Tine legatura permanenta cu 121.ro Inscrie-te la Newsletter

[mira2010]

Steven Paul Jobs (n. 24 februarie 1955, d. 5 octombrie 2011) a fost cofondatorul și CEO-ul (directorul general) al firmei Apple Computer, precum și CEO al firmei Pixar, până la achiziția acestui studio de animație de către compania Disney. A fost cel mai mare acționar al companiei Disney și membru în consiliul director al Disney. Numele lui este sinonim cu Macintosh, Apple, Iphone, Ipad, Ipod.
Jobs este considerat ca fiind cel mai influent personaj atât din industira calculatoarelor, cât și în industria divertismentului.

"Steve s-a numărat printre cei mai mari inventatori americani - suficient de curajos să gândească diferit, suficient de curajos să creadă că poate schimba lumea şi suficient de talentat să o facă", a spus Obama. "Lumea a pierdut un vizionar. Şi poate nu există un tribut mai mare adus succesului lui Steve decât faptul că multă lume a aflat de decesul său pe un dispozitiv inventat de el".

Numeroase personalităţi din politică, tehnologie, lumea afacerilor şi divertisment s-au alăturat lui Obama, aducându-i un omagiu lui Jobs.

[pitbully]

Aceasta este transcrierea textului citit de Steve Jobs, CEO al Apple Computer, la 12 iunie 2005, la ceremonia de absolvire a studentilor Universitatii Stanford.

Sunt onorat sa fiu cu voi astazi, in ziua plecarii voastre de la una dintre cele mai bune universitati din lume. Eu n-am absolvit niciodata facultatea. Adevarul fie spus, acum e momentul in care m-am apropiat cel mai mult de o absolvire. Si vreau sa va spun astazi trei povesti din viata mea. Atat. Nu cuvinte mari. Doar trei povesti.

Prima poveste este despre unirea unor puncte.

Am renuntat la Facultatea Reed dupa doar 6 luni, dar am stat aproape de facultate pentru inca 18 luni inainte sa o parasesc definitiv. De ce am renuntat?

Totul a inceput inainte ca eu sa ma fi nascut. Mama mea biologica era tanara, absolventa necasatorita de liceu, asa ca s-a hotarat sa ma dea spre adoptie. Si a simtit foarte tare nevoia sa ma incredinteze unor absolventi de facultate, asa incat lucrurile pareau stabilite dinainte pentru mine sa fiu adoptat la nastere de un avocat si sotia lui. Numai ca atunci cand am aparut pe lume, ei s-au razgandit si au considerat ca-si doresc o fetita.

Asa ca parintii mei, care erau pe o lista de asteptare, au primit un telefon in mijlocul noptii prin care erau intrebati: "Avem un baietel care poate fi adoptat. Il doriti?". Au spus "Bineinteles!". Mama mea biologica a aflat mai tarziu ca mama adoptiva nu absolvise niciodata facultatea si ca tatal meu adoptiv nu absolvise liceul. Asa ca a refuzat sa semneze actele de adoptie. S-a razgandit doar cateva luni mai tarziu, cand parintii mei adoptivi i-au promis ca o sa ma trimita la facultate.

Si, 17 ani mai tarziu, chiar m-au trimis. Dar am ales in mod naiv o facultate care era aproape la fel de scumpa ca si Stanford si toate economiile parintilor mei s-au evaporat pe plata studiilor mele. Dupa 6 luni, n-am mai vazut valoare in acele studii. N-aveam nicio idee despre ce sa fac cu viata mea si nicio idee despre cum m-ar putea ajuta facultatea in viata. Si m-am vazut la facultate, cheltuind toti banii pe care parintii mei ii stransesera in toata viata lor. Asa ca m-am hotarat sa renunt si sa am incredere ca pana la urma toate lucrurile se vor dovedi a fi ok. Eram cam speriat la acea vreme, dar privind inapoi imi dau seama ca a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat in toata viata mea. Minutul in care am renuntat m-a ajutat sa nu mai merg la cursurile care nu ma interesau si sa merg la cele care mi se pareau utile.

N-a fost chiar totul romantic. N-aveam o camera in care sa dorm, asa ca dormeam pe podeaua camerelor prietenilor. Am returnat sticle de Cola pentru cei 5 centi pe care ii primeai inapoi pentru returnarea unei sticle. Si am mers in fiecare duminica seara cei 7 kilometri pana in partea cealalta a orasului, doar pentru a beneficia de o masa gratuita la Templul Hare Krishna. Mi-a placut la nebunie. Si toate lucrurile acelea care mi-au starnit curiozitatea si intuitia s-au dovedit a fi nepretuite in viitor. Sa va dau un exemplu.

Facultatea Reed avea la acea vreme cel mai bun curs de caligrafie din SUA. In tot campusul, orice poster, orice titlu si orice indicator erau superb caligrafiate. Pentru ca renuntasem si nu mai eram obligat sa merg la cursurile normale, am decis sa merg la cursul de caligrafie si sa invat cum sa scriu frumos. Am invatat despre tipurile de fonturi, despre varierea cantitatii de spatiu dintre mai multe combinatii de litere, despre ce face caligrafia sa fie o arta. Era frumos, demn de tinut minte, subtil artistic intr-un mod in care stiinta nu poate explica. Si am gasit acest lucru fascinant.

Bineinteles ca, la acea vreme, cursul in sine nu avea niciun fel de aplicatie practica in viata mea. Dar 10 ani mai tarziu, cand am dezvoltat primul Machintosh, mi-am amintit toate acele lucruri. Si le-am integrat in Mac. A fost primul computer care a folosit fonturi extraordinare. Daca n-as fi renuntat la celelalte cursuri si daca nu as fi avut astfel timp sa merg la cursul de caligrafie, Mac-ul n-ar fi avut niciodata mai multe tipuri de fonturi si un scris atat de bine proportionat. Si din moment ce Windows doar a copiat Mac-ul, e foarte probabil ca niciun fel de computer sa nu fi avut astfel de fonturi. Daca n-as fi renuntat, n-as fi facut niciodata cursul de caligrafie, poate computerele personale n-ar fi avut fonturi atat de frumoase ca acum. Bineinteles ca la acel moment, tanar fiind, era imposibil sa unesc punctele. Dar cativa ani mai tarziu, imaginea a fost cu mult mai clara.

Asa ca, nu poti uni punctele daca privesti in viitor. Poti sa le unesti doar daca te uiti inapoi in viata ta. Asa ca trebuie doar sa ai incredere ca punctele se vor uni cumva in viitor. Trebuie sa ai incredere in ceva - instinctul tau, destinul tau, viata ta, karma, orice altceva. Abordarea asta nu m-a lasat niciodata balta si a facut diferenta in toata viata mea.

A doua poveste este despre dragoste si pierderi.

Am fost norocos sa aflu ce imi place sa fac tanar fiind. Woz (Steve Wozniak) si cu mine am inceput povestea Apple in garajul parintilor mei cand aveam 20 de ani. Am muncit din greu si in 10 ani Apple a ajuns sa creasca de la un garaj in care munceam noi doi la o companie care valora 2 miliarde de dolari si avea 4.000 de angajati. Tocmai ne lansasem cea mai noua creatie (computerul Machintosh), iar eu tocmai implineam 30 de ani. Apoi am fost concediat. Cum poti fi concediat de la o companie pe care tu ai infiintat-o? Ei bine, pe masura ce Apple a crescut, am angajat pe cineva, despre care credeam ca are talentul sa conduca Apple alaturi de mine, iar pentru primul an lucrurile au mers bine. Apoi viziunile noastre despre viitor au inceput sa fi divergente, asa ca el a pus piciorul in prag. Si atunci cand a facut-o, Consiliul nostru Director a stat alaturi de el. Asa ca, la 30 de ani, am fost dat afara de la Apple. Si a fost o poveste publica. Singurul lucru care contase in toata viata mea de adult se dusese pe apa sambetei. Si eu eram devastat.

Cateva luni n-am stiut ce sa fac. Am aflat ca dezamagisem o intreaga generatie de antreprenori, ca scapasem bastonul de maresal tocmai atunci cand eram foarte aproape sa-l primesc. M-am intalnit cu David Packard si Bob Noycesi, am incercat sa ma scuz pentru ca o dadusem in bara atat de urat. Eram un esec public si toate gandurile mele imi spuneam sa fug din Vale ([n.r.] Sillicon Valley). Dar, incet-incet, a inceput sa ma cuprinda un nou gand. Inca imi placea ce fac. Si intamplarea de la Apple nu schimbase lucrurile foarte mult. Eram respins, dar eram inca indragostit. Asa ca am decis sa o iau de la capat.

N-am vazut atunci, dar s-a dovedit ca a fi concediat de la Apple a fost cel mai bun lucru care mi se putea intampla. Povara pe care o porti atunci cand ai succes a fost inlocuita cu usurarea pe care o simti cand o iei din nou de la capat, mai putin sigur de ce o sa ti se intample. M-am eliberat de stres si am avut astfel sansa sa intru intr-una dintre cele mai creative perioade din viata mea.

In timpul urmatorilor cinci ani, am pornit o companie numita NeXT, o alta companie numita Pixar si m-am indragostit de o femeie extraordinara, care a devenit sotia mea. Pixar a creat Toy Story si este astazi (in 2005) una dintre cele mai de succes intreprinderi de animatie din lume. Intr-o schimbare remarcabila a sortii, Apple a cumparat NeXT, eu m-am intors la Apple si tehnologia pe care o dezvoltasem la NeXT a stat la baza renasterii Apple. Iar Laurene si cu mine avem o familie frumoasa impreuna.

Sunt foarte sigur ca nimic din toate aceste lucruri nu s-ar fi intamplat, daca n-as fi fost concediat de la Apple. A fost un medicament greu de inghitit, dar cred ca pacientul avea nevoie de el. Uneori viata te loveste in cap cu o caramida. Nu-ti pierde increderea. Sunt convins ca singurul lucru care m-a ajutat sa-mi pastrez directia a fost faptul ca imi placea ce fac. Trebuie sa gasesti lucrurile care-ti plac. Si asta e valabil atat pentru munca ta, cat si pentru partenerul tau de viata. Munca ta o sa-ti umple o parte insemnata din viata si singurul mod in care vei fi cu adevarat satisfacut este sa crezi ca faci o munca extraordinara. Si singurul mod in care poti face o munca extraordinara este sa-ti placa ce faci. Daca n-ai reusit inca, continua cautarea. Nu te multumi cu putin. Asa cum e si cu partenerul de viata, vei sti atunci cand l-ai intalnit. Si, la fel ca in orice alta relatie extraordinara, lucrurile vor merge din ce in ce mai bine pe masura ce trec anii. Asa ca nu te opri din cautare. Nu te multumi cu putin.

A treia poveste este despre moarte.

Cand aveam 17 ani, am citit un text care spunea ceva de genul: "Daca traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima din viata ta, la un moment dat vei avea dreptate". Citatul m-a impresionat si de atunci, pentru cei 33 de ani care au trecut, m-am uitat in oglinda in fiecare dimineata si m-am intrebat: "Daca astazi ar fi ultima zi din viata mea, as vrea sa fac ce fac astazi?". Si atunci cand raspunsul a fost "Nu" pentru mai multe zile la rand, am stiut ca trebuie sa schimb ceva.

Ideea ca in curand o sa mor a fost cea care m-a ajutat sa fac cele mai importante alegeri in viata. Pentru ca aproape orice - toate asteptarile noastre, tot orgoliul, toate fricile referitoare la esec - toate aceste lucruri palesc in fata mortii, lasand afara singurul lucru care este cu adevarat important. Ideea ca o sa mori este cel mai bun mod in care poti evita capcana fricii ca ai ceva de pierdut. Esti deja dezbracat. Si nu exista niciun motiv pentru care sa nu-ti urmezi inima.

Cu aproape un an un urma, am fost diagnosticat cu cancer. Am facut un CT la 7.30 dimineata si a aratat in mod clar o tumora in pancreasul meu. Habar n-aveam ce e un pancreas la acea vreme. Doctorii mi-au spus ca acest tip de cancer e aproape sigur incurabil si ca n-ar trebui sa ma astept la mai mult de 3 pana la 6 luni de viata. Doctorii mei m-au sfatuit sa merg acasa si sa-mi pun lucrurile in ordine, un fel de a spune ca ar trebui sa ma pregatesc pentru moarte. Si esti pus in situatia in care incerci sa le spui copiilor tai, in doar cateva luni, toate lucrurile pe care ai fi vrut sa le spui in ultimii 10 ani. Si esti fortat sa te asiguri ca toate lucrurile sunt puse in ordine astfel incat sa fie cat de simplu se poate pentru familia ta in viitor. Esti fortat sa-ti iei ramas bun.

Am trait cu acel diagnostic toata ziua. Mai tarziu, am facut o biopsie, mi-au bagat un endoscop pe gat pana in stomac si intestine, mi-au facut o punctie in pancreas si mi-au luat cateva celule din tumora. Am fost sedat, dar sotia mea, care era acolo, mi-a spus ca, atunci cand s-au uitat la celule sub microscop, doctorii s-au intristat pentru ca se dovedea a fi o forma foarte rara de cancer pancreatic, incurabila cu chirurgia clasica. Am facut acea operatie si acum sunt bine.

Acest moment a fost cel care m-a apropiat cel mai tare de moarte si sper sa fie la fel si pentru urmatorii ani. Faptul ca am supravietuit ma face sa va spun cuvintele urmatoare cu ceva mai multa experienta decat atunci cand credeam ca moartea e un concept pur intelectual.

Nimeni nu vrea sa moara. Chiar si oamenii care vor sa mearga in Rai nu vor sa moara pentru a ajunge acolo. Si, totusi, moartea este singura directie clara spre care ne indreptam cu totii. Nimeni nu poate scapa de moarte. Si asa trebuie sa fie, pentru ca Moartea este in mod sigur cea mai buna inventie a vietii. Este agentul de schimbare al vietii. Elimina vechiul pentru a face loc noului. Chiar acum, voi sunteti noul, dar peste o vreme, nu departe de acest moment, veti deveni incet-incet vechiul. Si veti fi eliminati. Scuze ca sunt atat de dramatic, dar e adevarat.

Timpul vostru e limitat, asa ca nu va pierdeti vremea traind viata altcuiva. Nu va inglobati in dogme - traind cu rezultatul gandirii altor oameni. Nu lasati zgomotul opiniilor altora sa va ascunda vocea voastra interioara. Si cel mai important, trebuie sa aveti curajul sa va urmati inima si intuitia. Ele stiu deja ce va doriti cu adevarat sa deveniti. Toate celelalte lucruri sunt secundare.

Cand eram tanar, exista o publicatie uimitoare care se numea Catalogul Intregii Lumi. Un soi de biblie a generatiei mele. A fost creata de un om pe nume Stewart Brand, nu departe de locul unde ne aflam acum, si el a adus-o la viata punandu-i un strop de atingere poetica. Asta se intampla la inceputul anilor 1960, inainte de aparitia computerelor si a publishing-ului digital, asa ca revista era construita cu masini de scris, foarfeci si camere polaroid. Era un soi de Google in forma printata, cu 35 de ani inainte sa apara Google. Era idealist si mustea de notiuni extraordinare si instrumente utile.

Stewart si echipa lui au scos mai multe editii ale Catalogului, dupa care lucrurile au inceput sa nu mai mearga bine, asa ca au fost nevoiti sa scoata ultimul numar. Era la mijlocul anilor 70, iar eu aveam varsta voastra. Pe ultima coperta a ultimului numar era o fotografie a unui drum de tara in zori, genul de drum pe care te gasesti atunci cand pornesti intr-o aventura extraordinara. Sub poza erau cuvintele "Ramai flamand. Ramai naiv". Asta era mesajul lor de adio. Ramai Flamand. Ramai Naiv. Si eu mi-am dorit intotdeauna sa raman asa. Iar astazi, cand voi absolviti si incepeti o viata noua, va doresc asta si voua.

Ramaneti flamanzi. Ramaneti naivi.

Multumesc mult.

http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_26296/Cel-mai-frumos-discurs-din-lume.html

[dargo]

frumos!

[Adriana]

Pitule, nota zece ! Una este sa scriem noi asa ceva si alta este ..sa spuna Steve Jobs asa ceva...
Consider ca-i perfect adevarat fiecare cuvintel pus acolo. Si este adevarul care duce la succes...
Din fericire, mai sunt modele ...

[dragos6]

L-am vazut aseara, pe TVR2, tot discursul (ma rog, de fapt l-am apucat de-abia pe la al doilea punct...), la o emisiune de bussines. Spuneau ca vor pune filmul pe pagina lor de web. Deci, daca vreti sa-l vedeti si voi (la o calitate mai buna ca pe youtube si cu subtitrare), dati o cautare pe TVR2!

[elements]

Cu tot respectul pentru d-nul Steve si d-zeu sa-i dea sanatate, dar mie nu mi se pare un discurs plin de invataminte aplicabile. Da, suna bine, iti transmite stari, emotii, si pt 5 min chiar crezi ca poti si tu sa devii S.J.( Americanii oricum au o aptenta pentru cartile motivationale cu putini pasi). Dar e doar, atat! Un discurs motivational tinut de un guru al discursurilor despre situatii semi-utopice. Poa' sa vina spiritul lu' nea Steve sa-ti repete zilnic, dimineata, "traieste ziua de azi ca si cum ar fi ultima". Degeaba! Administratorul de bloc si E-on o sa prevaleze in fata lui. Ca tre' sa-ti mai platesti si facturile, tre sa mai ai grija si de copii si tre sa mai pupi si oarece sef in fund. Si chiar in cazurilea alea foarte rare, in care ai sa reusesti, nu e obligatoriu sa fii fericit. Oamenii ca el sunt rari, si-si duc povara geniului cu multe sacrificii si suferinte. Si discursul ala e pentru oameni ca el, care, ironic, n-au nevoie de ele
Sa gasesti ceea ce iubesti si sa nu te multumesti cu mai putin, poate fi reteta potrivita pentru mizerie, frustrare, esec, boala, etc. Compromistul e singura cale, mai flacai.
Faceti un exercitiu de imaginatie. Sa zicem ca maine va dati duhu'. Sa ridice mana al' de se duce azi la munca. Acum sa va vad cum traiti in fiecare zi cu filozofia asta.
So, lasati boemia si puneti fundu' la treaba! Banii se fac cu multa munca si sudoare, nu cu vise fatasmagorice.

[Adriana]

Ai dreptate cand spui ca americanii au prostul obicei sa vina cu filme motivationale complet nerealiste . Daca te uiti la exemplele lor , ramai stupefiat de cat de urgent si frumos poti sa te imbogatesti . Si sa-ti mai spun un lucru: sunt persoane care chiar se imbogatesc asa , cu cate un noroc chior , de te uiti ca boul ce viata pot sa duca si tu muncesti ca un prost/proasta ...
Pentru unii este usor . Pentru altii este foarte greu. Este chestie de atitudine. Daca ar fi numai de atitudine , prin educatie ai reusi sa te formezi si sa ajungi la succes. Dar mai intervine si norocul ...sau fantasmagoric vorbind, intervine magia care schimba toata ecuatia. Si atunci, explicam totul printr-un dat din umeri neputincios " asa este soarta "...
Paradoxal, a fost un tip genial dar a si muncit mult . Din tot ce-a spus el acolo, reiese ca s-a straduit enorm si a pus osul la treaba. Si a fost dat la o parte dupa o munca cinstita si grea...si altul in locul lui ar fi clacat si l-ar fi intrebat pe Dumnezeu : "De ce eu?" ...si poate ar fi devenit un mare ratat .
Dar aici intervine maretia omului, gradul de evolutie superior si inteligenta ...a luat totul ca pe-un sut in fund care l-a propulsat inainte ....si a dovedit ca el este cel mai tare si ca cei de la Apple au nevoie de el. Intelegi?
Nu mor caii cand vor cainii...in limbaj popular...
A muncit , mai....de i-a luat dracu pe toi pentru ca nu l-au putut da la o parte...a fost asa de bun incat au avut nevoie de el in continuare ...
Asta este de admirat ! Cand ajungi acolo sus...nu te mai da nici dreacu jos...pot sa-ti faca ce vor ei, tu ai inteligenta sa revii si sa le areti ca sunt ca treiul in carti...fara nicio valoare.

PS-Ele, posibil scenariu : muncesti din greu, faci vila , ai masini, ai bani , ai pozitie si functie...se aplica dictonul : "daca muncesti ai,daca nu ...esti loaza ..."....dar vine un moment si printr-o conjunctura nefavorabila ajungi la pamant . Sa nu-mi zici ca nu se poate ...o clipa de neatentie sau de prea multa incredere ...
Ei, esti de admirat daca revii in pozitia initiala si ii dai cu flit aluia care te-a sapat ! Cu eleganta si umor...

Steve Jobs a facut-o!

[mira2010]

Steve Jobs a povestit evenimente din viata sa, care i-au marcat drumul.
Iar despre cat a fost de impacat cu viata, sa citim un gand al sau din partea finala, referitor la copiii sai:
“Vreau sa ma cunoasca cei mici. Nu am fost tot timpul alaturi de ei si vreau sa inteleaga de ce”, l-a citat Isaacson (biograful sau oficial) pe Jobs.

[ochelarica.]

nimeni nu-i de neinlocuit!!! Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!...totusi care-i faza?
o multime de suflete mor zilnic, iar o alta vine pe lume. de ce atata tamtam? a avut succes, ok. o fi un model de urmat, ok. traiul ti-l faci cu manuta ta, so, pentru mine nu-i relevanta povestea lui. nu mi-s geniu, dar stiu ce vreau de la viata si de ce sunt in stare fara sa-i fi citit discursurile.

[mira2010]

relevanta pentru tine sau nu, nu strica sa o cunosti. sigur ca tu decizi daca la un moment dat ceva din ea iti va fi de folos

[pitbully]

eu cred ca Apple va avea de suferit. as crede ca destul de mult. chiar as paria pe asta. in plus Steve n-a adus inovatii doar in lumea pc-urilor.
n-a zis nimeni ca trebuie sa-i citesti discursurile. oricum nu vei invata nimic din ele. in scoala faci teorie, iar dupa te lovesti de practica. cam asa-i si cu discursurile. iar daca te-ar motiva, te motiveaza pt putin timp. pana acum n-am reusit sa ma motivez in urma unui discurs niciodata. si nu cred ca functioneaza sa chemi intr-o sala x persoane si sa citesti dintr-o foaie pt toti. pt fiecare in parte exista lucruri diferite care ii motiveaza. sunt particulare.

de ce atata tamtam? a avut succes, ok

nu-i vorba doar c-a avut succes. multi au avut succes. si vor mai avea. dar doar atat. un Steve ca el e unu' la ...

nu prea le am cu astea, cu modele, samd dar de el mi-a placut destul de mult.

[ochelarica.]

nu-i vorba doar c-a avut succes. multi au avut succes. si vor mai avea. dar doar atat. un Steve ca el e unu' la ...

iaca scart! scuzele de rigoare, dar Mari(an) ca mine sau ca tine nu-s decat 1 la ... x

nu prea le am cu astea, cu modele, samd dar de el mi-a placut destul de mult.

si tu imi placi sau mai bine zis imi place spiritul tau intreprinzator, dar nu-ti voi ridica veci statuie si nici nu ma impiedica sa-mi vad de drum

[ochelarica.]

relevanta pentru tine sau nu, nu strica sa o cunosti.

si cu ce ma ajuta?

[pitbully]

nu-i vorba doar c-a avut succes. multi au avut succes. si vor mai avea. dar doar atat. un Steve ca el e unu' la ...

iaca scart! scuzele de rigoare, dar Mari(an) ca mine sau ca tine nu-s decat 1 la ... x

nu prea le am cu astea, cu modele, samd dar de el mi-a placut destul de mult.

si tu imi placi sau mai bine zis imi place spiritul tau intreprinzator, dar nu-ti voi ridica veci statuie si nici nu ma impiedica sa-mi vad de drum

nu-i tu, nu despre asta vorbesc. oricum, statuia mi-o ridic singur. fix unde vreau io. in centru' orasului

revin altadata. nu-s in stare sa scriu. nu stiu ce am, dar nu-mi gasesc ideile si cuvintele. de vreo 2,3 zile sunt ciudat...

m-a amuzat un chestionar facut de cei de la wall-street. era o intrebare de genu'... poti trai fara ipod si nu mai stiu ce. hai ma, basti de-aici cu idioteniile tale. aveam pretentii de la ei da' fie... nu-i bine sa ai pretentii din partea oricui.

nu stiu cate stii despre el...

[mira2010]

relevanta pentru tine sau nu, nu strica sa o cunosti.

si cu ce ma ajuta?

te ajuta, ca orice lucru pe care il cunosti in plus, sa iei niste hotarari mai bune pentru tine - si macar sa nu-i repeti greselile