Tine legatura permanenta cu 121.ro
Inscrie-te la Newsletter

Canalizeaza discutia spre un subiect pe care obisnuiai sa-l abordezi si inainte de a afla ca are cancer.
Insoteste-o cand se duce pentru prima data la consultatie. Stai acolo cat timp este examinata de doctor.
Daca este internata in spital, mergi cat mai des in vizita.
Trimite-i mesaje incurajatoare si felicitari haioase.
Fa jogging cu ea.
Ai grija de familia ei, cand ea nu poate.
Organizeaza intalniri cu cu alti prieteni, eventual la ea acasa. Gateste-i. Ajuta-o la curatenie.
Fii acolo pentru ea, doar ca sa o tii de mana, cand probeaza prima data peruca sau cand isi pune proteza de san.
Scoate-o in oras cat mai des, la film, la cumparaturi, la restaurant.

Ascult-o cand iti spune ce simte. Incearca sa o intelegi. Impartaseste-i temerile. Cel mai mult ea isi doreste sa stie ca esti alaturi de ea.
S-ar putea sa simti frustrare in legatura cu ceea ce s-a intamplat partenerei. E normal, dar incearca sa nu o invinovatesti pe ea.
E normal si sa dezvolti anumite simptome in legatura cu conditia ei fizica. Lipsa poftei de mancare si chiar anumite dureri pe care iti imaginezi ca le simte ea. Incearca sa nu dai mai multa importanta starii tale decat a ei.
Este util sa pastrezi un jurnal sau sa-ti impartasesti sentimentele unei alte persoane (un prieten sau un consilier). Orice ai face, asigura-te ca pastrezi o cale de comunicare si cu partenera.
Daca sunteti deja casatoriti, ei i-ar placea sa-i reamintesti ca v-ati jurat sa fiti impreuna la bine si la rau.
Una dintre cele mai mari temeri ale ei va fi cea legata de moarte. I-ar prinde bine sa-i reamintesti ca, desi are cancer, asta nu inseamna neaparat o sentinta definitiva. Sa-i pastrezi aprinsa speranta este unul dintre cele mai importante lucruri in acest caz.

Daca ti s-a spus ca mama ta are mari sanse sa treaca cu bine peste aceasta boala, fii increzatoare! Nu lasa anxietatea si teama sa te roada.
Vorbeste cu parintii tai despre ceea ce simti, despre spaimele tale. E normal sa fii speriata. Daca ai impresia ca ei au secrete fata de tine, spune-le ca onestitatea e importanta pentru tine si ca vrei sa stii ce se intampla.
Pe de alta parte, daca ti s-a spus ca mama e foarte bolnava si va muri, e important sa intelegi ca nu ea a ales sa te paraseasca. Exista limite pe care nici medicina, nici doctorii nu le pot depasi.
Comunicarea cu un adult sau alt copil care a trecut prin experiente similare poate ajuta foarte mult. Parintii ti-ar putea gasi pe cineva caruia sa-i impartasesti sentimentele tale.
Nu exista nici o modalitate de a face acest moment mai usor de suportat. Teama ca mama ar putea muri este una dintre cele mai dureroase expeiente pe care le vei trai in viata. Daca o pierzi, viata ta va fi alta, dar vei reusi sa depasesti momentul. Chiar daca nu-ti vine sa crezi, durerea nu dureaza o vesnicie si va veni un moment cand vei fi iarasi fericita.

Da-i voie fiicei tale sa te indrume. Ea va lua numeroase decizii in momentul in care va afla diagosticul. Aceasta este un moment in care faptul ca esti parinte nu-ti permite sa-i dai sfaturi.
Abtine-te sa te impui ca parinte. Relatia dintre parinti si copiii adulti este si asa mai delicata, o combinatie de dependenta, independenta si interdependenta. Nu uita ca fiica are controlul propriei vieti si are dreptul sa ia singura deciziile care o vor afecta: cum va aborda problema bolii ei, cum va trece prin perioada de tratament si cum isi va schimba obiceiurile de viata.
Aminteste-ti in permanenta ca pentru recuperarea psihica nu exista data limita. Ca parinte, iti va fi foarte greu sa vezi ca fiica ta sufera. Dar trebuie sa rezisti pornirii de a o impinge sa revina la viata "normala", prea curand. Las-o sa-si revina singura.
Incearca sa discuti deschis cu fiica ta. Intreab-o ce ajutor asteapta de la tine. Poti sa-i sugerezi anumite lucruri, dar sa o lasi pe ea sa decida de ce are nevoie de la tine.
Ofera-i sprijin palpabil. Du-te cu ea la doctor, ai grija de copiii ei, ajut-o la cumparaturi.

Daca relatia dintre voi a fost intotdeauna foarte apropiata, impartasiti-va in continuare sentimentele. Ii vei oferi astfel sprijinul emotional atat de necesar.
Nu-ti ignora sentimentele legate de aceasta problema. Pentru ea poate fi important sa stie ce simti.
Nu te invinovati pentru boala ei. Si nu-ti fie teama ca vei urma tu. Aceste sentimente sunt normale, dar ar fi bine sa gasesti pe cineva pregatit sa le asculte. Nu le lasa sa te indeparteze de sora ta.

Cei mai multi dintre colegii de lucru se asteapta sa auda anumite lucruri de la un bolnav de cancer. Iar cand acestia nu se comporta cum se asteptau ei, comunicarea se intrerupe. Colegii nu mai stiu ce sa spuna sau sa faca. E important sa intelegi ca, desi persoana cu cancer va trece peste criza si se va schimba in anumite feluri, ea va ramane, in esenta, aceeasi.
Aminteste-ti ca randamentul colegei tale ar putea fi mai scazut din cauza bolii. Chiar daca este inca la lucru, oboseala isi va spune cuvantul. Chimioterapia ar putea chiar cauza pierderi de memorie si altera concentrarea. S-ar putea ca ea sa nu mai poata lucra atat de mult. Nu face caz din asta. Ajut-o sa-si indeplineasca sarcinile fara sa o faci sa se simta prost.