Membru 121 |
 |
|
|
Intrebare:
nr. 41833
Am si eu o problema un pic ciudata. Nu stiu ce se intampla cu mine, insa imi vine sa plang foarte des cand ma gandesc la anumite lucruri, desi sunt inofensive. Daca mama imi vorbeste putin mai urat, incep sa plang. O data mi-a zis ca am inceput sa am stari ciudate si m-a facut si pe mine ciudata, fapt care m-a facut sa cred ca am o problema si iar am inceput sa plang. Fratele meu, cand se rasteste un pic la mine, ma apuca plansul, atunci cand ma cert cu cineva incep sa tip si eu si sa fiu irascibila, apoi ma simt vinovata tot eu, desi acea persoana mi-a gresit, si iar plang... Si am 20 de ani, ar trebui sa fiu matura si sigura pe mine, dar nu sunt asa. Mentionez ca si in liceu eram mai retrasa, sunt nesigura pe mine de fel, ma subapreciez si cred ca nu sunt capabila de nimic. Avem si probleme financiare, iar mama mea, cand gresesc cu lucruri minore - de exemplu, sparg un pahar - ma face proasta si inapta. Nu este zi sa nu plang, multe lucruri ma ranesc usor. Ce pot face sa fiu mai tare din fire, sa nu ma mai las ranita asa usor si, mai ales, sa nu mai plang zi de zi? Imi vine sa nu mai ies din casa, sa stau si sa plang. Multumesc! Anonima
|
|
|
Specialistul 121 raspunde:
Draga mea,
Varsta de 20 de ani este una dintre varstele cele mai dificile pentru un om, in societatea noastra. Esti confruntata cu mai multe cerinte, simultan: sa iti construiesti o relatie de cuplu si apoi o familie; sa te angajezi sau sa te pregatesti pentru o viitoare profesie; sa te separi de familia ta si sa iti construiesti o viata separata, doar a ta.
Pentru ca, de multe ori, depinzi inca financiar de familia ta, la aceasta varsta, parerea celor din familie despre tine este mai importanta decat ti-ar fi de ajutor. Ei te percep inca asa cum te percepau in copilarie. Pe de alta parte, tu stii ca esti un adult si ca trebuie sa relationezi singura cu multi necunoscuti, dintre care unii nepoliticosi si neatenti. Nu este vina ta pentru modul in care ei te trateaza si trebuie sa dezvolti capacitati de relationare variate. Invata sa ai rabdare cu tine in aceasta perioada. Cauta prieteni de varsta ta care sa te priveasca intelegator si sa te incurajeze. Ia distanta fata de familia ta, daca simti ca iti impiedica dezvoltarea. Daca nu reusesti singura, cauta si ajutorul unui specialist. Iti tin pumnii!
In speranta ca ti-am putut fi de folos,
Carmen Moldoveanu, psiholog, NLP trainer si coach, specialist 121
|
|
|
