Tine legatura permanenta cu 121.ro Inscrie-te la Newsletter

[ioana_darius.blaj]

APETÉNȚĂ s. f. (Livr.) Tendință a cuiva către ceea ce îi poate satisface nevoile, înclinațiile etc. naturale. – Din fr. appétence.

APETÉNȚĂ s. f. înclinație către ceva; dorință, poftă. (< fr. appétence, lat. appetentia)

[Night_du]

ECUM'ENIC, -Ă, ecumenici, -ce, adj. Învestit cu autoritate extinsă asupra întregii biserici crestine. - Din fr. œcumenique.

ECUM'ENIC adj. (BIS.) (înv.) sobornic, sobornicesc. (Sinod ~.)


ECUM'ENI//C ~că (~ci, ~ce) rel. Care se extinde asupra întregii biserici crestine. /<lat. oecumenicus, ngr. oikoumenikos

[Adriana]

ENOMANÍE s. f. impuls patologic de a bea vin

V-ati gandit vreodata ca exista un asemenea termen ?

[Night_du]

FABUL'ATIE, fabulaţii, s.f.
1. Poveste alegorică; p. ext. povestire cuprinsă într-o operă literară, afabulaţie.
2. Figură retorică prin care se redă ca real ceva imaginar.
3. Prezentare a unei fapte imaginare ca reală; p. ext. minciună. - Din fr. fabulation, lat. fabulatio.

FABUL'ATI//E ~i f. 1) rar v. AFABULATIE. 2) Figură retorică care constă în prezentarea unor fapte imaginare drept reale. /<fr. fabulation, lat. fabulatio, ~onis

[pitbully]

IMBECÍL, -Ă, imbecili, -e, adj., s.m. și f. (Adesea prin exagerare) 1. Adj., s.m. și f. (Persoană) cu capacități mintale foarte reduse; neghiob, tâmpit. 2. Adj. Care trădează, demonstrează imbecilitate (1). – Din fr. imbécile, lat. imbecillus.

[Night_du]

Avand in vedere ca ignoranta este la maxim, in zilele astea, pe forum, azi vom defini:

MORÁL, -Ă, morali, -e, adj., s.n. I. Adj. 1. Care aparține moralei, conduitei admise și practicate într-o societate, care se referă la morală; etic; care este conform cu morala; cinstit, bun; moralicesc. ♦ Care conține o învățătură; moralizator.
2. Care aparține psihicului, spiritului, intelectului, care se referă la psihic, spirit sau intelect; spiritual, intelectual.
II. S.n. 1. Ansamblul facultăților sufletești și spirituale.
2. Stare afectivă, dispoziție sufletească temporară care privește puterea, dorința, fermitatea de a suporta pericolele, oboseala, dificultățile. ♦ Curaj, tărie sufletească. ♢ Expr. A ridica moralul (cuiva) = a îmbărbăta (pe cineva). A(-i) scădea (cuiva) moralul = a (se) demoraliza, a (se) descuraja. – Din lat. moralis, -e, fr. moral.

MORÁL1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de morală; referitor la morală. 2) Care conține o morală. 3) Care ține de lumea interioară a omului; referitor la spiritul omului. 4) Care corespunde moralei; în conformitate cu morală. /<lat. moralis, ~e, fr. moral

MORÁL2 n. 1) Ansamblu de calități psihice și spirituale ale unui om. 2) Stare de spirit, dispoziție sufletească; tărie de caracter. /<lat. moralis, ~e, fr. moral

morál (morálă), adj. – Etic. Fr. moral. – Der. morală, s.f. (etică; dojană), din fr. morale; moralicesc, adj. (moral), înv., sec. XVIII; moralicește, adv. (moralmente); moralitate, s.f., din fr. moralité; moraliza, vb., din fr. moraliser; moralizator, adj., din fr. moralisateur; moralmente, adv., din fr. moralement; moralist, s.m., din fr. moraliste.

MORÁL, -Ă adj. 1. Conform principiilor moralei. ♦ Din care se trage o învățătură, didactic. 2. Referitor la psihic, spirit sau intelect; intelectual, spiritual. // s.n. Ansamblul facultăților psihice, spirituale. ♦ Stare de spirit, dispoziție sufletească. ♦ Curaj. [Cf. lat. moralis, fr. moral].

MORÁL, -Ă I. adj. 1. conform principiilor moralei. ♢ din care se trage o învățătură, didactic. 2. referitor la psihic, spirit sau intelect, intelectual, spiritual. II. s. n. 1. ansamblul facultăților psihice, spirituale. 2. stare de spirit. ♢ curaj. (< lat. moralis, fr. moral)

[Night_du]

SALÁRIU ~i n. Plată în bani acordată unui angajat pentru munca prestată; leafă; remunerație; retribuție. [Sil. -la-riu] /<lat. salarium, fr. salaire


SALÁRIU s.n. Retribuție pe care o primește regulat cineva pentru munca depusă (în mod permanent undeva); leafă. [Pron. -riu, var. salar s.n. / < fr. salaire, după lat. salarium].


SALÁRIU s. n. retribuție pe care o primește regulat cineva pentru munca depusă; leafă. (< fr. salaire, lat. salarium)

[Night_du]

AȚÂȚÁ, ațấț, vb. I. 1. Tranz. A aprinde focul sau a-l face să ardă mai bine. 2. Tranz. și refl. (Fig.), A (se) întărâta, a (se) asmuți; a (se) excita. – Din lat. *attitiare (< titio, -onis „tăciune”).

AȚÂȚÁ vb. 1. a înteți, a înviora, (rar) a scotoci, (pop.) a zădărî. (A ~ focul.) 2. v. aprinde. 3. v. instiga. 4. v. stârni. 5. v. asmuți. 6. a îmboldi, a îndemna, (fig.) a mușca. (Cine îl ~ să facă asta?)

A AȚÂȚÁ ațâț tranz. 1) A face să ardă; a aprinde. ♢ ~ focul a) a aprinde focul; b) a face ca o acțiune, un sentiment să devină mai intens (având urmări serioase). 2) fig. (ființe) A aduce în mod intenționat într-o stare de iritare, determinând la acțiuni dușmănoase; a incita; a instiga; a stârni; a întărâta; a agasa; a hărțui. ~ spiritele. /<lat. attitiare

[Night_du]

Vad ca nu mai studiaza nimeni... Buuunnnn....

Dragos, fa-mi hatarul sa pui subiectul asta la important...au nu crezi ca e important, asa cum e auzitul de azi?.........
Multumesc.

---------------------------------

Pt ca vocabular.ro ofera niste definitii incalcite, apelez la alte surse.

Deci...

Immigration is the introduction of new people into a habitat or population.

Emigration is the act of leaving one's native country or region to settle in another.
It is the same as immigration but from the perspective of the country of origin.

Human movement before the establishment of political boundaries or within one state, is termed migration.

Traducere...

Imigratie...introducerea a noi persoane intr-un habitat sau o populatie.
Imigrant...cel ce intra....intr-un habitat.

Emigratie...actul de parasire tara de origine, pt a se stabili in alta.
Emigrant...persoana care pleaca...dintr-un habitat.

Este aceeasi treaba cu imigrant, dar (se denumeste) din perspectiva tarii de origine. (pt cei care au ramas in tara natala...TU, plecatul....esti emigrant....pt cei care sunt deja intr-o tara, TU, venitul...esti imigrant....)

[Night_du]

LACT'ARIU, lactarii, s.n. (Med.) Centru de colectare si distribuire a laptelui de mamă. - Din fr., lat. lactarium.

[Night_du]

MACLÁRE s.f. Formare de macle. [După fr. maclage].

MÁCLĂ, macle, s. f. Formă de cristalizare în care două sau mai multe cristale se alipesc sau se întrepătrund, alcătuind o simetrie față de un plan sau un ax; cristal format în acest fel. – Din fr. macle.


MÁCLĂ s.f. Grup de două sau de mai multe cristale alipite sau întrepătrunse. [< fr. macle, cf. lat. macula – pată].

[dragos6]

...
AȚÂȚÁTĂ s.f.

= muiere fără țâțe.

[florannce]

REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge, a înăbuși din domeniul conștientului în subconștient imagini, dorințe, reprezentări, idei sau tendințe neplăcute, care contrazic conștiința morală a individului. 2. (Tehn.) A deplasa sau a împinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau într-un recipient. 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, parțial sau total, forma pieselor. – Din fr. refouler. (DEX`98)

Refulare – mecanism psihologic inconstient de aparare al Eului, prin care sentimentele, amintirile si impulsiile neplacute sau in dezacord cu persoana sociala sunt mentinute in afara campului constiintei. (Dictionar de psihologie)


De mult prea multe ori am intalnit folosirea termenului de refulare in mod gresit atunci cand este vorba de comportamentul sau actiunile unor oameni, comportamente sau actiuni ce ar putea fi considerate descarcari ale tensiunilor interioare.
Termenul de refulare a fost folosit prima data de Freud si definea actiunea de aparare a psihicului atunci cand un continut al constientului punea in pericol (prin intensitate) integritatea sa. Acel continut este mutat (in mod inconstient) din zona constientului in zona inconstientului... termenul intalnit in viata de zi cu zi ar fi uitarea.

[florannce]

Perechea psihanalitica a refularii este defularea, un alt termen pe care l-am intalnit folosit gresit in limbajul curent.

DEFULÁ, defulez, vb. I. Tranz. (Psih.) A da curs liber ideilor sau tendințelor refulate în subconștient. ♦ (Fam.) A-și descărca sufletul. – Din fr. défouler.
Sursa: DEX '98

Defulare - Proces invers refularii, constind din eliberarea tendintelor refulate, din readucerea lor in constiinta si din reductia tensiunilor acumulate.
Defularea implica activarea functiilor catharsice si eliberarea de tensiuni. (Dictionar de psihologie)


Tendintele refulate nu se sedimenteaza in inconstient ci au un caracter dinamic, cauta sa patrunda, sa revina din nou in constiinta. Apare astfel un conflict subteran, permanent, inconstient intre tendintele refulate si constiinta morala care le reprima.
Tendintele refulate se strecoara totusi in constiinta, insa intr-o forma deghizata, simbolica prin sublimare, acte ratate, lapsusuri si vise. Subiectul normal rezista presiunilor exercitate de tendintele refulate fara a-si pierde echilibrul psihic. Nevroticii cad victima conflictului aratat si devin incapabili de actiune.
Terapia psihanalitica isi propune defularea respectivelor tendinte si constientizarea lor.

[florannce]

Ieri mi-am luat-o folosind un cuvant pe care nu prea am motive sa-l folosesc de obicei... pamblica. N-am avut timp sa caut ieri, da` am facut-o acu. Si iete ce am descoperit:

PÁMBLICĂ s. f. v. panglică.
Sursa: DEX '98

PÁNGLICĂ, panglici, s. f. 1. Fâșie îngustă de bumbac, de mătase, de catifea etc., folosită mai ales ca podoabă (la îmbrăcămintea feminină). ♦ Fâșie îngustă de bumbac sau de mătase îmbibată cu tuș, folosită la mașina de scris. 2. Bandă de pânză, de mușama sau de metal divizată în centimetri, care servește la măsurarea distanțelor. 3. Obiect flexibil de metal sau de alt material, având grosime și lățime mică în raport cu lungimea; bandă. 4. (Zool.; pop.) Tenie. [Var.: (reg.) pándlică, pámblică s. f.] – Din magh. pántlika.
Sursa: DEX '98


Chiar daca pamblica apare ca si regionalism cica romaneste ar fi sa zicem panglica. Ehhh, cat traieste omu`, invata.