O
poveste fantastica despre spirit si generozitate
Duminica
12 septembrie 2004. O zi superba de toamna in care puteai
sa mergi la picnic, la o plimbare prin parc, sau de ce nu, sa
alergi la un maraton. N-ai alergat niciodata la maraton? Nici
eu, dar pe data de 12 septembrie m-am decis sa o fac pentru prima
data.
De Daniela Fugaru
Am pus ceasul sa sune la ora 7:00, chiar daca e duminica. Maratonul
Terry Fox organizat de Scoala Internationala Americana din Bucuresti
(AISB) incepe la 10:00. Ma trezesc surprinsa si nedumerita, soarele
imi mangaie fata si orasul zumzaie prea tare pentru ora 7. Ma
uit la ceas, e ora 9:35. L-am ratat! Nu am cum sa ajung in Pipera,
la Scoala Americana in 25 de minute decat cu elicopterul. :(
Pot spune ca sunt o persoana cu o conditie fizica buna. Merg la
sala de fitness cel putin de doua ori pe saptamana, imi place
sa merg pe jos. Si totusi, chiar daca am jucat volei in scoala
generala si baschet in liceu si facultate, nu am fost niciodata
o buna alergatoare. De ce vreau sa alerg la Maratonul Terry Fox?
Citeste mai intai povestea lui extraordinara !
Terry si-mai-cum? Cine e Terry Fox?
Terry Fox s-a nascut la 28 iulie 1958 in Winnipeg, Manitoba si
a crescut in Port Coquitlam, Bristish Columbia, langa Vancouver,
pe coasta de vest a Canadei. Site-ul
fundatiei Terry Fox il descrie ca pe un pusti activ, care
iubea multe sporturi, dar cel mai mult baschetul. La 18 ani a
fost diagnosticat cu cancer osos si i se amputeaza piciorul drept
la 15 cm deasupra genunchiului in 1976.
In seara dinaintea operatiei, el primeste vizita antrenorului
lui de baschet, Terri Fleming, care ii arata o revista cu un articol
despre un american, Dick Traum, care a alergat Maratonul de la
New York cu un picior amputat. Fiind in spital, observa cu mahnire
suferinta pricinuita de cancer celorlalti pacienti, in special
copiilor mai mici ca el. Chiar daca era speriat de viitorul lui
nesigur, el se gandeste ca ar dori tare mult sa reuseasca sa alerge
de pe o coasta a Canadei pe alta pentru a strange fonduri pentru
cercetarile asupra cancerului. Isi intituleaza proiectul "Maratonul
sperantei", "Marathon of Hope" si viseaza sa stranga
1 milion de dolari pentru cercetarile pentru descoperirea unei
cure a cancerului. Ceea ce este incredibil este sa citesti despre
determinarea cu care Terry si-a urmarit visul!
Aici m-am oprit din citit si am reflectat. Ma gandeam cat de usor
este sa te lasi prada deznadejdii cand treci prin momente grele.
Reusesti sa te mobilizezi doar daca incerci sa te gandesti la
cei de langa tine, sau la cei intr-o situatie similara cu a ta,
dar care nu au indeajuns de multa putere sa spere.
