiuni concertate la nivel european. Pentru un atare fiasco au colaborat – sub conducerea generală a ministrului Igaş - pomenitul Institut Naţional de Statistică, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, Ministerul Finanţelor şi Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse (acestea din urmă, la nivel de secretar de stat). Astea sunt denumirile oficiale ale făptaşilor. De ce vi le-am enumerat pe toate, în ciuda titulaturilor lor caraghioase şi bombastice? Păi, pentru un motiv cât se poate de simplu: ca să ştiţi o parte din locurile unde se ascund unii dintre incompetenţii patriei. Şi pentru ca, înmulţind cu numărul celorlalte ministere şi agenţii ale măreţului nostru Executiv, să aproximaţi câţi sunt cu toţii. Vă ies cam mulţi ? Nu-i nimic: dumneavoastră veţi fi restructurat, nu ei. (sàc)

SURSA