O
poveste fantastica despre spirit si generozitate
Duminica 12 septembrie 2004, ora 9:40: spalat, imbracat,
peiptanat in mai putin de 4 minute. Am tras o pereche de blugi
pe mine si un tricou, arunc sortul, tricoul si pantofii de sport
intr-un rucsac si o zbughesc din casa impreuna cu sotul meu care
nu imi intelege disperarea si graba, dar ma sustine si nu comenteaza.
In drum spre usa fur doua bucati de cascaval din frigider si o
sticla de apa plata. Nu cred ca mai ajung la maraton inainte de
Start, dar macar ii voi incuraja pe ceilalti. Conduc ca o bezmetica
prin multimea de masini cu soferi de week-end care au iesit sa
se bucure de soare ca buburuzele.
10:25
Am ajuns la AISB. Prietenii nostri de la World Class Health Academy,
condusi de Tonkins
si Michele Dietrich, aproape ca au terminat incalzirea. Mai am
o speranta! Dau buzna in scoala in toaleta fetelor si imi pun
echipamentul de alergare. Nici nu ma gandesc ca nu am mai alergat
5 kilometrii in aer liber de pe vremea cand eram junioare la Rapid
si antrenoarea Rebac ne fugarea de ne iesea sufletul pe stadionul
din Giulesti ca sa "capatam rezistenta".
10:30
Revin in curtea scolii unde cei aproximativ 500 de entuziasti
sunt gata de pornire. Observ multi copiii, unii care nu par a
avea mai mult de 1 an si jumatate si parca abia au invatat sa
mearga, sau chiar bebelusi purtati in rucsacele de mama sau tata
si urmarind cu ochi intrebatori forfota din jur. Am pornit toti,
ca intr-o joaca, unii la pas, altii alergand, unii pe biciclete,
altii pe triciclete, unii chiar cu caini in lesa.
10:35 Alerg cu prietena mea Julie. Incedibil, considerand
ca ea se antreneaza in fiecare zi si ca are la activ alte doua
maratoane (de 42 km fiecare): unul undeva in Arizona parca si
unul la Chicago. Se uita la mine din doua in doua minute si ma
intreaba daca sunt OK. Alergam prin padure, pe un drum batatorit
de masini de teren si urme de cornute mari. Din loc in loc copii
de la Scoala Americana ne indruma pe traseul prestabilit, ca sa
nu ne ratacim. Aveam sa aflu mai tarziu ca fiecare din ei obtine
astfel 25 de puncte-credite de community service (munca
in folosul comunitatii) din cele care le sunt necesare pentru
a absolvi anul. Pacat ca pe noi nu ne-a invatat nimeni asa ceva
in scoala!
10:45 Am indemnat-o pe Julie sa o ia inainte si sa nu ma
bage in seama. Alerg prin padure in propriul ritm si ma gandesc
ca sunt norocoasa ca am o astfel de experienta. Langa mine acum
este un tata cu pustiul lui de 5-6 ani, Stefan, care e foarte
patruns de importanta momentului si are o mina grava incercand
sa tina pasul. Din cand in cand ma depasesc diferite persoane
pe care mai tarziu le ajung din urma. Ma simt ca in filmul de
desene animate cu Buggs Buny si testoasa.
10:50
Am ajuns la bifurcatia dintre cursa de 5 km si cea de 10 km. Eu
si cele doua doamne de langa mine glumim la gandul ca, din greseala
am putea ajunge in cursa de 10 km. Incerc sa respir adanc si sa
pastrez ritmul. Una dintre ele este medicul scolii americane si
e salutata de toti elevii de pe traseu. Vorbeste cu prietena ei
si pomeneste faptul ca simte ca, apropiindu-se de 45 de ani nu
mai are aceeasi rezistenta la alergare. Ma prefac ca nu aud si
ca nici nu imi aduc aminte ca am implinit 37 de ani si abia suflu!
11:05 Trec pe langa doi pusti care ma incurajeaza "Good
job! You are almost there!" Alerg cot la cot cu un domn din Spania,
care imi spune intr-o engleza cu accent ca e incantat de experienta,
dar ingrijorat ca nu se va putea concentra la lectia de tango
de dupa-amiaza. Zambesc si ma gandesc ca abia astept sa beau o
sticla de apa, iar cand voi ajunge acasa voi trage un pui de somn,
dansand tango in vis.
11:12 Ajung inapoi in curtea scolii unde Julie si sotul
meu ma intampina cu urale. Am reusit!!!!!!! Am terminat primul
meu maraton. Oamenii se pregatesc de picnic!
Intre timp am aflat ca terminologia corecta este Alergarea Terry
Fox, deoarece un maraton are de obicei 42 de kilometri. Pentru
psihicul meu, voi continua sa ma laud ca am alergat primul meu
maraton, asta ca sa nu ma descurajez si sa incerc si a doua oara!
Jon Brian, coordonatorul proiectului din partea AISB scria intr-un
articol ca un astfel de evenimente precum Maratonul Terry Fox
aduce comunitatea laolalta intr-un spirit impartasit de bunavointa.
S-au strans pana acum peste 8.000 de dolari din donatii cu ocazia
evenimentului, printre donatori fiind si Connex Mobilfon, Cris
Tim, SAB Miller Breweries, Maxima Water, Alka Foods, World Class
Health Academy, AVS Sound Systems si Ambasada Americana la Bucuresti.
Banii vor fi distribuiti aici in Romania institutiilor care se
vor califica pentru acest suport financiar si ale caror aplicatii
au fost primite de Fundatia Terry Fox. In trecut, Fundatia a pus
la dispozitie fonduri Institului Oncologic Ion Chiricuta din Cluj.
Scrie-ne
despre un lucru pe care l-ai facut si despre care
nu credeai ca ai resurse sa il duci la bun sfarsit!
Motivul pentru
care ti-am impartasit aceasta poveste, draga prietene, este ca
sa te indemn sa fii sursa de inspiratie pentru cel de langa tine
si care are nevoie de tine. Da-i o mana de ajutor, si te ajuti
pe tine sa mergi mai departe! Cu fruntea sus si in pas alert!!
10:25
Am ajuns la AISB. Prietenii nostri de la World Class Health Academy,
condusi de 
10:30
Revin in curtea scolii unde cei aproximativ 500 de entuziasti
sunt gata de pornire. Observ multi copiii, unii care nu par a
avea mai mult de 1 an si jumatate si parca abia au invatat sa
mearga, sau chiar bebelusi purtati in rucsacele de mama sau tata
si urmarind cu ochi intrebatori forfota din jur. Am pornit toti,
ca intr-o joaca, unii la pas, altii alergand, unii pe biciclete,
altii pe triciclete, unii chiar cu caini in lesa.
10:50
Am ajuns la bifurcatia dintre cursa de 5 km si cea de 10 km. Eu
si cele doua doamne de langa mine glumim la gandul ca, din greseala
am putea ajunge in cursa de 10 km. Incerc sa respir adanc si sa
pastrez ritmul. Una dintre ele este medicul scolii americane si
e salutata de toti elevii de pe traseu. Vorbeste cu prietena ei
si pomeneste faptul ca simte ca, apropiindu-se de 45 de ani nu
mai are aceeasi rezistenta la alergare. Ma prefac ca nu aud si
ca nici nu imi aduc aminte ca am implinit 37 de ani si abia suflu!
