|
|
In urma cu 8 ani, cand eram la inceput de drum, credeam ca lucrurile stau in felul urmator: eu sunt un specialist bun, oamenii aud de mine si eu ii ajut, urmand cu atentie toti pasii specializarii mele. Prin urmare, eu sunt fericita pentru ca fac ceea ce imi place, ei sunt fericiti si traiesc mai frumos.
Lucrurile n-au fost chiar asa cum le anticipasem, sau au fost rareori. M-am intalnit mai degraba cu doua situatii extreme:
- Am intalnit oameni inteligenti, cu care discutiile merg foarte bine, care par sa aiba toate resursele necesare - intelegerea problemei, intelegerea drumului catre solutie, vointa; si totusi acesti oameni vin o data - de doua ori si apoi se opresc la o explicatie de genul 'mda, stiam eu ca am dreptate; doar mi-a confirmat ce stiam si eu', si aceasta explicatie functioneaza ca o scuza pentru a nu se schimba. Schimbarea ar implica riscuri, si poate regrete, poate greseli, si ei prefera sa sufere mai degraba decat sa se schimbe.
- Apoi am intalnit oameni care par sa nu inteleaga prea repede ce le explic; sau inteleg partial; sau sunt mai degraba nehotarati in legatura cu scopurile lor; schimbarile sunt lente, si totusi ei continua si persevereaza, un pas micut dupa alt pas micut, pana cand parcurg distante incredibile. Ei sunt ajutati de partea lor emotionala care stie sa lupte, sa spere, sa aiba incredere.
Modelul meu in intelegerea naturii umane si a schimbarii este C.G. Jung, noutatea esentiala pe care o aduce in gandirea psihologica fiind aceea ca fiecare simptom are un sens, un scop. In locul orientarii spre cauza (specifica lui Freud), Jung introduce orientarea spre viitor.
Pentru schimbare, prefer sa folosesc modelele si tehnicile programarii neurolingvistice. Cu ajutorul lor, eu am reusit sa-mi schimb emotiile, sa-mi accesez resursele, sa-mi clarific scopurile si sa aduc armonie acolo unde era conflict sau confuzie. Desigur, am invatat cum sa fac toate acestea si pentru ceilalti. Programarea neurolingvistica isi are radacinile in experienta psihoterapeutica a lui Milton Erikson, a Virginiei Satir, si a lui Frederick Perls.
Observatiile mele sunt similare cu cele ale lui Erickson:
- Perfectiunea nu este un atribut uman, si nici nu trebuie sa fie un scop terapeutic.
- Esenta vindecarii consta in adaptare si rezilienta.
- Viata necesita efort.
- Focalizarea este pe crestere si dezvoltare, pe ceea ce clientul poate sa faca.
Carmen Moldoveanu
Psiholog, NLPTrainer & Coach
www.nlpinformal.ro
|
|
